Eugen Cioclea: „Vreau să vâjâi în poezie ca o tornadă”

 La sfârșitul săptămânii trecute, vineri, patru august, prietenii și cei care l-au cunoscut pe „cel mai trist poet din Europa”, Eugen Cioclea,  au venit la evenimentul de comemorare a acestuia la Biblioteaca „Onisifor Ghibu”, filială a Bibliotecii „ B. P. Hasdeu” din capitală. Anunțat pentru ora 10.00, evenimentul a pornit aproape la timp, respectând „ orarul de activitate” al matinalului poet. Pe măsuța din față, stătea cafeaua aburindă a lui Cioclea, de trei sute de mililitri, cât obișnuia să consume poetul în primele ore ale dimineții. Cei care au venit să vorbească și să asculte despre Cioclea au trăit două ore de exegeză, polemică și discuție interesantă. A fost o întâlnire de la care cei prezenți nu se lăsau duși, unele momente din biografia și creația comentată a poetului find inedite și relevante. Chipul de boem și rebel al lui Coclea  a căpătat contur și a fost prezent în fiecare cuvânt al celor care au vorbit, i-au apreciat opera și și-au amintit despre el la aproape zece ani de la trecerea sa în eternitate.

„A scris o poezie capabilă să sensibilizeze și să zdruncine”

Scriitorul Vitalie Răileanu, directorul bibliotecii „Onisifor Ghibu”, având și rolul de moderator, a menționat în cuvântul de deschidere a acțiunii că „este o manifestare importantă pentru Uniunea Scriitorilor din Moldova și, de ce nu, pentru Uniunea Scriitorilor din România”. „Toată lumea mă întreabă de ce suntem atât de matinali. Eugen Cioclea avea frumosul obicei de a-și telefona prietenii și camarazii pe la ora cinci dimineața, uneori și mai înainte. Ora zece era ora preferată a lui Cioclea, când putea deja să vină în ospeție, a și venit la mine la Ialoveni când locuiam acolo, să-și savureze cafeaua de trei sute de mililitri, prezentă și aici, pe măsuța din fața dumneavoastră. Iată de ce începem manifestarea noastră la „ora lui Cioclea”. Aș vrea ca întâlnirea noastră să fie una sinceră, așa cum a fost autorul cu sine”, a spus Vitalie Răileanu.

Profesorul Anatol Moraru a vorbit despre valențele poeziei lui Eugen Cioclea, poetul fiind „o voce inconfundabilă a poeziei române din Basarabia”. „De când a plecat să-și scrie poemele în ceruri, Cioclea a devenit aproape celebru aici pe pământ. El ilustrează destinul poetului român despre a cărui dimensiune valorică începe să se vorbească abia după ce intră în postumitate. Cioclea nu a fost nici cântărețul, nici opozantul moral al regimurilor politice sub care a fost nevoit să viețuiască. A scris o poezie capabilă să sensibilizeze și să zdruncine. Și-a îndemnat colegii de generație să nu facă afaceri măcar cu poemele despre mamă și Patrie”, a afirmat Anatol Moraru.

Din analiza făcută de către profesorul Moraru s-au mai reținut: „Cioclea a creat o poezie cu puternică tentă experimentală”, remarca borhesiană „un poet poate deveni celebru chiar dacă nu a scris tomuri întregi, ci doar câteva versuri geniale”, „literatura este o răfuială cu propria conștiință”, „Cioclea nu crede în topuri și ierarhii literare pe care le detestă”, „poetul a redactat un abecedar al morții” „Cioclea a fost un buzdugan al generației optzeciste din Basarabia” etc.

A stat la cămin într-o cameră cu Anatoli Karpov, viitorul campion mondial la șah

Scriitorul Leo Botnaru a remarcat faptul că este foarte greu să-l înregimentezi pe Eugen Cioclea într-o anumită generație de creatori, compararea sa cu optzeciștii fiind fortuită. Pentru că l-a cunoscut pe Cioclea de tânăr, Botnaru i-a publicat la începuturile sale literare câteva poezii la „Tinerimea Moldovei”, unde „era foarte greu să bagi două, trei poezii, pentru că comsomolul avea nevoie de vaci și de mulgătoare”. „Cioclea a făcut studii literare la librăria „Drujba” din Moscova de unde îmi trimitea și mie cărți. El este poetul care s-a format în singurătatea moscovită din marea literatură română. Student fiind, a stat într-o cameră cu Anatoli Karpov, viitor campion mondial la șah, pe care îl bătea, vorba lui Cioclea, la dame… în toate sensurile. Cioclea citea permanent. Nefiind din categoria filologilor, a citit și a crescut enorm”, a subliniat Leo Botnaru.

Leo Botnaru a mai vorbit despre afirmarea scriitorului, care, după o carte, două se desprinde de generație și merge pe picioarele sale, despre faptul că „poeții optzeciști nu au dat, deocamdată, atâta vigoare poeziei, ca șaizeciștii și șaptezeciștii”. Amintirea despre caracterul rebel al lui Cioclea a fost deosebit de savuroasă și publicul a gustat-o din plin: „ Când se afla la Moscova, Cioclea venea  pe la orele două, trei acasă și dorea să-i cânte socrului său, general rus, la pian. În afară de aceasta, îl punea pe general la respect și îi cerea acestuia să vorbească cu el românește”…

„Și-a făcut școala în biblioteci și librării”

Poetul Emilian Galaicu-Păun a fost „martor ocular al nașterii unor poezii ale lui Cioclea”, mai ales în perioada când și-a făcut studiile la Moscova. „Ne întâlneam aproape săptămânal. Pentru mine Cioclea a fost cel mai apropiat om timp de trei ani cât m-am aflat la Moscova. El și-a făcut școala în biblioteci și librării, dar avea și o bibliotecă foarte bogată. În afară de aceasta, împrumuta cărți, după o listă alcătuită din timp.

Nu cred că Cioclea și-ar fi dorit ca vreo stradă să-i poarte numele, dar o bibliotecă, pentru că a citit foarte mult, ar fi foarte potrivită. Pentru aceasta însă trebuie să se facă demersurile cuvenite. Chiar și pentru o placă comemorativă se fac asemenea demersuri. La Terebna, Edineț, la întâlnirea din gimnaziul unde a învățat Cioclea, ni s-a spus că „este cel mai renumit absolvent” și că gimnaziul merită să-i poarte numele, dar, din păcate, nu s-a mai făcut nimic până în prezent în această privință”, a declarat Emilian Galaicu-Păun.

În perioada sovietică scria cu grafie latină

Profesorul Victor Beșliu și-a amintit cu lux de amănunte despre copilăria petrecută împreună cu Eugen Cioclea la Terebna, despre anii de școală și despre peripețiile de la „intrarea”, împreună cu Cioclea, la Institutul de aviație din Moscova, unde nu erau admiși pentru că nu aveau „caracteristici de acasă”.

Scriitorul Liviu Belâi, un alt prieten de copilărie al lui Eugen Cioclea, rudă mai îndepărtată, a povestit despre publicarea unora dintre primele poezii ale lui Eugen Cioclea, pe care poetul i le trimitea de la Moscova… în grafie latină, fapt observat și de „organele competente” care, bineînțeles, au intervenit.

Poetul Iulian Filip a spus că „la Moscova se duceau moldoveni și se întorceau români”, că Eugen Cioclea a fost cel care a adunat o sală arhiplină, câteva seri la rând, la Teatrul Național„Mihai Eminescu” cu un spectacol de poezie de autor citită de talentatul actor Andrei Sochircă.

Dumitru Dan Maxim a apreciat „acțiunea de conturare a chipului unui poet”, dar s-a întrebat retoric care ar fi reacția lui Eugen Cioclea, dacă ar fi prezent. „Dacă ar fi Cioclea aici, oare cum s-ar uita el la polemica asta?”, s-a întrebat Maxim.

Pentru că Cioclea nu mai poate să răspundă, vom încheia cu câteva citate din creația poetului: „Literatura bună este făcută de o plebe nebună”, „Sufletul meu nu are o geografie precisă”, „Vreau să vâjâi în poezie ca o tornadă”, „Marea taină o ducem din viață cu noi”.

În căutarea răspunsurilor la cine a fost și este Eugen Cioclea, ce a realizat în poezia sa care urmează încă a fi descoperită și pusă în valoarea pe care o merită, vă îndemnăn să-i căutați și să-i citiți cărțile.

CASETĂ

Eugen Cioclea, eseist, poet și publicist, s-a născut la 4 august 1948 în satul Druță, Rășcani. A absolvit facultatea de Matematică a Universității „Mihail Lomonosov” din Moscova. A debutat ca poet în anii șaptezeci ai secolului XX.

Primul volum de poezii, „Numitorul comun”, semnat de Eugen Cioclea vede lumină în 1988 în 3000 de exemplare. În 1991 apare un nou volum de poeme, „Alte dimensiuni”, înalt apreciat de critici și de publicul, care a epuizat tirajul de 10 000 de exemplare în cîteva luni.

Din 1992 Eugen Cioclea a activat ca redactor-șef la „Tineretul Moldovei”. Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și din România.

Ultimul volum semnat de Eugen Cioclea, „Dați totul la o parte ca să văd” (2001), a fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor. A desfășurat și o rodnică activitate de traducător.

Poeziile sale au fost traduse în limbile engleză, franceză, rusă, suedeză, ș.a.

Cioclea, care s-a declarat „cel mai trist poet din Europa” se înscrie în pleiada poeților moldoveni postmoderniști, care scriu o nouă filă în istoria literaturii naționale.

Eugen Cioclea a decedat la 10 octombrie 2013 la Chișinău.