„Poezia în traducere”

319
0

Expunerea unei experiențe personale

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

 Sunt multe lucruri de spus la capitolul teoretizării ideii de artă a traducerii. Mă voi axa însă pe o experiență personală în încercarea de a recepta și a da formă și conținut unor poeme concrete, aparținând unor poeți concreți, fie că sunt români, fie de limbă spaniolă. De fapt, asta constituie mobilul și, odată cu el, prilejul de a aduce în fața cititorilor traducerile unor poeme din spaniolă în română și viceversa, pe care le-am propus în cadrul unei expoziții de promovare a poeziei spaniole, având genericul Poezia în traducere, desfășurată recent în Sala Roz a Muzeului Național de Literatură Română „Mihail Kogălniceanu”.

Întâi de toate voi puncta un scurt istoric al acelui parcurs realizat în ideea de a traduce poezie. Experiența în sine își are începuturile de prin anii 2008-2009, când participasem cu propriile poezii traduse în spaniolă la un forum poetic supranumit „Poesia Pura”, condus la vremea aceea de Carlos Valverde, un recunoscut poet spaniol. Primele încercări de a fi acceptat să public pe forum – unde figurau nume mari de poeți din spațiul lumii latine – au dat rod. Mai apoi au apărut câțiva „admiratori”, care îmi și corectau pe ici-colo erorile de scriere. Așa am cunoscut-o virtual pe Rosa Buk, o mare poetă argentiniană, care s-a stins din viață de timpuriu, dar și pe alte poete de origine spaniolă: Ana Muela Sopeña (Bilbao), Sagraio Hernandes (Zaragoza) sau Mercedes Ridoci (Madrid), cu care sunt în relații de amiciție până în prezent.

A existat și o altă experiență, ce m-a determinat să continui în a mă perfecționa în arta traducerii. În anul 2008, mi-am tradus în spaniolă poemele din cartea Copacul călător (editura Democrația, București, 2007) și – spre marea mea surprindere – mi s-a acordat premiul revistei electronice Katharsis. Totuși, omul care m-a impulsionat decisiv să traduc poeme din spaniolă în română și viceversa a fost profesorul valencian Pere Bessó, un mare îndrăgostit de limba și cultura română. Datorită lui pe blogul personal, deschis în 2009, au apărut tot mai multe poeme traduse din spaniolă, publicându-i totodată și parte din traducerile din română în catalană sau spaniolă. Se întâmpla să-mi ceară să-i sugerez pentru traducere noi și buni poeți din întreg spațiul românesc. El mi-a tradus în catalană și haiku-urile, incluse în cartea Halo (editura Alkaid, Valladolid, 2014). Colaborarea n-a încetat nici până azi, între timp reușind să traduc zeci de alte poeme din autori din Spania și din Țările Americii Latine. Iată de ce de la José Hierro la Miguel de Unamuno, ori de la Octavio Paz la Gabriela Mistral mi s-a părut a fi o cale scurtă, fiindcă s-a lucrat cu poezie adevărată, căutând să iau ca bază principiul fenomenologic heideggerian, în care se afirmă cu tărie că „totul este trăire”…

Lista poeților traduși din spaniolă nu se termină aici, incluzând poemele Leticiei Garriga din Mexic, căreia i-am tradus în română o carte intitulată Tambor de agua (Tambur de apă), editată în anul 2012 în țara sa natală. O altă carte aparține poetului spaniol José Antonio Fernández Sánchez, intitulată Nada (Nimic) și tipărită de Alberto Lazaro-Tinaut la editura Carmina en minima re din Barcelona (2013). Acolo, de fapt, mi s-a editat un volumaș bilingv alcătuit din șapte poeme și intitulat Muzicianul mut (El músico mudo).

Reiterez că alegerea autorilor noștri a fost aleatorie și a avut ca reper o punte arcuită în stil romanic, ce traversează torentul lirico-modernist de la Lucian Blaga la Leonard Tuchilatu sau, mai recent, de la Ion Cristofor la Margareta Curtescu. Poeziile alese se pretează unor gusturi estetice personale, dar se adresează unui public larg de cititori. Atenția e fixată pe poeme emblematice, cum ar fi Sufletul satului de Lucian Blaga sau Litanii pentru orgă (Nu am, moarte, cu tine nimic) de Grigore Vieru.

Pe final, ca să nu las loc unor posibile și nedorite reinterpretări, se impune să fac o remarcă: clasicul Mihai Eminescu a fost inclus cu poemul Adios în lista scurtă de autori în mod deliberat, or, se cunosc puține variante de traducere a acestei opere în limba spaniolă. Prezența numelui său aici poate fi catalogată și ca o probă a valorii autentice a poemelor celorlalți autori.

Andrei LANGA, MNLMK

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT