O discuţie cu portretul lui Pavel Boțu*

1113
0

Domnule Pavel Boţu, vreau să Vă salut. Stăm faţă în faţă. Noi nu ne-am cunoscut. Încerc să Vă descopăr, să Vă chem la sinceritate. Faţa zâmbitoare pare să-mi accepte provocarea, dar ochii privesc în altă parte. Poate prea departe. Pictorul, maestrul Igor Vieru, nu V-a pictat licărul ochilor mari, căprui… Licărul poate că V-ar fi trădat gândurile ascunse pe care le purtați în acea perioadă, prin 1973, cu mult înainte de trecerea în eternitate. Din toate manuscrisele, din toate spusele, discuţiile purtate cu cei care V-au fost aproape, am aflat că eraţi un om deosebit, un tată foarte iubitor. Asta o deduc și din expresia feței, dar şi din culorile deschise ale straielor pe care le purtaţi. Lumea mai zice că aţi fost omenos, că i-aţi ajutat pe foarte mulţi din cei care Vă solicitau aportul. Se vede pe faţa D-voastră blândă, împăciuitoare, deschisă şi dispusă spre conversaţie. Dar gândurile…, gândurile în multitudinea, plinătatea şi adâncimea lor par să Vă domine. Şi asta transpare din portret.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Dar dincolo? Dincolo de lumea înconjurătoare?

Dincolo e misterul, e sufletul zbuciumat de căutările creaţiei. Sau poate nu?

Poate totul vă ieșea uşor, fără chinurile creaţiei, fără eforturi…, doar din inspiraţia cerească, picată peste unii ce au menirea să dirijeze, să conducă lumea… Prea multe întrebări îmi apar, când privesc dincolo de chipul luminos, când dau de pânza „sfârtecată” de diferite culori sumbre şi mai luminoase, pe care pictorul le-a lăsat vederii noastre de peste ani. Ce a vrut să ascundă în acele culori, în acele ramuri sofisticate care nici ramuri nu sunt?

Am intenţionat să Vă chem la un exerciţiu de sinceritate, la un act de spiritism, dacă vreţi. Recunosc, nu mi-a reuşit. Nu mi-aţi dezvăluit gândurile care V-au frământat. Nici gândurile care V-au împins către pasul fatal, când aţi făcut alegerea de care nu oricine este capabil, actul asupra căruia şi azi planează misterul. Acele gânduri pur şi simplu nu erau încă…, încă nu Vă măcinau… Era încă timpul speranţei. Anul 1973.

____________________

*Igor Vieru (1923-1988)

Portretul lui Pavel Boțu, 1973, ulei/pânză, 118×118 cm

Colecția Arte plastice, nr. de inv. 1722, MNLMK

Mihaela PERCIUN, muzeograf

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE