„A te îmbrăca este o artă, la fel ca a trăi”

Interviu cu creatoarea de modă Corina Hamureac, cea care a pus chipul lui Eminescu pe sacou, iar sculptura lui Brâncuși a transpus-o în țesătura unei rochii

Coloana infinitului, Eminescu, femeia dacică – tezaurul național românesc a stat la baza brandului creat de designera autohtonă Corina Hamureac. Plecată de la 15 ani de acasă, distanța a făcut-o să îndrăgească Moldova și mai mult. Calea pe care a parcurs-o și personalitatea care stă în spatele pieselor sale vestimentare, recunoscute pe podiumurile internaționale, le-am descoperit împreună cu însăși autoarea creațiilor.

Corina Hamureac s-a născut într-o familie în care se coase, adolescența și-a petrecut-o printre cărți și are în spate cariera de jurist în Italia. „Eram într-un lăcaș sfânt când am înțeles că voi continua îndeletnicirea bunicii. A apărut odată cu maternitatea. Totul a pornit de la eșarfe. Cu fetița în brațe, participam la toate târgurile posibile. Mă inspiră tot ce e frumos. Pentru artă și din artă trăiesc”, ne-a relatat Corina.

– Cum a fost trecerea de la cariera de jurist la cea de creatoare de modă?

Nu a fost un gând obsesiv, a venit firesc. Dacă te dezvolți multilateral, dacă ai fost în cei șapte ani de acasă sau de pe băncile școlii pasionat de literatură, ți-ai cultivat niște valori, toate acestea își lasă amprenta. Îmi plăcea încă din adolescență să citesc mult, probabil, și inspirația pentru colecțiile mele pornește din acele lecturi. Rădăcina pornește de acolo. Rezultatul nu s-a lăsat așteptat mult. Colecțiile Corinei Hamureac au primit recunoașterea internațională.

– Este acesta succesul?

Succesul este o idee relativă, poate fi ca frumusețea – în ochii celui care privește. S-ar putea pentru unii să-l am, iar pentru alții, nu. Este discutabil. Pentru mine nu este neapărat un succes, este ceva care vine firesc, după dedicație. Adevărat este că, din start, am mers pe ideea să ne diferențiem de ceilalți designeri și am venit cu un credo al nostru. Noi ne inspirăm din literatura română, purtăm valorile și cultura neamului nostru. Punând în lumină cele enumerate, încercăm să educăm în noua generație mândria pentru moștenirea lăsată de strămoșii noștri. Mă inspiră Republica Moldova, o iubesc și o admir într-un mod aparte. Am plecat de aici la 15 ani, anii de studii peste hotare m-au făcut să o privesc cu alți ochi. Și de fiecare dată când ajung pe podiumurile internaționale nu mai sunt un brand, sunt menționată ca Republica Moldova, ceea ce mă face să am o emoție estetică aparte. Nu știu dacă acesta este succesul, dar cu siguranță depun suflet 101 procente și trăiesc tot ceea ce fac. Totul este gândit până la mici detalii, de la cusăturile pe o rochie până la coloana sonoră.

– Procesul de creație e legat doar de producerea pieselor vestimentare?

Nu, cu siguranță. Pentru a alege piesa pentru prezentări stau nopți în șir și caut melodia potrivită, fie că este Porumbescu, Doga, Enescu, Ceaikovski sau Surorile Osoianu. Trebui să simt și stofa, și melodia potrivită.

Spre exemplu, colecția Origini nu a venit din gândul că uite trebuie să fac ceva ce ne va reprezenta ca țară, în spate au stat nopți pline de lecturi.

Am încercat să încheg un concept care să arate de unde am pornit. Să aflu că, de fapt, piesa vestimentară care ne reprezintă este cămașa tradițională încrețită la gât, din cânepă, nu este ia, nu este ceea ce purtăm noi acum. Despre aceasta vorbește primul „document” de unde totul a început a prinde față și este vorba despre Columna lui Traian. Acolo am găsit primele atestări ale chipului strămoșilor, apoi am început a aduna crâmpeie din documente și cărți. Am citit toate tratatele lăsate de marii scriitori, uneori citeam volume întregi și nu găseam un enunț din care să pot desprinde mici trăsături ale chipului și vestimentației strămoșilor noștri. După luni de lecturi în care am restabilit o imagine a spațiului carpato-danubiano-pontic creația vine de la sine.

– Original este și despre originalitate?

Noi ne sfiim, dăm de-o parte și zicem că e de modă veche acel covor care este intrat în patrimoniul UNESCO, acel prosop din casa bunicii zicem că e de domeniul trecutului. Nu am făcut altceva decât să scot în evidență munca bunicii mele de-o viață. Cert este că trebuie să lăsăm o urmă pe acest pământ. Dacă nu suntem capabili să creăm acele lucruri frumoase trebuie să respectăm ceea ce ne-a fost lăsat.

– Locul în care nu o vei găsi pe Corina Hamureac atunci când își alege ținuta pentru un eveniment este un magazin de haine. De ce?

Magazinele noastre sunt pline cu branduri importante și haine din Turcia și China. Acest fenomen este prezent în întreaga lume și până la urmă consumatorul are dreptul de a alege. În colecțiile noastre nu sunt piese vestimentare care se repetă.

Măcar persoanele publice trebuie să înțeleagă că atunci când sunt la un eveniment de mare amploare haina purtată le reprezintă și noi punem accentul pe originalitate.

Până la urmă a te îmbrăca este o artă, la fel ca a trăi. Ține de opțiunea fiecărui de a trăi cât mai frumos. Și aceasta nu este un lux, dar pornește din cultură.

Noi nu avem o prestație publică, la noi se copiază, noi nu avem personalități, noi ne întoarcem înapoi la acei care au fost cândva.

Următoarea colecție este inspirată din versurile poeziei eminesciene „Atât de fragedă”.

„Atât de fragedă, te-asameni

Cu floarea albă de cireş,

Şi ca un înger dintre oameni

În calea vieţii mele ieşi.

Abia atingi covorul moale,

Mătasa sună sub picior,

Şi de la creştet până-n poale.

Pluteşti ca visul de uşor”

– Cum se explică alegerea?

Această floare de cireș va fi în următoarea colecție pe fiecare rochie, m-a marcat atât de mult. Eu mereu mă întorc în trecut, nu se produce ceva nou ca să mă inspire acum.

Cred că versul lui Eminescu a aranjat pe rime făptura femeii. A descris până și stofa și culoarea – roz. Nu va fi atât de mare ca anterioara colecție, dar nici floarea de cireș nu ține mult. Vor fi 20 de rochii pe alb, roz și câte o frunză verde de cireș.

– Chipul femeii este substanța activă în jurul căreia se plămădesc colecțiile. Dar cum este femeia Corina Hamureac?

Poate sunt o femeie puternică, dar aceasta are în spate tot amalgamul de stări ale femeii romantice, sensibile, melancolice. Nu ai cum să trăiești doar într-o stare. Nu știu cum sunt, dar sunt naturală, sunt foarte modestă în viața de zi cu zi. Totul vine din interior. Cum mă comport acasă cu fetița mea, la fel sunt și în stradă.

– Care este femeia care nu va prezenta niciodată colecțiile marca Corina Hamureac?

Optez pentru un chip inocent și natural. Lucrând cu agențiile de modele nu o să pot lucra niciodată cu o fată tatuată sau cu sprâncenele artificiale. Este deja o raritate să găsești un chip angelic. Nu am nimic cu intervențiile estetice, dar ne confruntăm tot mai des cu lipsa de naturalețe. Nu voi putea îmbrăca în rochia cu columna lui Traian o fată cu operații estetice. Nu rezonează cu ideea pe care o transmit.

– Am lăsat dezamăgirile la final, așa cum se întâmplă și în viață. Cum reușiți să treceți peste acestea?

Ține de alegerea noastră. Trebuie să poți să spui într-un moment un nu, la fel cum ai zis odată un da. Ține de caracter. Sunt cei apropiați, oamenii despre care crezi că sunt toată viața ai tăi. Și uite că timpul îți arată că nu e chiar așa. Îți dai seama că Cel de sus îți arată asta. Universul știe să aranjeze lucrurile.

Interviu realizat de Vlada Popsuico