Criticul și scriitorul Mircea V. Ciobanu a realizat o dublă lansare de carte

Scriitorul și criticul literar Mircea V. Ciobanu a realizat în ajunul Zilei Bibliotecarului, a Zilei Internaționale a Cărții și a dreptului de autor, o dublă lansare. Este vorba de volumele „Un tărâm al literarului” (eseu, critică literară) și „Biblioteca” (roman) în incinta Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”.

Evenimentul a fost moderat de Maria Pilchin, redactor la Secția studii și cercetări a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, care a menționat că evenimentul „este mai mult decât o lansare de carte. Deși noi lansăm cărți și nu rachete. O dublă lansare. Un eveniment cu un generic mai mult decât provocator: «Mircea V. Ciobanu sau omul-bibliotecă». Avem două cărți, una care a apărut la editura «Junimea» (Iași) și a doua la editura «ARC»”.

Scriitorul și criticul literar Eugen Lungu a făcut o incursiune în timp, povestind despre începuturile lui Mircea V. Ciobanu:

„Propun ca anul 2021 să fie numit anul lui Mircea V. Ciobanu. Mircea este scriitorul dotat – poet cu câteva volume de poezii, dramaturg, publicist, critic de muzică. Tot Mircea este și critic de teatru, dar și de artă. Și acum, cu această dublă lansare, Mircea V. Ciobanu este și prozator”, a punctat Eugen Lungu.

Criticul literar Lucia Țurcanu, prezentă la eveniment, a spus despre cărțile lui Mircea V. Ciobanu că „sunt legate între ele”.

„De fiecare dată a fost foarte greu să vorbesc și să scriu despre creațiile lui Mircea V. Ciobanu datorită complexității lor. Nu poate fi o lansare în tandem mai potrivită pentru cărțile lui Mircea V. Ciobanu, decât cea de azi, pentru că cele două cărți sunt foarte legate între ele, deși una ar fi de critică literară, și cealaltă ar fi un roman.”

Scriitori, jurnaliști, oameni din domeniul culturii au venit să-i fie alături, dar și să-l felicite pe Mircea V. Ciobanu.

Poeta Silvia Caloianu a spus pentru „Gazeta de Chișinău” că a citit una din cărți și a rămas „fascinată”.

„Amblele cărţi sunt ieşite din rând. Pentru că aşa e firea, ambiţia şi exigenţa acestui erudit scriitor, care mai reuşeşte să fie şi prolific. Trebuie să recunosc, nu prea îmi imaginez, cel puţin nu în timpul apropiat, un alt roman de acelaşi autor. Pentru că ar risca să concureze cu acesta, cu «Biblioteca». (Poate, doar, o continuare, cumva… În artă totul e posibil, nu există linii de demarcaţie, nu severe, cel puţin.)

Eu nu am citit încă nici o pătrime din carte, dar dacă vreţi o părere, asta e: sunt fascinată.

Mi-am imaginat că poate fi un roman-dialog al cărţilor, o interacţiune a acestora, cunoscând, cât de cât, autorul din scrierile sale, din ceea ce publică în presă, în pagina sa de Facebook, luând în calcul meseria sa, în general, pot spune că e peste aşteptările mele. E o carte despre care nu pot spune că e doar antrenantă. E un roman care te poate stăpâni prin felul său de a provoca: te ia de mână, ca o fantomă, te poartă prin castelul-bibliotecă, şi nu ştii la ce să te aştepţi, pe cine mai poţi întâlni şi tot aşa. Trimiterile, «linkurile», nu sunt ceva nou, dar sunt nou instrumentate, cu multă inspiraţie şi elevat gust artistic. Mie îmi plac asemenea cărţi, irezistibile (fie că sunt de poezie, eseuri, proză), care nu doar să mă înnobileze, dar şi să mă înnebunească (nu asta, oare, căutăm, de fapt, în artă?).

Citesc fără grabă. Şi doar cu mintea odihnită. Savurez. Îmi pare rău că nu e cartea mea, să o pot reciti, să pot sublinia şi eu câte ceva cu creionul: mă mulţumesc să văd însemnările lui Emilian Galaicu-Păun. După ce voi citi şi ultima pagină a romanului, sunt sigură că voi spune «mai vreau!»”.

Scriitorul Mircea V. Ciobanu a spus pentru „Gazeta de Chișinău”, pentru care scrie săptămânal editoriale, că „Întâmplarea (sau: o succesiune de întâmplări) a făcut ca în anul 2021 să apară tocmai trei cărți cu semnătura mea pe copertă. Ar părea un semn evident de grafomanie. Și vinovatul (tot eu, victima) aș fi tocmai eu, cel care încerc să-i temperez pe colegii scriitori, îndemnându-i să nu scrie mult.

Cartea «Un tărâm al literarului» s-a scris cam singură, de la sine, eu doar selectând și structurând cumva textele pe care le-am publicat în «România literară», «Viața românească», «Revista literară», «Contrafort», «Sud-est cultural»…

Ceva mai complicat de explicat e cu romanul «Biblioteca». Deși am putea intui și aici (deducând din titlu) o experiență a lecturilor. Doar că experiența (asistată și de experimentul literar) se extinde nu doar geografic, ci și conceptual. Or biblioteca nu e doar o sumă de cărți, ci o sumă de lucruri, fapte, evenimente, care pot fi «citite» și interpretate: o moară, o călătorie pe mare, viața pe o insulă, niște istorii polițiste, o aparent banală istorie despre oamenii care stau la rând… Toate, bineînțeles, împletite ca niște liane decorative pe experiența lecturilor. Povestea poate avea mai multe chei de lectură, una din ele fiind recuperarea memoriei cu ajutorul notelor făcute anterior, inclusiv cu ajutorul întâmplărilor fixate cândva pe hârtie, note care se suprapun și ele pe lecturi. Cu dramatice și imprevizibile descoperiri, când începi să te sperii de propria biografie obscură. Dar fiindcă experiența, ziceam, se suprapune pe experiment, avem aici o sumă de texte scrise în registre foarte diferite, în stiluri deliberat diferite, fragmentar și discontinuu. Pentru unii va fi dificil să treacă de la un registru la altul, pentru alții însă va fi, dimpotrivă, mai ușor, fiecare nuvelă inclusă (cartea e cu mai multe povești «în ramă») având autonomia sa. Oricum, e o carte pentru gurmanzi, pentru oamenii bibliotecii”, ne-a mărturisit autorul.