„Tentațiile” Maiei Sandu și legământul Dodon-Șor

Comentatorii politici și în domeniul dreptului constituțional consideră orice compromis între fracțiunile parlamentare aproape imposibil. Acum s-a ajuns la situația în care fie PSRM revine la opțiunea inițială privind alegerile parlamentare anticipate, fie actualul parlament demarează procedura de demitere a șefului statului, care este foarte anevoioasă și care duce inevitabil la anticipate.

Curtea Constituțională a emis marți hotărârea prin care a calificat drept anticonstituțional decretul șefului statului privind desemnarea repetată a candidaturii Nataliei Gavriliță la funcția de prim-ministru.

Expertul în drept constituțional, Nicolae Osmochescu, a relevat că Înalta Curte a emis hotărârea cu pricina având la bază „hotărârea de tristă faimă din decembrie 2015, când așa-numita majoritate parlamentară insista să fie numit prim-ministru dl Plahotniuc”.

„Curtea Constituțională luase această decizie conform căreia președintele este obligat să numească o candidatură dacă există o majoritate parlamentară. Ulterior, sub presiunea protestelor, Plahotniuc a renunțat, dar hotărârea Curții a rămas”, a subliniat Osmochescu.

Astfel, actualmente, în urma aceleiași decizii, șeful statului este obligat să procedeze la consultarea fracțiunilor parlamentare și să înainteze o altă candidatură.

„Este adevărat că Înalta Curte nu a indicat că președintele trebuie să accepte candidatul propus de o fracțiune sau o majoritatea parlamentară. Aici portița este lăsată deschisă”, sugerează profesorul, considerând corect faptul că desemnarea candidaturii la funcția de prim-ministru este un drept discreționar al șefului statului.

Maia Sandu nu mai poate fi suspendată ca Dodon

Șefa statului, conform discursului său susținut imediat după decizia Curții Constituționale, intenționează să nu mai desemneze nicio candidatură la funcția de prim-ministru.

„Ca rezultat, problema trece în alt aspect, și anume în posibilitatea suspendării președintelui”, continuă Osmochescu. Numai că suspendarea, așa cum s-a făcut cu Dodon, a fost calificată ilegală, după noua jurisprudență a Curții. Prin urmare, suspendarea și demiterea sunt două faze ale aceluiași proces.”

Inițiativa de a suspenda din funcție președintele poate să vină de la o treime din deputați. Inițiativa de suspendare se aduce la cunoștința președintelui. Parlamentul poate să decidă suspendarea șefului statului cu două treimi din voturi. În timp ce demiterea se decide doar prin referendum republican legislativ cu participarea electoratului, nu mai puțin de jumătate plus unu.

Observatorul politic Igor Boțan consideră drept soluție rapidă revenirea PSRM-ului la opțiunea sa inițială, alegerile anticipate. „Revenirea PSRM la această decizie ar coincide cu cea a acțiunii PAS. Asta ar însemna depășirea foarte rapidă a crizei în sensul stabilirii alegerilor parlamentare anticipate.”

„Dacă Parlamentul nu începe demiterea șefului statului, trebuie să plece”

În cazul în care președintele rămâne ferm pe pozițiile sale, continuă el, la expirarea a trei luni de la vacanța funcției de prim-ministru, șeful statului se adresează Curții Constituționale pentru a justifica necesitatea dizolvării Parlamentului.

„Dacă Înalta Curte solicită un compromis și președintele refuză, Curtea trebuie să dea o soluție. Dacă rămâne Parlamentul, trebuie pornită procedura de demitere a șefului statului. Dacă legislativul nu începe această procedură, el însuși trebuie să plece.”

„Lucrurile ar putea să se schimbe dacă șeful statului renunță la declarația ei și o numește pe Mariana Durleșteanu. Un alt scenariu ar fi ca PSRM să renunțe la coaliția cu Partidul Șor și la candidatura Marianei Durleșteanu și să accepte coaliția cu Platforma DA. Dar nu văd deocamdată socialiștii să accepte o asemenea soluție”, estimează analistul politic.

Ieșirea PSRM din coaliția cu Partidul Șor, în opinia lui Boțan, oferă posibilitatea unei coaliții mai largi. Pentru asta trebuie convinsă doamna președintă că o astfel de coaliție este viabilă.

„Partidele proeuropene – Platforma DA, PDM și PAS – nu au majoritatea și trebuie să găsească limbaj comun cu socialiștii. Acest scenariu este dificil atâta timp cât socialiștii nu renunță la candidatura Marianei Durleșteanu și la coaliția cu Partidul Șor.”

Confruntare directă între Parlament și Președinție

În opinia comentatorului politic Ion Tăbârță, nu există nicio cale de compromis între fracțiunile parlamentare întrucât „s-a mers prea departe”.

„Acum fie se merge la alegeri anticipate prin nedesemnarea unui alt candidat la funcția de premier, fie este declanșată procedura de demitere a șefului statului. Eu cred că acum se merge pe scenariul forțării alegerilor anticipate.”

De partea cealaltă, analistul politic Cornel Ciurea crede că Maia Sandu este tentată să nu accepte candidaturile care vin din partea majorității parlamentare formalizate.

„Pe de o parte, ea este dispusă să își asume păcatul încălcării Constituției și, de asemenea, este înclinată să provoace declanșarea procedurii de demitere. Pe de altă parte, socialiștii cred că preferă o rundă de negocieri pentru a vedea dacă vor continua să insiste pe candidatura doamnei Durleșteanu sau poate vor merge pe altă formulă.”

Tăcerea „supărătoare” a Maiei Sandu

Ceea ce deranjează, în opinia lui Cornel Ciurea, este tăcerea președintelui statului, care a avut o reacție confuză și nu a oferit un parcurs clar, o ieșire din această situație. „Acest fapt este condamnabil pentru că doamna Sandu este singura persoană cu dreptul să o facă.”

Scenariul confruntării dintre președinte și Parlament prin declanșarea procedurii de demitere a șefului statului nu rezolvă oricum problema, consideră Ciurea, deoarece, din punctul său de vedere, sunt două proceduri paralele.

„Curtea trebuie să precizeze în ce măsură depinde procedura de formare a cabinetului de miniștri de procedura de demitere a șefului statului.”