Pacea hibridă este la fel de periculoasă ca și războiul hibrid

Recent s-au împlinit doi ani de agresiune militară nejustificată a Rusiei împotriva Ucrainei, o continuitate firească a războiului hibrid declanșată de Rusia împotriva principiilor democratice și noii ordini mondiale instaurate după prăbușirea Imperiului Sovietic. Pentru unii era firesc că acest război hibrid se va transforma până la urmă într-o confruntare directă dintre două ideologii antagoniste, totalitară și cea democratică.

Abia după 30 de ani țările occidentale au descoperit cu stupoare că Federația Rusă a mimat recunoașterea independenței celor 11 republici (în afara Țărilor Baltice), controlându-le de fapt politic și economic prin scheme mafiot-kgb-iste. Majoritatea partenerilor occidentali au crezut naiv în instaurarea democrației pe teritoriul fostei URSS și nu au înțeles că la conducerea celei mai mari țări din lume s-a instaurat un regim hibrid, o combinație toxică dintre mafia rusă și serviciile secrete ale unui regim totalitar prăbușit în urma imposibilității de a concura cu lumea liberă. Iar acum strângem roada acestei miopii politice și descoperim tot mai multe metastaze ale cancerului putinist împrăștiat pe tot globul pământesc. Dacă secolul XX a fost dominat de ideologii comuniste și fasciste, atunci secolul XXI debutează cu o nouă ideologie hibrid – rașism, împreună cu terorismul mondial. Acest termen descrie o nouă realitate, o simbioză schizofrenică dintre o ideologie sovietică ateistă, inclusiv istoria și cultura sovietică și naționalismul ortodox rus, o combinație infernală a două realități care, în mod normal, sunt antogoniste. Această ideologie hibrid, promovată de putinism, este ca un cancer pentru princiipile democratice ale lumii civilizate, însă, în sfera politică, acest fenomen este minimalizat până la definiția: revanșismul Federației Ruse. Realitatea de astăzi legată de incapacitatea Occidentului de a discerne dintre revanșismul bolnav și o nouă ideologie, cel puțin continentală, proclamată de lumea rusă face ca acest cancer să progreseze și să pună în pericol toată ordinea mondială, așa cum este ea – imperfectă. Tot mai mulți diplomați occidentali înțeleg că scopul Rusiei nu este doar răzbunarea împotriva blocului NATO pentru destrămarea URSS și întoarcerea teritoriilor pierdute, dar și instaurarea unei ideologii totalitare în spațiul european, în care Moscova este recunoscută drept a treia Romă. Războiul hibrid dus de Federația Rusă împotriva Occidentului pe toate planurile a avut drept consecință apariția unei păci hibrid care nu este capabilă de o mobilizare reală a țărilor europene în fața lumii ruse militante. Coruperea unor politicieni occidentali și schemele economice mafiote ruse au împânzit majoritatea țărilor europene și au condus la o situație fără precedent, în care o țară membră a Consiliului de Securitate ONU de doi ani duce un război nedrept împotriva unei țări vecine care nu mai dorește să facă parte din lumea rusă. De ce această țară agresor face parte din ONU? De ce mai are dreptul la veto în ceea ce privește soarta Ucrainei? Rămân a fi întrebările explicate de acest fenomen nociv de pace hibrid rusă care reușeste timp de mulți ani să amăgească sistemul securității globale, precum cancerul duce în eroare sistemul imunitar al întregului organism.

Din păcate și Republica Moldova a fost și încă rămâne a fi în stare de pace hibrid, unde pe teritoriul din stânga Nistrului, necontrolat de autoritățile de la Chișinău, se află timp de trei decenii trupele militare ruse de ocupație, unde Biserica Ortodoxă Rusă propagă ideologia lumii ruse și luptă împotriva Occidentului, folosindu-se din plin de libertate și pluralismul promovat de civilizația europeană, unde propaganda rusă se simte ca la ea acasă, iar produsele din Federația Rusă se vând liber pentru a alimenta în continuare războiul din Ucraina, unde mulți cetățeni consideră că războiul din Ucraina nu îi privește, chiar dacă Republica Moldova este vizată de Rusia ca următoarea țintă după Ucraina. Nu avem stare de război, chiar dacă suntem zilnic atacați de propaganda rusă în cadrul războilui informațional, nu avem mobilizare a societății, chiar dacă forțele politice pro-ruse fac totul pentru destabilizare și dezbinare a societății, nu avem o armată capabilă să susțină neutralitatea țării în fața unei regiuni separatiste care dorește să facă parte din Federația Rusă. Suntem capabili numai să ne lăudăm că am primit zeci de mii de refugiați ucraineni, fiind cel mai ospitalier popor din Europa, sperând că în cazul unui pericol vom fi și noi primiți cu brațele deschise atunci când vom fugi din calea invaziei ruse. Avem noroc că mulți dintre noi avem rude stabilite de mulți ani în Europa și acest gând hibrid ne creează o stare de siguranță falsă că răul din Ucraina nu ne va viza direct, iar Rusia nu va ajunge niciodată la granițele noastre. Însă lumea rusă și ideologia rașistă nici nu a fost plecată de aici. În afară de regiunea separatistă transnistreană, avem Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia care pledează pentru restabilirea URSS-ului, avem nordul republicii, unde partidele pro-ruse promovează naționalismul moldoveneasc și ideologia antieuropeană, avem Biserica, așa-zisă națională, care este dirijată de Moscova și susține mafia kgb-istă de la Kremlin. Putem să ne autoamăgim cu parcursul proeuropean, dar realitatea este că suntem în plin război la fel de existențial ca și cel din Ucraina, în care este pusă la cântar identitatea, limba, cultura noastră românească, latină, europeană și nu vom putea fugi din fața acestui război pentru că el este nu numai geografic, dar identitar, ideologic și spiritual.

Pentru a contracara amenințările din partea Federației Ruse încă ieri se cerea să stabilim acorduri bilaterale cu țările occidentale în privința securității Republicii Moldova după exemplul Ucrainei. Să nu mai depindem de gazul rusesc și să minimalizăm relațiile economice cu acest stat agresor. Să modernizăm armata națională după exemplul celei ucrainene și să aducem instructori NATO pentru antrenarea rezerviștilor. Să combatem propaganda rusă nu numai în mass-media oficială, dar și pe rețele de socializare. Să punem sub controlul statului activitatea atât economică, cât și cea misionară a Mitropoliei Chișinăului. Să declarăm simbolica sovietică echivalentă cu cea nazistă, iar ideologia sovietică să fie condamnată, propagarea ei fiind pedepsită penal. Avem nevoie de legea lustrației, amânată de atâția ani, aplicată în toate sferele cheie care vizează securitatea națională. Și cel mai important, să declarăm stare de război nu numai la nivelul de stat, dar fiecare personal să devină un luptător aprig pentru democrație, libertate, meritocrație. Iar cei care sunt și doresc să facă parte din lumea rusă trebuie tratați corespunzător, declarați agenți străini care amenință securitatea statului și sancționați conform legislației în vigoare.

Dacă ne dorim pace trebuie să ne pregătim de război, dacă dorim lumină, trebuie să ne pregătim să înfruntăm întunericul, dacă ne dorim libertate trebuie să luptăm cu minciuna, pentru că numai adevărul, cum spune Mântuitorul, ne face liberi și, esențial, trebuie să nu mai fim căldicei, să nu trăim, gândim și acționăm cu jumătate de măsură, să nu mai fim în pace hibrid, ci să avem curaj să spunem lucrurilor pe nume: Rusia este un stat agresor și terorist, succesoare directă a URSS, creată de partidul bolșevic prin metode teroriste, iar rașism-ul este ideologia oficială a Federației Ruse, în care se glorifică perioada sovietică împreună cu imperialismul ortodox rus, relațiile economice cu Rusia sunt de tip mafiot, netransparente, corupte și nocive pentru sistemele democratice din toată lume, iar războiul din Ucraina nu este doar o confruntare dintre două state, ci o subminare a legislației internaționale de către Rusia cu scopul instaurării noii ordini mondiale.

Autor: Romeo Cemîrtan,

doctor în Teologie Ortodoxă