Mărturiile unei protestatare: „În mulțime zburau grenade de intimidare și gloanțe de cauciuc”

Vera Golikava este una dintre participanții la protestele din 9 și 10 august de la Minsk.

• D-nă Golikava, cum a început totul?

Am plănuit să merg la protest cu câteva zile înainte. Între 4 și 8 august, au avut loc alegeri anticipate. Comisia Electorală Centrală a publicat date precum că la voturile anticipate au participat circa 40% din populație, iar observatorii independenți au publicat date de zeci de ori mai mici decât cele oficiale. Oamenii erau deja pregătiți că alegerile vor fi trucate.

Simbolurile opoziției din Belarus sunt brățările albe. La secția de votare la care am mers, observatorii independenți au numărat 1560 de oameni, dintre care circa 500 purtau brățări albe. Totuși, mulți dintre alegătorii opoziției au evitat să poarte aceste simboluri din motive de securitate. Votarea s-a terminat la ora 20.00 și comisia a plecat să numere voturile. Nu au permis niciunui observator independent acreditat să participe la procesul de numărare. Am așteptat rezultatele până după ora 22.00. La secția mea au rezultat 70% din voturi pentru Lukașenko și 6-7% pentru Tihanovskaya.

• Care a fost reacția oamenilor, după ce au aflat asta?

Oamenii s-au indignat și au început să strige „RUȘINE!”. Aceeași situație era la toate secțiile din oraș. Comisia a încercat să fugă pe ușa din spate a secției.

• Ce s-a întâmplat cu internetul? Cum știau oamenii unde să se adune?

Nu puteam fi la curent cu tot ce se întâmplă deoarece internetul a fost deconectat în Belarus cu câteva zile înainte de alegeri, și continuă să fie deconectat. Locul întâlnirii cetățenilor nemulțumiți a fost Stela din centrul Minskului, ora 22.00.

• Erați pregătită pentru amploarea pe care au luat-o protestele?

Încă de cu zi tot orașul a fost blocat. În centru, în mai multe locuri, s-a adunat un număr mare de polițiști, militari din Forțele Speciale. Am știut la ce ne pornim, așa că am avut pregătit în rucsac tot ce am socotit că va fi necesar: pastile, apă, nuci, șervețele, dezinfectant, tifon, plasturi, măști, geacă de ploaie, șosete groase, haine de schimb, pix, carnețel de notițe, bani etc. Eram pregătiți că puteam fi luați de pe stradă sau din mulțime. Am ajuns în centru cu metroul. Bulevardele principale ale orașului au fost blocate de către „cosmonauți” (forțele speciale, n.r.). Aceștia stăteau în trei rânduri, primul rând având scuturi. Nu permiteau nimănui să treacă.

• Cum au evoluat lucrurile?

Ajunși în centru, am văzut licăriri ale grenadelor de intimidare a protestatarilor și am auzit explozii. Însă toți oamenii au venit să protesteze pașnic. Nimeni nu s-a așteptat la așa cruzime din partea forțelor de ordine. Oamenii scandau: „Trăiască Belarus!”, „Pleacă!”, „Poliția-i cu poporul!”, „Lasă scuturile!” și alte lozinci. Lângă Stelă a fost manifestată o cruzime deosebită. Eu nu am fost acolo, dar țineam legătura cu cei care se aflau în acea regiune. Anume acolo o dubă a intrat în trombă în mulțime și a lovit câțiva protestatari.

În tot acest timp, prin oraș circulau multe ambulanțe. Doar de la numărul și sirenele lor ți se tăia respirația. Oamenii aveau răni de cioburi, răni de gloanțe de cauciuc. Erau câteva mii de oameni. Șoferii încercau să blocheze drumurile pe care veneau mașinile militare. Noi eram pe un deal. În mulțime zburau grenade de intimidare și gloanțe de cauciuc, erau aplicate tunuri cu apă. Oamenii se retrăgeau, dar se întorceau imediat. În câteva orașe, poliția și forțele de ordine au lăsat scuturile și au refuzat să aplice forța fizică.

• Ați reușit să ajungeți acasă în acea seară?

Inițial, oamenii încercau să discute cu reprezentanții forțelor de ordine, însă, în jurul orei 02.00, acestea au început să intre în mulțime. Bătăi și rețineri. Mulți au fugit în curțile blocurilor. În centru au deconectat lumina și era foarte greu să vezi pe unde fugi. În sfârșit, ajunseserăm cu grupul meu într-un loc liniștit. Cealaltă parte a grupului, două fete și un băiat, au mers acasă spre centru. Au fost opriți de un microbuz albastru din care au ieșit oameni în civil și i-au reținut. Fetele au fost eliberate, iar băiatul urcat în microbuz și dus.

Era înfiorător. Belorușii sunt un popor pașnic. Nimeni nu a vrut război, dar conducerea bate și schilodește propriii oameni, și nimeni nu vrea să se împace cu acest gând: 80% pentru Lukashenko? E ireal! Ceea ce se întâmplă pe străzi vorbește despre faptul că demult nu mai există nicio dragoste față de acest om. Protestele au devenit foarte agresive, dar nu din partea protestatarilor.

Interviu realizat de Eugenia WETZ