Există relații speciale prin care lobby-iștii transnistreni se simt foarte confortabil la Chișinău

Președintele Partidului Coaliția pentru Unitate și Bunăstare (CUB) a vorbit într-un interviu pentru buletinul de politică externă al FES/APE despre cum se prezintă situația în regiunea transnistreană, după ce Chișinăul a modificat Codul Vamal și a introdus o serie de taxe pentru mărfurile care intră și ies din regiunea transnistreană. Am discutat și despre lobby-ul Tiraspolului și perpetuarea unor interese obscure în zona de afaceri. Care este viziunea fostului deputat și analist politic, Igor Munteanu, despre ce anume ar trebui să facă Republica Moldova în privința dosarului transnistrean, aflați în rândurile care urmează: 

Domnule Munteanu, cum apreciați dumneavoastră această nouă realitate care, iată, bulversează regimul de la Tiraspol și creează premisele unui alt raport între Chișinău și Tiraspol, cel puțin pe linie economică?

Sunt foarte multe situații în care Transnistria a ținut în menghină, mai precis sub control, autoritățile de la Chișinău pentru că a avut instrumente și pârghii de influență: energetica și sistemul electric, de asemenea accesul la terenuri pentru fermierii Moldovei și așa mai departe.

Dar aș dori să menționez, ca răspuns la întrebarea dumneavoastră, câteva dimensiuni. În primul rând, dimensiunea economică. Foarte multă lume spune că iată, în sfârșit, i-am adus în câmpul legalității. Ce înseamnă, sub aspect economic, această impunere? Este ca agenții economici să înceapă a plăti taxe vamale. Și vă explic. În general, acumulările la vama din Republica Moldova constituie aproximativ 37 de miliarde de lei, din care aproximativ 24 miliarde de lei reprezintă TVA, 11,4 miliarde de lei reprezintă accize și 2,5 miliarde de lei reprezintă taxele vamale. Din această sumă de 2,5 miliarde de lei pe care toată lumea, adică toți agenții economici, le plătește, transnistrenii ar fi trebuit să plătească aproximativ 10%, ori, asta însemnând circa 300 de milioane de lei.

Ca să înțelegeți ce înseamnă asta – din totalul veniturilor acumulate la vama aceasta reprezintă un singur procent. Și, evident că, sub aspect economic, această obligare sau extindere a spațiului vamal unic al Republicii Moldova este o tendință absolut obiectivă, organică și necesară.

Adoptarea amendamentelor la Codul Vamal a fost anunțată cu trei ani în urmă, deci, agenții economici ar fi trebuit să se pregătească. Dar aici intrăm peste altă dimensiune – dimensiunea politică. Pentru că poți aduce amendamente la un Cod Vamal în condițiile în care aștepți ca cealaltă parte să se conformeze. Iar atunci când cealaltă parte este obișnuită cu instrumente de șantaj și de presiune, și dacă, de exemplu, are niște pârghii prin care, cu siguranță, poate domina voința Guvernului de la Chișinău, s-ar putea că ei să aștepte că, până la urmă, să nu se conformeze rigorilor.

Lobby și interese

De ce anume nu s-ar conforma acestor noi prevederi ale Codului Vamal prin care au fost impuse taxe mărfurilor care intră și ies din regiunea transnistreană?

Acest lucru ține, în primul rând, de anumite relații speciale prin care lobby-iștii transnistreni  se simt foarte confortabil la Chișinău. Eu nu vorbesc despre actuala guvernare, ci de toate guvernările de până acum și, probabil, și în continuare, au tolerat anumite tipuri de influențe mai puțin permise de lege.

Conform unor estimări pe care le-am făcut acum recent, dacă, de exemplu, agenții economici care nu vor să plătească cele 300 de milioane de lei în bugetul de stat, vor oferi 10% din această sumă sub formă de mită, sub formă de corupție, ei vor fi în câștig. Respectiv, este mai ușor pentru transnistreni să se împotrivească adoptării și acceptării de noi reguli, decât să se conformeze legislației. Pentru că tot regimul din Transnistria, de fapt, încurajează această rezistență și neconformare.

Dacă ar fi existat și dacă ar exista în continuare, în afară de niște amendamente la codul Vamal care nu sunt proaste, doar că ele trebuie să fie urmate, și alte instrumente de a cere conformare. Dacă ar fi existat și alte presiuni, cum ar fi, de exemplu, la un moment dat, guvernul spune principalilor plătitori sau importatori în regiunea transnistreană că trebuie nu doar să se înregistreze conform legislației din Republica Moldova, dar să se conformeze și noilor rigori tehnice.

Noi însă nu putem face asta, pentru că nu putem controla întreprinderile care importă sau care exportă din regiune. Controlul nostru tehnic este barat la linia administrativă. Și din acest punct de vedere, regimul de peste Nistru se zbate ca să nu se conformeze regulilor Chișinăului, deoarece acest lucru ar crea un precedent, din punctul lor de vedere, și asta ar demonta întreaga instituție a structurilor ilicite de la Tiraspol.

Practic, spuneți că toată această gălăgie pe care o face Tiraspolul este pentru 300 de milioane, cam 15 milioane de euro?

Nu doar aceste 300 de milioane, deși ele sunt importante pentru buzunarele oligarhilor din regiune, dar este pentru precedent. Pentru că odată creându-se precedentul de a se conforma legilor Republicii Moldova, vorbim mai apoi de politică.

Deci, vorbim mai mult de un precedent care ar avea o însemnătate mai mare din punct de vedere politic?

Este o dimensiune politică. Plus mai există o dimensiune informațională. Uitați-vă, populația din regiune, în mod tradițional, nu are acces la posturi de televiziune, la presă sau la informarea directă cu oficialii sau politicienii din Republica Moldova. Pentru că Transnistria barează cu posturi de control orice intrare în regiune. Probabil că oamenii care sunt fideli lui Putin pot să intre ușor, dar cei care, de exemplu, reprezintă actuala guvernare sau cei care promovează idei europene, nu au cum să intre acolo.

Din acest motiv, populația de acolo, într-o măsură mai mare este manipulată. Ați văzut niște proteste la Tiraspol. Ele sunt organizate de FSB și de KGB-ul local, dar în același timp, reprezintă o expresie a nesupunerii și neacceptării noilor reguli ale Codului Vamal.

Impact economic

Va afecta această măsură a Chișinăului de taxare a mărfurilor bugetul regiunii separatiste transnistrene?

Noi menționăm că este într-adevăr o ficțiune, întregul buget, pentru că bugetul oricând se umple din veniturile pe care sunt generate din furnizările de electricitate. Dar am menționat, în primul rând, că s-ar crea un precedent prin care mai mulți agenți economici ar spune că nu e atât de complicat să plătești niște taxe vamale în bugetul statului.

Business-ul este orientat spre profit și în același timp este orientat spre securitatea personală, spre siguranță personală. Pentru că dacă regimul lucrează opresiv, atunci ei rămân și fără bunuri și fără viață. Dar vreau să menționez că atunci când am spus că s-ar crea un precedent, în afară de asta însă există realitatea tristă a concurenței neloiale.  Întreprinderile transnistrene își vând peste 55% din toate produsele lor pe malul drept. Ei le consideră exporturi, iar noi le considerăm vânzări interne. Asta este o cantitate foarte mare. Totalul exporturilor pe care ei le calculează din regiunea transnistreană ajunge la 800-850 de milioane de dolari anual. Un export mare, aproape un miliard.

Cantitățile mari de produse din Transnistria sunt produse cu energie ieftină.  Respectiv, ele sunt mai ieftine decât ceea ce se produce la noi. Foarte multe companii de pe malul drept au dat faliment ca urmare a prețurilor de dumping.

Întrebarea mea este următoarea: de ce oare Consiliul Concurenței, care ar trebui să supravegheze buna concurență din Republica Moldova, nu s-a sesizat niciodată până în acest moment, printr-o investigare asupra modului în care apare prețul la produsele transnistrene? Pentru că dacă, de exemplu, noi nu putem să oprim acest lucru, căci e vânzare internă, dar noi putem să punem pe o listă neagră întreprinderile care generează produse datorită faptului că energia este aproape pe gratis.

De ce noi acceptăm, într-un fel, ca în mod discriminatoriu, producătorii din Republica Moldova să plătească tot costul electricități, iar transnistrenii să nu plătească deloc? Oare pentru ce stă Moldova Gaz? Pentru că Moldova Gaz, din tot ce primește din Federația Rusă sub formă de fluxuri de gaz – 5,7 milioane de metri cubi pe zi -, transmite integral, adică 100%, pentru Transnistria.

Noi ne bucurăm de faptul că costul de electricitate este mai mic dacă am cumpărat-o de pe piața externă. Dar asta creează condiții necompetitive pentru companiile din Republica Moldova.

Și eu cred că dacă am face ordine, prin intermediul Consiliului Concurenței, prin intermediul Agenției Naționale pentru Reglementare Energetică (ANRE), nu am mai avea situații în care anumiți agenți economici ar recurge la FSB-ul local pentru ca să șantajeze Chișinău și nu să se conformeze legislației.

Scenarii și posibile soluții 

Ce ar trebui să facă în acest context instituțiile de la Chișinău? Care sunt metodele prin care s-ar putea accelera procesul de reintegrare?

Sigur, asta face parte dintr-un proces mai larg. Cu siguranță nu se discută totul sub aspect economic. Se discută și sub aspectul oportunității de a merge mai departe în procesul de reintegrare și Chișinău trebuie să calculeze costurile și beneficiile.

Facem acum să accelerăm această reintegrare, în condiții în care statul e slăbit și instituțiile nu funcționează la modul ideal, sau ar trebui într-un fel să treacă toată regiunea transnistreană printr-o zonă de curățire: demilitarizare, aducerea în câmpul legal a companiilor, anumite stimulente pentru companiile care intră în câmpul legal și, fără îndoială, poate instituția cea mai importantă pe care noi o ignorăm de obicei este instituția cetățeniei.

Am spus-o cu mai multe ocazii. Ceea ce face Ucraina face un lucru foarte bun – cheamă la raport și un cetățean de al său [pretinsul ministru de Externe de la Tiraspol, Vitali Iganatiev]. Dar noi de ce nu facem asta? Pentru că aproximativ 90 de procente din toți locuitorii acestei regiuni au cetățenia Republicii Moldova. Și cum se comportă și se simte un cetățean al Republicii Moldova când lucrează împotriva interesului național și împotriva statului care i-a dat cetățenie promovând și apărând interesele Federației Ruse?

Vă mulțumim!

 Interviu realizat de Mădălin Necșuțu

Sursa: FES/ APE Newsletter no. 01 (215) Transnistria, fața în față cu realitățile Republicii Moldova europene