Omul cu scaun la cap

La sfârșit de an, fiecare om cu scaun la cap își face niște totalizări și își propune măcar o singură bună intenție pentru anul care vine: ce a reușit să realizeze și ce n-a reușit, dacă nu cumva a dat cu oiștea în gard și are de reparat în anul care vine și gardul și oiștea, ce va face în anul viitor ca să nu i se mai întâmple vreun eșec și să aibă „doar mari succese și belșug în toate” etc. Dacă este înzestrat cu simțul umorului, omul cu scaun la cap va trece cu vederea neplăcerile care i s-au întâmplat și va spune că alții, și mai proști ca el, au pățit-o mult mai rău. Căci, gândește omul cu scaun la cap, chestia asta cu mintea care te ține în afara pericolului de a face din când în când vreo prostie este foarte relativă. Se întâmplă doar ca oameni foarte deștepți, dotați cu simțul umorului să facă prostii când nici nu se așteaptă. Pe urmă aceștia se îndreptățesc și, râzând, spun că numai așa poți căpăta experiența necesară, poate chiar înțelepciunea, care te ajută să eviți un timp prostiile, ca să faci, în anii care ți-au rămas, altele.

Dacă mai are și un profund simț al observației fine și este sincer cu sine, omul cu scaun la cap recunoaște că alții, care nu-și pun prea multe întrebări filosofice și nu-și rod creierul cu ele, l-au întrecut demult în plan material. Tot atunci își dă seama că anume în timpul când a stat de a cântărit bine, ca un înțelept ce credea că este, și nu a făcut nimic întru înavuțire a rămas în urmă. Pentru că este înzestrat cu simțul umorului și mai are o mulțime de calități care îl ajută să iasă din orice situație mai complicată, când primește salariul sau pensia, depinde de vârstă, omul cu scaun la cap mai întâi râde, apoi își face niște calcule pentru ce ar putea să-i ajungă banii.

Banii, bineînțeles, îi ajung să supraviețuiască o săptămână, două, să plătească ce are de plătit la stat, ca să aștepte din nou „următoarea tranșă”, când iar va râde de se va prăpădi și se va descurca cum poate. Pentru că este un om mândru și nu se vinde ca alții pentru niște bănuți la protestele „opoziției” sau la alegeri, omul cu scaun la cap rabdă cu stoicism totul și nu se plânge nimănui.

Cu toate că a muncit tot timpul cinstit și nu a furat nimic, omul cu scaun la cap suportă luări peste picior, șicane fel de fel din partea celor care cred că el a mers toată viața lui pe o cale greșită. „Ce folos că ai fost eminent la școală, că ai terminat cu „diplomă roșie” facultatea și ai mai scris și o teză de doctor, dacă nu te-a dus capul să strângi bani la ciorap, ca să ai o bătrânețe asigurată și liniștită?!”, îl întreabă pe omul cu scaun la cap șmecherii care au de toate și încă ceva pe de asupra.

Acestora omul cu scaun la cap nu le răspunde nimic. Își caută, pur și simplu, de nevoile sale, mai citește o carte, mai discută cu copiii plecați peste hotare la telefon și așteaptă… schimbarea. S-ar putea întâmpla să prindă intrarea în Uniunea Europeană, să apuce alte timpuri, mai fericite, căci trebuie să vină și timpuri mai bune după atâția ani, când l-au salvat simțul umorului, simțul măsurii și alte simțuri care le lipsesc oamenilor nesimțiți.

P.S. Pentru că stă mai mult singur și vrea să fie la curent cu ce se întâmplă în lume, omul cu scaun la cap se uită la televizor, dar „navighează” și pe internet. Deunăzi, a văzut pe facebook un tip care spunea că are afacerea lui de succes peste hotare, că a învățat trei limbi străine ca să-i meargă lucrul strună și că nu are cuvinte de laudă pentru cei care nu se orientează în economia de piață. Omul cu scaun la cap nu era la prima vizionare de acest fel, dar când cel de pe ecranul calculatorului, parcă uitându-se direct în ochii lui, a spus că cel care nu muncește ca el și așteaptă salariu sau pensie de la stat e o bâdlă și un căcănar, a sărit ca ars și i-a închis aceluia gura.

De atunci stă și se tot gândește: vom intra în UE numai cu oameni care pun preț doar pe bani și avuție sau vor avea loc și cei care au fost sau mai sunt profesori, medici (cinstiți!), ingineri, actori, regizori, interpreți, scriitori, jurnaliști ș. a. m. d.? Pentru că, consideră omul cu scaun la cap, chiar cu salarii și pensii mici, aceștia ne vor reprezenta în Europa neamul și cultura, arta și literatura etc.

Căci, dacă ai a îndruga prostii, o poți face și în trei limbi străine. Pe urmă poți învăța și mai multe, dar tot degeaba, crede, fără a intra în discuții aprinse, omul cu scaun la cap.