,,Războiul din mine”

Interviu realizat cu Viorica Tătaru, jurnalist, corespondent de război în Ucraina

 Viorica Tătaru este corespondent de război în Ucraina. Prin ochii și obiectivul camerei ei este surprinsă realitatea, consecințele acestui război. Presupun că nicio fotografie sau filmuleț video nu poate reda starea oamenilor, ororile distrugerilor și ale morții, despre care mulți dintre noi doar am citit. Ce-i drept, am trăit și noi războiul și i-am suportat consecințele nu prea demult, în 1992.  

• Te admir pentru curajul și atitudinea tranșantă față de acest război nedrept și propaganda rusă din Republica Moldova. Ți-ai dorit să fii corespondent de război? Cine a venit cu această idee, propunere?

Mi-am dorit să fiu mereu acolo unde se întâmplă ceva, la fața locului, pentru a filma și a transmite informații corecte, din prima sursă, însă n-am bănuit niciodată că voi ajunge să fac jurnalism de război, precum n-am crezut că poate începe un război într-o lume civilizată (bine, aparent civilizată). Am ajuns în Ucraina înainte de a  se începe războiul. Porniseră deja niște tensiuni acolo și colegii din România aveau nevoie de media fixeri pentru a face materiale. Astfel, am plecat cu Andrei Captarenco în echipe și direcții diferite: eu în sud, el în nord.

• Cum îți depășești frica de moarte, firească pentru un război al rachetelor, când nu știi niciodată unde vor cădea? 

Mi-am propus să-mi înfrunt fricile până a începe să fac jurnalism, pentru că am descoperit ca acesta este unicul drum spre reușite, iar orice experiență reprezintă o încercare de a-mi testa limitele. Asta fac mereu, dar nu pot spune că am depășit frica de moarte, nu se poate depăși decât dacă te împaci cu asta (cred). Totuși când moartea e foarte aproape de tine, nu te mai gândești la nimic, doar la acțiunile pe care trebuie să le faci ca să te salvezi și după aceasta simți o poftă de viață inexplicabilă, începi să savurezi din toate ca un copil.

• Multe din romanele scrise de Jack London, care a fost și el corespondent de război și a făcut materiale despre războiul ruso-japonez din 1904, sunt inspirate din cele văzute pe câmpul de luptă. Dacă ai scrie un roman sau nuvelă despre acest război, cu ce ai începe, care ar fi primele fraze? 

Poate voi scrie cândva o carte cu titlul „Războiul din mine” și voi povesti despre toate gândurile adunate, despre oamenii întâlniți pe această cale, dar și despre cum m-a transformat acest război și câte lecții m-a făcut să învăț.

Totuși, nu-s tare bună la scris, am învățat să mă exprim prin imagini, asta-i ceea ce mă reprezintă în primul rând.

• Războiul din Ucraina a devenit cel mai viral pe internet. Pe de o parte, rețelele sociale sunt un instrument de a documenta ororile războiului, de a surprinde realitatea brutală. Pe de altă parte, Rusia a lansat o campanie pe scară largă pe rețelele de socializare, pentru a-și justifica invazia. În calitatea ta de jurnalistă, corespondent de război, care parte din aceste două, la nivel informațional, câștigă teren în R. Moldova?

Informațiile despre război sunt împărțite în Republica Moldova, așa precum au fost și în Ucraina, până să cadă prima rachetă lansată de armata rusă. Acuma au înțeles cu toții ce înseamnă propaganda rusă și ce scopuri are, dar cu prețul vieților, din păcate, spun ucrainenii.

• În ce regiuni din Ucraina ai fost? Ce spun, simt și trăiesc ucrainenii? Care este starea lor de spirit?

Am fost în majoritatea regiunilor afectate grav de război. Peste tot oamenii au speranță, sunt optimiști și înțeleg că acesta este prețul libertății pe care îl plătesc. Am admirat din prima zi rezistența și hotărârea ucrainenilor de a nu pierde, de a lupta ca să ne scoată și pe noi din mlaștina dependenței de un stat terorist în care ne-am împotmolit de 30 de ani și ne este frică să ieșim la suprafață.

• Sunt diferiți ucrainenii, comparativ cu moldovenii, ca mentalitate, percepții despre trecutul nostru sovietic?  

Ucrainenii au decis să facă un pas înainte, să se elibereze de tot ce nu-i reprezintă ca popor și de mentalitatea sovietică.  Majoritatea dintre noi încă nu are acest curaj. Oricum, se luptă și cu modul de a gândi, cu propaganda, cu armata de trolli. Acest război va decide și în ce direcție va merge R. Moldova: independență sau dependență de Rusia.

• Faptul că ai văzut cu ochii tăi războiul din Ucraina ți-a schimbat percepțiile despre viața și moarte? Dacă da, atunci cum? 

A fost important să fiu acolo când a început războiul, să pot vedea și afla singură ce se întâmplă, nu din auzite. Cred că era mai complicat să urmăresc și să aflu totul de acasă. Cu această ocazie am cunoscut mai bine poporul ucrainean, am asistat la momentul când ucrainenii s-au consolidat și au decis să lupte cu toții pentru aceeași cauză – eliberarea de cotropitorii ruși.

Mi s-au schimbat percepțiile despre toleranță, democrație, discriminare. Acestor noțiuni le-am înțeles sensul lor adevărat. Am atribuit alt sens și cuvintelor viață și moarte, iar lucrurile, paradoxal, au devenit banal de simple.

• Ce mesaj ai pentru moldovenii care justifică invazia rusă în Ucraina cu așa-zisele argumente: ucrainenii au înscenat ei înșiși masacrul de la Bucha, când, de fapt, rușii omoară ucraineni, dezinformează și „luptă” cu „oculta mondială”, cu Soros etc.

Agresiunea de orice fel nu are nici o justificare, nici un argument, iar agresorii n-au dreptul la replică. Asta mi-am zis când am văzut groapa comună din Bucha, cadavrele de pe traseul Kiev-Jitomir, clădirile devastate din Harkiv, satele-fantomă de sub Nikolaev, Donețk, pădurea cu peste 400 de morminte din Izium, casa în care a intrat o rachetă din Dnipro, bombardamentele ucigașe din Herson și multe vieți distruse în întreaga Ucraină. Masacrele și distrugerile nu au scuze, nici explicații logice. Unicul adevăr incontestabil este că Rusia a invadat Ucraina și ucrainenii încearcă din răsputeri să se apere. Oricine are logică, s-o includă, iar dacă cineva preferă propaganda, sperând că armata rusă îi va salva, să-și asume și consecințele. Rachetele rusești nu aleg cui să-i curme viața.

Suntem la o răscruce de drumuri, când se alege grâul de neghină și adevărul de falsuri. În aceste momente se scrie istoria, foarte multe decizii depind de noi, de fiecare dintre noi,  de faptul cum contribuim la aflarea adevărului și în ce direcție alegem să mergem.

Cât timp Ucraina rezistă, să încercăm și noi să rezistăm.

MULȚUMESC!

Interviu realizat de Olga Bejan-Leva