Așa-zisa „limbă moldovenească“ în Cehia

La  începutul lunii ianuarie 2023, ministrul Afacerilor Externe din România, Bogdan Aurescu, a avut o convorbire telefonică cu omologul său ucrainean, Dmytro Kuleba, căruia, între altele, i-a reamintit solicitarea părţii române către partea ucraineană de a recunoaște inexistenţa aşa-zisei „limbi moldoveneşti.”

Poate fi o surpriză faptul că situația din Cehia, un stat membru al Uniunii Europene, este similară cu cea din Ucraina. Existența „limbii moldovenești” este chiar  recunoscută de Ministerul Justiției din Republica Cehă și aceasta este una dintre limbile oficiale pentru care sunt numuți traducători autorizați. Eu sunt unul dintre ei. Atât în decretul prin care am fost numit de către președintele Tribunalului Municipal din Praga, cât și pe ștampila traducătorului cu stema statului este menționat „traducător autorizat de limba română și limba moldovenească.” Bineînțeles, eu însumi sunt conștient de inexistența „limbii moldovenești,” dar, din motive practice, profit de faptul că limba aceasta se află pe lista oficială a limbilor Ministerului Justiției din Cehia care recunoaște, în felul acesta, existența ei. Problema constă în faptul că nici un om competent nu a convins Ministerul respectiv de inexistența „limbii moldovenești”.

Uneori se iscă situații bizare și chiar hilare în timpul activității mele de traducător. Unii cetățeni ai Republicii Moldova solicită în procedura penală asistența unui traducător de limba română, alții insistă asupra sintagmei „limba moldovenească.” De exemplu, mi s-a întâmplat odată să fiu solicitat ca traducător la tribunal în dosarul unui grup infracțional din Republica Moldova. Întrucât unii membri ai grupului au declarat că limba lor maternă este limba română, iar alții că limba lor este „limba modovenească”, președintele completului a hotărât că se va traduce simultan în…  ambele limbi. Bineînțeles, i-am lămurit situația.

Se mai întâmplă ca persoanele din organul de cercetare penală să fie contrariate de faptul că un cetățean al Republicii Moldova solicită traduceri în limba română, nu în „limba moldovenească”, care este pe lista limbilor oficiale. Într-o astfel de situație, încerc să explic că „limba moldovenească” nu există din punct de vedere lingvistic, că este limba română, dar la noi sintagma aceasta este folosită din timpuri mai vechi. O amintire a vremurilor trecute, de tristă pomină, în care rar cine ar fi putut obiecta. De obicei, în asemenea situații, sugerez că chestiunea aceasta, care scoate la iveală probleme concrete, trebuie să fie abordată la nivel înalt.

În urmă cu câțiva ani am trăit o situație absurdă. O instanță cehă mi-a cerut să traduc în „limba moldovenească” o cerere de asistență judiciară internațională.  Cererea aceasta ar fi fost deja tradusă în limba română, dar Ministerul Justiției al Republicii Moldova a refuzat s-o accepte pe motiv că limba română nu este o limbă oficială în Republica Moldova. În antetul traducerii în care scria că aceasta a fost realizată în limba română, am scris „limba moldovenească” și singura modificare pe care am făcut-o în text a fost înlocuirea cuvântului „parchet” cu „procuratură”. În forma aceasta, cererea a fost acceptată fără probleme de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Anumite probleme apar, de asemenea, în comunicarea cu oficiul de stare civilă din Cehia, deoarece unele dintre documentele depuse de solicitanții moldoveni sunt traduse (așa cum scrie în antet) în limba cehă din „limba moldovenească”,  iar altele, din limba română, ceea ce poate provoca o anumită confuzie în rândul funcționarilor oficiului de stare civilă; asta poate duce chiar la neacceptarea documentului.

Din exemplele de mai sus rezultă că problema cu așa-zisa „limbă moldovenească” din Cehia abia așteaptă să fie rezolvată.

Inițiativa ministrului Bogdan Aurescu este corectă și lăudabilă. Totuși, activitatea aceasta ar trebui să fie desfășurată în special de către guvernul pro-european al Republicii Moldova, iar prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe să fie atrasă atenția asupra inexistenței „limbii moldovenești”.

Faptul că o astfel de activitate are sens este evidențiat, de exemplu, de recenta campanie a Ambasadei Ucrainei din Praga, care era nemulțumită de faptul că Aeroportul Vaclav Havel din Praga folosește transliterarea în limba engleză a capitalei Ucrainei din limba rusă „Kiev”, în timp ce transliterarea corectă ar fi cea ucraineană „Kyiv”. A urmat o campanie activă de informare și aeroportul a modificat denumirea destinației.

În cazul în care autoritățile oficiale ale Republicii Moldova ar decide să atragă atenția Republicii Cehe, reprezentate, în cazul acesta, de Ministerul Justiției, asupra inexistenței „limbii moldovenești”, acestea ar avea cu siguranță sprijinul experților de la Facultatea de Litere a Universității Carol din Praga, unde se predă limba română, și al Societății Cehia-România, unde activează cei mai versați și interesați experți. Cu mare plăcere aș susține și eu o astfel de inițiativă, cu înaintarea demersurilor de rigoare oficiale din partea autorităților Republicii Moldova.

Milan Skala, publicist și traducător din Republica Cehă, pentru „Gazeta de Chișinău”