Ce tânăr erați, maestre Ion Druță! Ce de-a enigme în jurul D-voastră! Vă examinez în pânza cu multe, foarte multe criptări. Iar pentru decriptare pot apela doar la Valentina Rusu Ciobanu, autoarea ce a executat-o cu mult talent acum mai bine de cincizeci de ani*.
Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.
SUSȚINETânăr și ambițios ați fost și la Congresul scriitorilor din 1965. Iar cuvântarea O samă de îndoieli literare rostită cu atâta vervă a reușit să întoarcă lumea pe dos. Adică s-o pună la loc, pentru că ați spus sus și tare că alfabetul nostru trebuie să fie cel latin. Doar un cuvânt ați omis să rostiți atunci, un cuvânt pe care toți l-au așteptat: îmbrăcată în alfabet latin – limba trebuie să se numească română. Pe timpurile celea poate că V-ați temut să-l rostiți. Valentina Rusu Ciobanu, ca și mulți alții, a subînțeles asta și V-a pictat ca pe un sfânt. Unul în devenire. Soarele și Luna din acest portret vă mai țin cununa. Pe care scrie – Ion Druță. Ce putea fi mai frumos?
Chipul din portret nici nu mai contează. Trăsăturile sunt clare, dar de ce culoare-s? Oare paloarea lor mai joacă vreun rol când icoana este flancată de rame albe, iar în cotloanele albe și ele se scaldă norișorii? Ca într-un basm divin, nu-i așa? Se mai așteaptă doar îngerașii de după norișori.
Parte din peisaje par a fi scoase, rupte din nuvelele D-voastră. Frunzele de dor sunt și ele criptate și nu se văd cu ochiul liber, dar sunt. Sigur că sunt. Acolo se ascunde și aroma de gutuie…, și povara răutății noastre, și a invidiei…, multe se ascund în acele rame frumos ajustate de pictoriță. Valentina Rusu Ciobanu știa, intuia că trebuiau să coboare din ramă și alte adevăruri, în alte cuvântări rostite întru susținerea neamului care-și pierdea identitatea… De acolo, de la Moscova, de unde posibilitățile erau net mai multe, identitatea putea fi rostită și reîntoarsă…, dar… cel mai important cuvânt ați evitat să-l rostiți. Valentina Rusu Ciobanu ar fi vrut să audă cuvântul sfânt anume de la D-voastră, omul marilor ei speranțe. Să știți că-l mai așteaptă, de dincolo de norișori. Altfel cum? Mai așteaptă! Dar ați preferat tăcerea. De ce ați rămas cuminte în bancă? Exact ca un elev pedepsit, cu brațele pe genunchi. Putea fi și altfel? Putea fi mult mai bine.
Mihaela PERCIUN,
scriitoare, muzeograf, MNLMK
În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.
SUSȚINE
