Cine sunt voluntarii de război în Republica Moldova

Am scris acest articol pentru a explica cine sunt voluntarii de război și de ce avem nevoie de o lege care să vizeze anume acest contingent de participanți la războiul de la Nistru din 1992. Important este să înțeleagă acest lucru mai ales oficialitățile statului nostru, reprezentanților cărora, responsabili de acest domeniu, mă chinui de aproape 30 de ani să le explic cine au fost voluntarii de război și de ce aceștia au nevoie de o lege aparte privind statutul lor juridic.

Din păcate, nici astăzi acești „reprezentanți ai statului” nu vor să înțeleagă doleanțele noastre, chiar dacă în Hotărârea Guvernului nr. 59 din 2 februarie 2022 scrie clar că, în Anul recunoștinței față de veteranii de război, participanții la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității și independenței Republicii Moldova, una dintre acțiuni să fie „Revizuirea cadrului normativ al veteranilor de război, în vederea îmbunătățirii nivelului protecției sociale, precum și a stabilirii statutului juridic al voluntarilor – participanți la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și independenței Republicii Moldova”.

În anexa nr. 1 a acestei hotărâri este scris clar că unul dintre responsabilii de realizarea acestui punct este Biroul pentru relațiile cu veteranii din cadrul Cancelariei de Stat. Am avut mai multe discuții cu șeful acestui birou, dl Nicolae Gârbu, dar dumnealui, din start, fără explicații, respinge chiar și ideea unei asemenea legi.

În Republica Moldova există și activează Uniunea Voluntarilor de Război 1991-1992. Timp de 30 de ani, conducerea acestei organizații obștești luptă să obțină din partea oficialităților statului recunoașterea oficială, prin lege, a statutului voluntarului de război, dar toate guvernările de până în prezent nu numai că au neglijat aceste inițiative ale noastre, ci au făcut tot posibilul ca voluntarii din timpul războiului pentru apărarea independenței și integrității teritoriale a Republicii Moldova să fie dați uitării.

Chiar și astăzi, mulți dintre reprezentanții considerați democrați, cu interese naționale, ai conducerii republicii, care, de fapt, în timpul războiului de la Nistru erau adolescenți sau chiar copii, nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă cine au fost voluntarii de război și rolul lor în acele timpuri tragice pentru soarta moldovenilor. Unii dintre ei chiar se revoltă, menționând că există foarte multe organizații ale veteranilor de război și întreabă: de ce noi am dori o atitudine specială față de voluntarii de război? Le explic, dar rareori se întâmplă să fiu înțeles.

Voluntarii de război la care mă refer au apărut în 1991, când guvernul de la Chișinău nu mai era în stare să-și apere structurile constituționale din stânga Nistrului, lăsând populația locală să se apere singură în fața agresiunilor lansate de structurile kaghebiste rusești, de cazaci, gardiști și militari din Armata a 14-a cu scopul de a provoca secesionismul în estul republicii și de a crea o formațiune statală ilegală, unde și-ar păstra Rusia influența geopolitică.

Atunci, dar și odată cu începutul războiului, țara noastră nu avea încă Armata Națională, iar poliția nu-i destinată pentru operațiuni de război și, când forțele militare și paramilitare rusești s-au declanșat împotriva structurilor statului și a populației pașnice din stânga Nistrului, singura forță capabilă de a-i izgoni pe agresori a fost mișcarea voluntarilor. Aceștia s-au ridicat, inclusiv la chemarea șefului statului, din rândurile patrioților mișcării de eliberare națională, ei fiind cei care cereau și promovau reformele democratice în sferele politică, economică și socială.

Voluntarii s-au manifestat în războiul din 1992 ca o entitate militară distinctă

Mișcarea voluntarilor de război luase mare amploare, dovadă în acest sens sunt și cele scrise în ziarele naționale sau străine din 1991-1992 – aproape în fiecare număr relatau despre eroismul voluntarilor. Eroismul lor s-a manifestat pe platourile de la Cocieri, Coșnița, Tighina, Chițcani… Când gardiștii și cazacii cotropitori auzeau că pe pozițiile de luptă au apărut „volontiorî”, se retrăgeau sau nu îndrăzneau să atace. Așa au fost salvate localitățile din stânga Nistrului care se află acum sub jurisdicția Chișinăului.

Voluntarii erau o forță de temut, inclusiv pentru conducerea de la Chișinău, care tremura în fața Moscovei. Anume acest lucru a făcut ca oficialitățile să îndepărteze din prim-plan voluntarii de război. Astfel, treptat, și mass-media scria tot mai rar despre ei, iar la manifestările oficiale de comemorare a celor căzuți în Războiul de pe Nistru erau invitați doar liderii numeroaselor organizații ale foștilor polițiști participanți la război, care, desigur, întotdeauna au fost de partea Puterii.

Iată de ce sperăm că actuala guvernare va înțelege cine au fost voluntarii de război și de ce este necesară o lege despre această categorie de participanți voluntari la războiul pentru apărarea independenței și integrității teritoriale a Republicii Moldova. Vrem să credem că „dinozaurii Moscovei”, care spuneau că voluntarii de război sunt teroriști și merită să fie condamnați, nu mai există în structurile de conducere ale statului și propunerea noastră va fi susținută.

De ce trebuie adoptată Legea privind statutul voluntarilor de război? În primul rând, mișcarea voluntarilor de război a fost parte inseparabilă a Mișcării de eliberare națională. Meritele voluntarilor de război sunt incomparabile cu cele ale polițiștilor care au mers, prin ordin, pentru a menține „ordinea publică”, aflându-se „în deplasare”, pe pozițiile de luptă ei fiind schimbați periodic cu alte contingente de polițiști. Lor li se plăteau salariile și li se păstra locul de muncă, iar voluntarii s-au aflat pe pozițiile de luptă permanent, până în ultima zi a războiului. Noi am mers la război la îndemnul inimii, atunci când șeful statului și Parlamentul au chemat oamenii de bună credință să se ridice la apărarea țării. Deci, prin acele apeluri, conducerea statului urma să recunoască oficial prezența fizică a voluntarilor în războiul de la Nistru. De ce, ulterior, nu li s-a acordat acestora un statut special?

Voluntarii din timpul războiului din 1992 s-au manifestat ca o entitate națională și militară distinctă. Scopul lor privind destinul țării nu s-a schimbat nici azi, iar faptul că poporul cunoaște eroismul lor nu-l poate nega nimeni. Menționăm că voluntariatul în timpul războaielor a fost întotdeauna apreciat și respectat. Celor care nu înțeleg ce dorim noi și de ce, le dau următoarele exemple.

În țările civilizate este respectată memoria voluntarilor de război

În Italia există Asociația Națională a Voluntarilor de Război (ANVG) – o organizație fondată la Roma încă în 1923. Ea a reunit voluntarii de război italieni într-o singură asociație, cu sediul la Torino. Principalele scopuri ale Asociației sunt protejarea memoriei și amintirii voluntarismului de război, atât prin cercetări istorice, cât și prin organizarea de ceremonii, comemorări, diverse activități culturale și sportive.

În România, voluntariatul de război a fost inițiat de generalul Ștefan Stoica în 1913, care a organizat o „legiune ardeleană”, pregătind lupta pentru eliberarea Banatului și Transilvaniei. Voluntarii ardeleni au luptat eroic în vestita bătălie de la Mărășești, ei fiind distribuiți în diverse unități militare. Noțiunea de voluntar de război a fost definită, pentru prima dată, prin Decretul regal nr. 1163 din 24 mai 1923, când a fost stabilită Medalia meritului pentru voluntarii de război din Primul Război Mondial.

Voluntariatul de război s-a manifestat și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mișcarea este cunoscută și respectată inclusiv în România, deși ea a fost mai activă în Anglia, Italia, Cehia… Despre aceste lucruri scrie Arthur Gillette în Istoria voluntariatului, carte apărută la București, cu susținerea UNESCO, în 2009.

Astăzi, voluntariatul este foarte activ în războiul din Ucraina, prima fază a acestuia fiind lansată încă în 2014, inclusiv prin formarea legendarei formațiuni militare „Azov”. Atunci, în 2014, oficialitățile ucrainene au stabilit prin lege cine sunt voluntarii de război.

Anume acest lucru îl solicităm noi: elaborarea Legii speciale privind statutul voluntarului de război. O lege privind identitatea voluntarilor de război va aprecia rolul acestei categorii de patrioți în cadrul Mișcării de eliberare națională și în timpul războiului pentru independența și integritatea teritorială a Republicii Moldova. Iar legiferarea zilei de 19 iunie drept Ziua voluntarului de război, zi națională de comemorare a voluntarilor căzuți în Războiul de pe Nistru, va contribui la înveșnicirea memoriei lor.

E necesar acest lucru mai ales acum, când același dușman ne amenință cu pericolul unui nou război în regiune. Totodată, prin această lege, urmează să se spună clar că Războiul de pe Nistru a fost un război ruso-moldovenesc la care voluntarii au luptat pentru eliberarea națională. Adoptarea legii respective va împiedica insistența reprezentanților coloanei a cincea de a-i numi pe voluntari bandiți sau, cum ne-a calificat V. Voronin, teroriști. Legea va contribui la educarea patriotismului în rândurile tuturor cetățenilor societății noastre, deoarece atenția cuvenită a statului față de voluntarii de război va mobiliza moral întreaga societate atunci când se cere, în situații critice, apărarea cursului democratic, a independenței și integrității Republicii Moldova.

Sergiu CARACAI,

Președintele Consiliului republican

al Uniunii Voluntarilor de Război 1991-1992

din Republica Moldova,

cavaler al Ordinului Ștefan cel Mare și Sfânt