Alexandru GROMOV, „fantasticul” scriitor SF

321
0
Alexandru Gromov printre discipoli. Fotografie din arhiva MNLMK, nr. de inv. 10102

Prozator, traducător şi publicist consacrat (22 aprilie 1925 – 12 iulie 2011), originar din Ismail (sudul Basarabiei istorice), Alexandru Gromov (Gofman) şi-a făcut studiile la şcolile primare din Brăila şi Bucureşti, apoi la Liceul „Sf. Andrei” din Bucureşti, unde l-a avut ca profesor pe distinsul critic literar Şerban Cioculescu, al cărui discipol se considera. De altfel, autorul a evocat Brăila în una din prozele sale, „Noemi-Giulia” (1988). Titlul naraţiunii, luat dintr-un „Caiet de amintiri”, este emblematic pentru anii de copilărie, petrecuţi la gurile „celui de-al doilea fluviu din Europa şi celui dintâi din centrul continentului”…

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT
Alexandru Gromov. Fotografie din arhiva MNLMK, nr. de inv. 5302

Alexandru Gromov a fost recunoscut de critica de specialitate drept promotorul SF-ului în literatura basarabeană postbelică, cum avea să scrie Mihai Cimpoi în volumul „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia”, la pagina 187: „Genul literaturii de frontieră şi de anticipaţie, marcată de reflecţie eseistică, este cultivat cu inteligență de Alexandru Gromov”. Mulți ani la rând a lucrat ca ziarist, publicând articole de actualitate şi promovând ideea de inovaţie şi inventivitate. La începutul anilor `70, în cadrul revistei „Moldova”, înființează clubul „Solaris”, unde au făcut şcoala literaturii de anticipaţie mulţi tineri talentaţi: Ioan Mânăscurtă, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Alexandru Roşu ş.a. Susţinând tânăra generaţie în aspiraţiile ei, scriitorul a menţinut mereu treaz interesul pentru fantastic şi neobişnuit. Cea mai prolifică perioadă de creaţie în domeniul literaturii de anticipaţie au fost anii `60-`80, când şi-a scris o parte importantă a operei: „Taina Luceafărului”, partea I (1957) şi partea a II-a (1960), „Călătorii în necunoscut” (1968), „Expediţia «Penelopa»”, „File pentru visători” (1964), „Naufragiu pe Tlogra. Pseudoanticipaţii” (1974), „Continentul enigmelor. Aventuri cosmice şi ecouri pământeşti” (1980).

În una dintre cele mai cunoscute proze, „Copii dinainte de război” (1975), autorul redă în manieră autobiografică un fragment din viaţa petrecută în anii de război, când lucra la o mare uzină metalurgică din Rusia. Continentul enigmelor…” e o carte de aventuri ce se pretează perfect „ficţiunilor ştiinţifice” – ca să descifrăm abrevierea „SF” din limba engleză –, fiind totodată şi o enciclopedie a profesiilor. În această naraţiune sunt descrise peripeţiile a doi exploratori cosmici, care, punând la cale un experiment riscant în lungile lor peregrinări, trăiesc cu nostalgia vieții terestre. Chiar dacă subiectul nu e nou în acest gen de scriitură, fascinează modul individual de a da viaţă unor eroi pozitivi, aflaţi în permanentă căutare a altor lumi, riscându-şi viaţa pentru a face noi descoperiri.

Accesibilitatea stilului practicat se datorează, indiscutabil, dorinţei mari a autorului de a promova genul SF şi de a găsi ecouri în cele mai diverse cercuri de cititori, în special în rândul tinerilor. Cunoaştem că, în primii ani ai deceniului cinci şi mai târziu, SF-ul era o „terra incognita” într-o societate dominată de spiritul proletcultist. Prima sa carte intitulată „Taina Luceafărului” a fost semnată în colaborare cu savantul de origine poloneză Tadeuş Malinovschi și a constituit o lucrare de pionierat în literatura de anticipaţie a vremii.

Dacă tot există un început în proza ştiinţifico-fantastică din Basarabia, ar fi indicat să ne întrebăm cum se explică realizările minore în domeniul SF-lui, stare pe care o atestăm şi în prezent. Răspunsul ar putea fi doar unul – deşi poate nu îndeajuns de complet – lipsa de tradiţii sau atitudinea echivocă a contemporanilor față de valorile existente. Poate că așa se explică de ce în cartoteca de manuscrise păstrate în fondurile Muzeului Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” (MNLMK), în fișierul cu litera „G”, sub numele de familie și prenumele „Gromov, Alexandru” există doar două fișe la care putem face referire, iar pe una din ele putem citi un titlu providențial – „Omul și norocul lui” (Colecția Manuscrise, nr. de inv. 4540).

Despre Alexandru Gromov s-a afirmat că ar fi unul dintre puținii, dacă nu chiar unicul, reprezentant SF cu „acte în regulă” al literaturii dintre Prut și Nistru, care a făcut și muncă de pionierat, promovând specificul genului în rândul scriitorilor tineri. Cu regret, trebuie să constatăm că aceştia nu s-au constituit într-un grup unitar pentru a impune SF-ul în literatura română din Basarabia, dând preferinţă altor genuri de scriere… Literatura de anticipaţie le-a fost o experienţă utilă, însă efemeră în definitiv, fiindcă nici unul dintre ei nu s-a ridicat la nivelul mentorului lor.

Andrei LANGA, MNLMK

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here