„Cărțile ne ajută să înțelegem mai bine evenimentele și ne alină suferința”

389
0
Nadia Pădure, directoare a Bibliotecii Publice Raionale „Mihail Sadoveanu” din Strășeni

Interviu cu Nadia Pădure, directoare a Bibliotecii Publice Raionale „Mihail Sadoveanu” din Strășeni

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Stimată doamnă Nadia Pădure, cine v-a dat primele cărți, în copilărie? Părinților Dvs. le plăcea să citească?

Primele cărți despre care îmi amintesc vin odată cu prima vizită la biblioteca școlară, dar în familie se povestește că îmi plăcea să țin cărțile în mâini de pe la vârsta de un an, pentru că în casa noastră exista o etajeră cu cărți. Părinții mei erau oameni simpli. Tatăl a fost muncitor în gospodăria sătească, mama a lucrat la grădinița pentru copii, mai întâi 14 ani bucătar, iar mai apoi, după studiile fără frecvență la Școala pedagogică din Soroca, a lucrat până la pensionare educator la aceeași grădiniță. Mama citea și în copilărie, citește și acum cu o deosebită plăcere.

Ce vârstă are mama Dvs., Elena? Care sunt preferințele ei în domeniul lecturii?

Mama are 83 de ani. Citește în special literatură artistică. Îi plac scriitorii români și basarabeni. Preferatul mamei este Aurelian Silvestru. Are câteva cărți de Aurelian Silvestru în biblioteca personală. Le recitește foarte des. Mama citește cărți și la biblioteca din sat. De regulă, îi aduce cărți bibliotecara, doamna Elena Viscun.

Să revenim la perioada primelor Dvs. lecturi. Mergeați des la bibliotecă în satul Dvs.?

Satul meu natal este Sculeni, raionul Ungheni. Biblioteca în care m-am format a fost cea școlară. Avea un program extins până seara târziu. Eu veneam, de regulă, la bibliotecă pe la ora 16 și rămâneam ore în șir printre rafturile de cărți. Îmi plăcea, de altfel, singurătatea printre cărți. Am început să vizitez și biblioteca sătească, în clasele mari.

Ce facultate ați absolvit? Când ați devenit directoare a Bibliotecii Publice Raionale „Mihail Sadoveanu” din Strășeni?

Am absolvit Facultatea de Biblioteconomie de la Universitatea de Stat din R. Moldova și am fost repartizată la biblioteca raională din Strășeni. Aici mă aflu și acum. Am trecut toate treptele: bibliotecar, redactor, șef secție, șef filială, iar director sunt din 1998.

Câți oameni lucrează în colectivul pe care îl conduceți? Care sunt calitățile de bază ale unui manager?

Conduc un colectiv de 24 de persoane. După mine, un manager bun este cel care îmbină armonios competențele profesionale cu cele manageriale. Un manager trebuie să învețe foarte mult, să lucreze foarte mult, să iubească oamenii, să-și iubească munca și să poată să-i inspire pe toți cei cu care face o echipă.

Cât de bogat e fondul de carte al Bibliotecii raionale „M. Sadoveanu” de la Strășeni?

Deținem o colecție de circa 80 de mii de exemplare, care mereu se actualizează. Avem cărți pentru copii și adulți, ne abonăm la ediții periodice. Filiala noastră de carte românească „Brăila”, fondată cu sprijinul Bibliotecii Județene „Panait Istrati” din Brăila, este dotată cu publicații editate în România, pe care ni le aduc periodic colegii noștri din România.

Ce vârste au utilizatorii?

Cei mai mici utilizatori sunt aproximativ de 3-4 ani, care vin împreună cu părinții. Cea mai în vârstă cititoare are 86 de ani.

De ce se insistă atât de mult pe termenul „utilizator”?

Legea cu privire la biblioteci vorbește despre termenul de „utilizator de bibliotecă”, aceasta fiind persoana care nu doar citește publicațiile din colecția bibliotecii, dar care folosește toate resursele informaționale, serviciile și facilitățile bibliotecii. Astăzi biblioteca este mai mult decât o colecție de carte. Biblioteca noastră, de exemplu, prestează peste 30 de servicii. Bineînțeles că utilizăm și termenul de cititor atunci când ne referim la actul lecturii.

Prin ce campanii este promovată lectura?

Participăm la activitățile campaniilor naționale „Programul Național LecturaCentral”, „Să citim împreună”. Organizăm și programe de lectură la nivel local. Menționez unele din ele: Festivalul de lectură „Pâine de la iepure și o carte de la Iulian Filip” (în acest an vom organiza ediția a 3-a), Programul estival „Biblioteca stradală” (activități de lectură în parcul „Mihai Eminescu” din Strășeni), lecturi cu voce tare, întâlniri cu scriitorii și altele.

Cum vă completați fondurile cu carte nouă?

Principala sursă este achiziția de la edituri și librării. Avem și donații.

E benefic faptul că sunteți în aceeași clădire cu Școala de Arte?

Este un mare avantaj și pentru noi, dar și pentru elevii Școlii de Arte. Avem și o colaborare foarte fructuoasă cu Școala de Arte, cu alte școli, licee, gimnazii.

Din păcate, bibliotecile sătești dispar una după alta. Care ar fi metoda de a le menține?

Bibliotecile dispar din cauza lipsei unui cadru legal care ar penaliza administrațiile publice locale care nu acordă atenția cuvenită bibliotecilor, iar după ce acestea ajung într-o stare dezastruoasă, le închid. Sunt necesare programe naționale de lectură, patronate de președintele țării, Parlament sau Guvern, care să oblige și administrațiile publice locale să organizeze activități și să investească în biblioteci.

Vara e un anotimp prielnic pentru citit?

Orice anotimp e prielnic lecturii. Avem un program de vacanță pentru copii la biblioteca noastră în care lectura se regăsește în activitățile zilnice.

Vă rugăm să ne împărtășiți din experiența Dvs. de cititor. Cât de repede citiți un text? Aveți tehnici speciale de lectură?

Mai puțin tehnici speciale, mai degrabă experiență de lectură. Citesc repede literatura de specialitate sau pe diferite domenii. Literatura artistică o citesc pe îndelete, nu sar niciodată peste rânduri. Îmi fac notițe de lectură. Țin un jurnal de lectură.

Ați publicat două volume de poezie. Când găsiți timp să scrieți versuri? Ce doriți să transmiteți prin aceste versuri?

Da, am editat două volume de versuri: „Altă iubire” (2012) și „Șapte ceruri pentru inima ta” (2015). Scriu ceea ce simt, ceea ce mă frământă sau mă doare.

Fiul, nora, nepoțica Dvs. sunt în Krasnodar, foarte aproape de războiul distrugător declanșat de Rusia. Cum reușiți să comunicați cu ei?

Atât cât este internet, putem comunica ușor. Deocamdată nu avem piedici.

Vă vin la bibliotecă refugiați din Ucraina?

Da, ne vizitează refugiați la bibliotecă. Dar mai puțini decât în primele săptămâni. Mulți au plecat mai departe, unii au revenit în Ucraina. Îi așteptăm cu mare drag și îi integrăm în toate activitățile bibliotecii.

Cititul e doar pentru timp de pace? Cărțile ne ajută să uităm de război? De ce ne sunt necesare cărțile?

Cititul este pentru orice vreme, pentru că mai este și un leac.. Pentru mine o carte pe care o țin în mână îmi dă senzația de siguranță și, bineînțeles, că vremurile pe care le trăim se regăsesc în lecturile pe care le facem. Eu acum sunt mai aproape de istorie și poezie. Cărțile ne ajută să înțelegem mai bine evenimentele pe care le trăim, ne oferă soluții sau ne ușurează suferința.

Vă mulțumesc pentru interviu și vă doresc să aveți cât mai mulți cititori/utilizatori.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here