Despre deznaționalizarea și mancurtizarea moldovenilor

Războiul din Ucraina i-a împărțit pe moldoveni în două tabere. Pe de o parte, cei ce „țin cu rușii” care, de veacuri, după părerea lor, sunt prietenii noștri, ne-au eliberat, nu ne-au înfometat buneii și părinții, nu i-au deportat, nu i-au torturat și nici nu i-au băgat în gropile cu var. Tot ei, privind doar televiziunile rusești, sunt ferm convinși că  de trei luni armata rusă „pacificatoare” luptă în țara vecină cu niște monștri care își bombardează ei înșiși orașele și satele, împușcă femei, bătrâni și copii, violează ucrainencele lor și dau apoi vina pe bieții soldați ruși care nu sunt în stare de asemenea atrocități. Pe de altă parte, cei care se informează din mai multe surse și știu bine cum stau lucrurile, numiți de proruși unioniști, naționaliști care „țin cu românii”, se uită peste Prut și vor Unire. Ceea ce, la o eventuală revenire a rușilor „eliberatori”, poate fi catalogat drept înaltă trădare de patrie…

Patria pentru cei care nici nu vor să audă de pericolul în care ne aflăm în prezent este tot „matușca Rusia”. Dacă încerci să le explici că grație ucrainenilor n-au ajuns rușii cu tancurile lor și la Chișinău, aceștia îți spun că le pare rău că încă n-au ajuns, că de-ar veni rușii… am scăpa de sărăcie. Vinovată de sărăcia noastră, afirmă aceștia, este Maia Sandu și toți ai ei care „nu se descurcă așa cum se descurca Dodon”.

Nu voi exagera dacă voi spune că numărul celor care cred în fantasmagoriile văzute la posturile de televiziune rusești este în continuă creștere. Acestea, chiar dacă sunt uneori amendate pentru informații false și manipulări, lucrează ca mai înainte și își fac lucrul lor de mancurtizare a omului simplu și neinformat. Și ce-i o amendă de câteva mii de lei, la urma urmei, pentru o televiziune care are în spate sprijinul financiar de miliarde al Moscovei?!

Cu televiziuni și cu posturi de radio rusești, neinterzise la timp, cu agenți care mișună și fac liste cu „dușmani ai poporului”, ne putem pomeni, într-o bună zi, în situația de a fi străini la noi acasă. „Du-te în Rumânia ta, dacă nu-ți place aici la noi!”, ne spun veneticii. „Ce rău v-au făcut rușii, că și în 1992 tot voi, moldovenii, nu le-ați dat pace și ați năvălit în Transnistria?”, ți-i dat să auzi de la vreun „neștiutor” când pleci peste Prut.

Toate aceste întâmplări te fac să te întrebi cât va mai dura „denazificarea și deznaționalizarea” de la noi și dacă nu cumva, Doamne ferește, poate urma ceva cu mult mai rău.

Este adevărat că nu am dus niciodată lipsă de cozile noastre de topor, dar prea de tot s-au înmulțit acestea în ultimul timp. Oameni pe care i-ai știut înainte de bună credință, cum se mai spune, nu mai vor să audă de nimic, nu cred în nimeni și în nimic și așteaptă… să vină rușii cu gaze ieftine, cu petrol ieftin.

Și te mai întrebi atunci dacă nu cumva, timp de treizeci de ani, s-a lucrat metodic la sărăcire și la spălarea creierilor, așa încât tot cei care au făcut aceasta să fie așteptați și puși din nou să stea în capul mesei?

P.S. Pentru cei care s-ar putea revolta citind această tabletă, am să reamintesc o mică istorioară de pe la noi. Se zice că un omulean de la țară spunea că n-are ochi să-i vadă pe români pentru că jandarmii în perioada interbelică l-au luat pe taică-său, „un pic amețit”, la post și l-au bătut. „Și unde-i acum tatăl dumitale?”, l-a întrebat cineva. „L-au împușcat rușii după război”, a răspuns cu sinceritate țăranul…