Republica Moldova și economia de piață

203
0

Deși au trecut deja treizeci de ani de independență a Republicii Moldova, care s-a declarat un stat orientat spre economia de piață, mulți dintre concetățenii noștri și, ce-i mai trist, și unii oameni de afaceri, n-au mai înțeles cum funcționează aceasta.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Zilele trecute, ex-deputatul Platformei Demnitate și Adevăr (PDA), Alexandr Slusari, făcea o postare pe rețelele de socializare, unde descria problema comercializării fructelor și legumelor moldovenești în rețelele de supermarketuri locale.

Este toiul toamnei. În țară mai avem cantități enorme de tomate. Însă rețelele de supermarketuri, controlate din afara țării, preferă să comercializeze roșii importate”, scrie politicianul.

Este, într-adevăr o problemă pe care o cunoaștem cu toții. În supermarketurile moldovenești nu prea găsești produse moldovenești și situația se înrăutățește pe an ce trece. Și vina e bineînțeles a politicienilor ce s-au perindat pe la guvernare timp de treizeci de ani și s-au ocupat de orice, numai nu de facilitarea sporirii competitivității produselor autohtone.

Pentru că aici este cheia problemei. În competitivitate. Iar competitivitatea ține, de regulă, de doi factori: calitatea și prețul produselor. Păi iată aici, în cazul lipsei în supermarketurile moldovenești a legumelor moldovenești, este vorba anume de calitate. Și nu de calitatea gustativă a produselor autohtone, ea există și greu poate fi depășită de produsele de import.

Un exterior vandabil

Este vorba despre calitatea cerută de supermarketuri pentru ca aceste produse să se mențină cât mai mult timp într-o formă vandabilă pe rafturi. Este vorba mai întâi despre felul cum sunt tratate legumele sau fructele în timpul dezvoltării. Spre exemplu, merele, pentru a se dezvolta bine și a avea exterior vandabil, trebuie tratate cu diferite produse fitosanitare de cel puțin 18 ori. Și asta nu e tot. După ce sunt culese, ele trebuie sortate, calibrate și iarăși tratate cu soluții speciale pentru a se păstra mai mult și depozitate în depozite frigorifice până nu vor fi livrate supermarketurilor pentru ca acestea să le vândă.

În plus, cantitatea trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura livrarea produselor măcar pentru câteva luni. Și asta deoarece retailerii nu prea sunt dispuși să încheie contracte pentru o livrare sau două. Nu le este avantajos, pur și simplu.

Cam astea ar fi problemele absenței fructelor și legumelor moldovenești în rețelele moldovenești din punctul de vedere al rețelelor. Da, foarte probabil că există și abuzuri. Rețelele preferă să aibă contracte cu un singur importator decât, să zicem, cu 50 de producători locali. Iată aici trebuie de văzut în ce măsură este încălcată legea privind comerțul interior. Dacă există produse autohtone, ce corespund standardelor, însă sunt preferate cele din import, autoritățile să ia măsuri.

Însă, din câte cunosc, marea majoritate a fermierilor noștri nu și-au adaptat până în prezent procesele de producere la cerințele pieței. Și principalul vinovat este statul, care nu a fost suficient de convingător în a le explica acestora despre necesitatea investițiilor în tehnologii performante de producere și păstrare, adică în competitivitate.

Pentru a supraviețui în condițiile actuale, un producător trebuie să se gândească mereu la competitivitatea mărfii. Adică o mare parte din profitul obținut trebuie să-l investească în noi tehnologii și tehnică performantă, care să reducă și costurile, dar să ridice și calitatea făcând astfel față competiției interne, dar și celei externe.

Dacă ar fi să dăm un exemplu cum nu a stimulat statul sporirea competitivității, să revenim iarăși la mere, care reprezintă cel mai cultivat fruct în Republica Moldova.

Fermierii, neadaptați la cerințele pieței

După independență, fermierii moldoveni au moștenit piața sovietică, în special pe cea rusească a merelor așa cum acolo, din cauza climei, acestea nu prea se produceau. Și, așa cum cerințele cumpărătorilor ruși, a căror țară se afla tot în tranziție, nu erau prea sofisticate, pomicultorii moldoveni nu au fost constrânși să investească în tehnologii competitive de producere.

În toată toamna le veneau tirurile intermediarilor sau ale cumpărătorilor chiar în livadă, unde încărcau merele, uneori chiar le achitau cu cash și plecau, asumându-și toate bătăile de cap ulterioare privind comercializarea. Doar că această poveste a durat până ce comerțul rusesc cu amănuntul a început să se modernizeze, adaptându-se la standardele internaționale. Astfel, și în Rusia au ajuns la mare căutare merele sortate, calibrate și tratate astfel încât să se păstreze mai mult pe rafturi. Toți vor să reducă pierderile la minimum, nu-i așa?

De menționat că această tranziție a început cam în aceeași perioadă când merele, pe lângă alte produse moldovenești, au fost interzise în Rusia, din motive mai degrabă geopolitice, în 2014. Treptat, în diferite cantități, acestea au început să fie admise pe piețele rusești, însă regulile între timp se schimbaseră. Pe lângă faptul că pomicultorii moldoveni nu și-au adaptat producția la cerințele pieței, rușii au început singuri să producă mere în cantități destul de mari, în special în regiunile Krasnodar și Stavropol. Astfel, ramura pomicolă moldovenească s-a pomenit într-o situație destul de dificilă. Pe lângă faptul că pierde piețele tradiționale externe, aceasta nu prea face față concurenței nici pe piața internă, unde comerțul modern adică cel din supermarketuri a ajuns deja la o treime din tot comerțul cu amănuntul și, cu siguranță, va continua să-și extindă ponderea.

Sau devii competitiv, sau dispari

Guvernele anterioare nu au făcut nimic relevant pentru a-i învăța pe producătorii moldoveni să-și sporească productivitatea. Cele prorusești chiar speculau cu piața rusească promițându-le fermierilor moldoveni acces nelimitat pe aceasta fără mari bătăi de cap și fără ca aceștia să-și bată capul de investiții în competitivitate.

Acum avem ce avem. Însă, așa cum noua guvernare a promis că va asigura dezvoltarea economiei, în special punând accentul pe întreprinderile mici și mijlocii, ar trebui să înceapă să iasă la rampă și să le spună deschis fermierilor, dar și tuturor producătorilor moldoveni că a venit timpul să se adapteze regulilor economiei de piață și să investească în competitivitate.

Nu este un proces simplu, necesită mulți bani – și publici, dar și privați, și va lua ceva timp. În economia de piață nu este altă ieșire: sau devii competitiv sau dispari. Altă opțiune nu există.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here