Veaceslav Ioniță: „Solicităm niște plăți, care de fapt sunt o dublă impozitare pentru agenții economici din Transnistria”

Expertul economic al IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, a explicat într-un interviu pentru buletinul de politică externă al FES/APE care sunt resorturile economice din spatele mișcării de impozitare a mărfurilor din regiunea transnistreană. Am încercat să întoarcem această chestiune pe toate părțile și să analizăm în detaliu care sunt riscurile și avantajele pe care le comportă o astfel de mișcare fără precedent pentru Republica Moldova în ultimele trei decenii.

Domnule Ioniță, este impozitarea mărfurilor transnistrene o mișcare de normalitate din partea Chișinaului? Ce impact va produce ea în bugetul de stat al Republicii Moldova și cum va impacta această măsură regiunea transnistreană până la urmă?

În opinia mea, este o problemă de trei bănuți. Mai degrabă este o chestiune de natură politică. Deci, mi-aș fi dorit ca astfel de teme să fie un subiect de dezbateri publice multilaterale pentru ca deciziile să fie luate înțelept și să nu ne băgăm în capcane pe care ni le facem singuri.

Dar haideți să intrăm în detalii. La vamă, atunci când se face importul unor mărfuri, se achită trei taxe. Prima este TVA-ul, care constituie 70% din toate încasările vămii, după aceea, acciza care constituie 25% din toate încasările și apoi taxele vamale care este subiectul nostru de discuție legat de Transnistria, care reprezintă doar 5% din încasările de la vamă.

Ce înseamnă acest lucru? Acum, dacă un agent economic din dreapta Nistrului  face importul de o anumită marfă și plătește 100 de dolari, unul din stângă Nistrului, dacă importă aceeași marfă, va achita maxim 5 dolari. Deci, de 20 de ori mai puțin. Acesta este primul aspect. Apoi, ca volum total în acest an, noi anticipăm că la vamă vor fi colectate în jur de 38,5 miliarde de lei. Cred că va fi mai mult, dar aceasta este suma minimă pe care o planifică și Guvernul. Partea transnistreană de impozite de acest fel va fi de maximum 300 milioane lei. Aceasta înseamnă că transnistrenii vor achita cam 0,7% din taxă. Deci, 99% din taxă, din toate plățile vamale revine malului drept.

Ce înseamnă însă acest lucru pentru buget? Aici deja lucrurile se nuanțează. Pentru noi acest lucru nu înseamnă mai nimic, dar înseamnă ceva pentru Transnistria. Pentru noi, aceasta înseamnă cam 0,3% din bugetul public național. Noi nici nu simțim acești bani, deoarece în buget ei nici nu se observă, unde sunt mai degrabă la „capitolul invizibil”.

Dacă privim lucrurile din perspectiva celor din stânga Nistrului, aceste taxe reprezintă aproximativ 10% din veniturile bugetului lor. Așadar, pentru noi aceste noi taxe nu este subiect de discuție, dar pentru cei din stângă Nistrului este important.

Taxe și diferențe pe malurile Nistrului

Ce se întâmplă în partea politică cu aceste noi taxe?

Văd foarte multă lume exaltată, că Transnistria trebuie să plătească, că până acum nu au plătit etc. Se formează un fel de barieră, ei acolo și noi aici care plătim și eu care nu plătesc.

Ași vrea să schimbăm puțin optica și să gândim rațional, inteligent și în spirit european, așa cum ar trebui să fim. Eu tratez egal agenții economici din stânga Nistrului, ca agenți economici ai Republicii Moldova care sunt în nefericita situație că s-au născut și activează în regiunea de peste Nistru.

Ei sunt agenți economici ai Republicii Moldova care prin circumstanțe care n-au depins de ei, s-au trezit sub un regim ilegal, iar autoritățile Republicii Moldova nu îi poate proteja. Nu le poate garanta nici un drept constituțional, inclusiv acces la justiție, și nu îi poate proteja de colectările ilegale făcute de un regim separatist.

Și atunci întrebarea este: are dreptul moral, politic, juridic, economic, etic, acest stat al Republicii Moldova să solicite niște plăți de la agenți economici pe care nu îi poate proteja sub nici o formă?

Dacă noi ne-am înțelege cu cei din stânga Nistrului și să reușim să negociem măcar puțină protecție pentru agenții economici de acolo. Noi nefiind însă capabili să protejăm și să garantăm cele mai elementare drepturi celor din stânga Nistrului, le acum solicităm niște plăți, care de fapt sunt o dublă impozitare, căci ei și așa plătesc unui regim ilegal, iar noi nu-i putem proteja de la acele plăți forțate.

Aș vrea să vorbesc și despre care este argumentul autorităților noastre. Într-adevăr, Republica Moldova, tratând în trecut teritoriul țării ca un sistem unic, garantăm atât accesul la servicii educaționale, medicale cât și la alte tipuri de servicii celor din stânga Nistrului. Nu am acum cifrele, sper că va veni domnul Oleg Serebrian cu detalii, mi-e greu acum să spun care este suma, dar presupun că beneficiile de care se bucură cei din stânga Nistrului sunt cu mult mai mari decât această plată de vreo 15 milioane de euro. Dar, iarăși, asta nu înseamnă că trebuie să ne comportăm în acest mod cu agenții economici.

Nu în ultimul rând, vorbim despre aspectul politic. Da. Noi acum am creat o tensiune pe loc gol. Le-am oferit celor din stângă Nistrului un instrument perfect de exploatare a relațiilor dintre Chișinău și Tiraspol. Aceste mișcări au legitimat protestele de la Tiraspol. Situația este tensionată.

Noi putem să zicem că stăm cuminți în bancă și nu facem nimic. Că dorim pace și liniște în regiune. În schimb, Chișinăul acționează prin a tensiona și a escalada situația.

Mize politice și posibile scenarii

Și atunci ce ar trebui făcut în această situație în care Chișinăul se poate lovi de scenarii negative în ambele cazuri?

Și atunci, politic, Chișinăul nimerește într-o situație proastă. Dacă cedăm în privința acestor taxe, situația este și mai proastă. Deoarece avem un subiect economic fără valoare, iar dacă Chișinăul cedează, transnistrenii vor demonstra o dată în plus că „coada joacă din câine”.

Vor demonstra că ei au capacitatea de a da o palmă Chișinăului pe orice subiect, indiferent dacă subiectul este important sau minor, și că au capacitatea și posibilitatea politică de presiune, de a influența Chișinăul ca acesta să fie forțat să cedeze chiar și în cazul unor chestiuni neînsemnate. Așadar, noi nu reușim să promovăm nici cel mai mic interes al nostru.

Eu cred că noi am creat o problemă într-un moment inoportun și nu știu cum vom gestiona până la urmă acest caz. Vreau să insist, că nu trebuie să gândim din perspectiva „noi și ei” sau „noi împotriva lor”, ci prin prisma faptului că ei sunt agenți economici ai Republicii Moldova, pe care statul Republica Moldova nu-i poate proteja.

Domnule Ioniță, dar în acest context, trebuie să fie pregătit Chișinăul cu planuri de contingență pentru reintegrarea regiunii chiar din acest an, dacă va fi cazul?

Eu cred că Republica Moldova nu are nici un plan de reintegrare a regiunii transnistrene, un fapt regretabil. Noi am făcut câteva prezentări publice la IDIS Vitorul, în cadrul unui proiect finanțat din Guvernul României, prin care am încercat să vedem ce se întâmplă pe ambele maluri ale Nistrului. Vă dau doar câteva elemente ca să fie clar. De ce? Ei au un sistem de impozitare diferit, independent de cel al nostru.

La noi [pe malul drept], în cazul impozitării, se pune accent pe populație, iar la ei, pe malul stâng al Nistrului, se mizează pe agenții economici. La noi, 85% din toate plățile din bugetul public național sunt impozite generate de consumul și veniturile populației.

Mai mult, în Transnistria nu exista TVA. Autoritățile secesioniste de acolo se gândeau să introducă TVA-ul și eu mă mir că autoritățile noastre nu au depus eforturi, inclusiv de a oferi și asistență financiară gratuită, pentru ca ei să implementeze TVA-ul. Nu că am dori să-i fortificăm pe ei, dar am vrea să apropiem sistemul lor fiscal de al nostru.

Mai mult, ei nu au sistem de asigurare medicală. Noi am implementat sistemul de asigurare medicală în 2004, la 13 ani de la independența statului. Și l-am implementat treptat. Acesta a fost definitivat în formatul actual prin 2010-2011. Și atunci nu poți cere celor din stângă Nistrului să se alinieze la un sistem pe care noi l-am implementat timp de cinci ani de zile, după 15 ani de la independență.

De aceea, Republica Moldova va trebui să absoarbă treptat această regiune. Lucrul acesta ar însemna costuri suplimentare din bugetul nostru. Aceste costuri pot fi foarte ușor justificate în fața partenerilor europeni care sunt sigur că vor veni cu tot sprijinul financiar necesar.

De asemenea, apare întrebarea ce facem cu sistemul financiar. Regimul de la Tiraspol ar dori ca să existe posibilitatea de a face tranzacții pe ambele maluri ale Nistrului. Dar nu putem face acest lucru, nu pentru că nu vrem și nu îi iubim. Dar Republica Moldova, țineți minte, a avut dosarul „furtul miliardului”. Atunci, chiar dacă aveam un sistem de reglementare și credeam că este bun s-a întâmplat acel furt de proporții din sistemul bancar. Iar acum Republica Moldova este supusă unor rigori și reguli extrem de stricte ca să fie un sistem global de transferuri financiare.

Mai mult, Republica Moldova, ca să nu fie cumva deconectată de la sistemele bancare ale Statelor Unite – SWIFT -, a implementat toate cerințele impuse de către Trezoreria Statelor Unite. În schimb, în stângă Nistrului, pot opera doar băncile din Republica Moldova. Dacă am dorit să protejăm cumva capitalul din stânga Nistrului, că până la urmă este al nostru, apare o întrebare: cum le asigurăm o perioadă de tranzit ca ei să corespundă tuturor rigorilor?

Exact așa stăm și la capitolul sistemului de protecție socială: există acum avem diferență de pensii, la ei a fost mai bine în anii 2000, acum însă situația este mai proastă. În Transnistria, salariul este mai mic în prezent cu circa 50% în comparație cu malul drept al Republicii Moldova.

Vă mulțumim!

Interviu realizat de Mădălin Necșuțu

Sursa: FES/ APE Newsletter no. 01 (215) Transnistria, fața în față cu realitățile Republicii Moldova europene