„Cercetez amforele grecești, studiez ceea ce îmi place”

Interviu cu Natalia Mateevici, istoric, doctor în arheologie, Muzeul Național de Istorie a Moldovei

– Tot mai puțini tineri se înscriu la Facultățile de Istorie din R. Moldova. Stimată doamnă Natalia Mateevici, nu vă e teamă că aceste facultăți se vor închide în curând?

Nu se vor închide! În tinerețea mea, la Facultatea de Istorie era concurs serios: 10 oameni pentru un loc! Astăzi, e-adevărat, istoria nu e la mare căutare. A scăzut interesul pentru profesia de istoric. Unul dintre motivele principale, cred, e legat de aspectul financiar. În R. Moldova, din păcate, un profesor de liceu sau de facultate e remunerat foarte prost. Iar dacă dorești să faci cercetare în domeniul istoriei, faci mai mult muncă de voluntariat. Un savant nu e deloc prețuit. După venituri, un om de știință îi este inferior unui judecător sau economist! Sfera științifică e marginalizată, în detrimentul întregii societăți. Cred că cei din structurile de stat trebuie să se gândească cum să sporească prestigiul unor profesii.

– Cine v-a cultivat pasiunea pentru istorie, în copilărie?

Mi-am ales profesia, fiind influențată în primul rând de tatăl meu. El nu era istoric. Era copil de țărani din satul Suruceni, cu o mare dragoste de țară, de popor, de poezie și de istorie. Eu m-am născut la Chișinău și am învățat la fosta Scoală nr. 1, actualul Liceu „Gheorghe Asachi”. Aici am avut noroc de o foarte bună profesoară de istorie, Bella Haseleva, îi rămân recunoscătoare și azi.

– Vorbiți-mi, vă rog, de începuturile carierei de istoric.

După școala medie am dat admiterea la Istorie, la Universitatea de Stat din Chișinău. Studiind la facultate, am început specializarea în arheologie și am făcut și teza de licență, bineînțeles, la arheologie. În timpul studiilor am mers la săpături pe diferite șantiere din R. Moldova și de peste hotare. Sunt eleva domnului profesor, doctor habilitat Ion Niculiță. El a pus bazele unei școli arheologice în R. Moldova. Dl Ion Niculiță e specializat în cultura traco-getică, el a format vreo zece doctori în arheologie, printre care mă număr și eu.

– Care este tema tezei Dvs. de doctorat?

Am susținut teza de doctorat în anul 2004, e despre importul amforelor grecești în mediul barbar, în regiunea de nord-vest a Mării Negre.

– În ce instituții de învățământ din R. Moldova se studiază arheologia?

Cândva, arheologia se studia la trei instituții de învățământ: USM, ULIM, UPS (Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”). Acum, din câte cunosc, se face curs de arheologie la Facultatea de Istorie și Geografie a UPS (profesor, dr. Octavian Munteanu). Și, bineînțeles, baza studiilor arheologice este la USM, care la începutul anilor 2000, grație prof., dr. hab. Ion Niculiță, a avut și specializare – se studiau, concomitent cu disciplinele de bază istorice, mai multe ramuri ale arheologiei. Acum, cu penuria de studenți la facultățile umanistice, aceste grupe nu mai există. Dar disciplina Arheologie este predată la anul I. De asemenea, este obligatorie pentru toți studenții și practica arheologică.

Pe mine dl profesor Ion Niculiță m-a remarcat chiar de la prima practică arheologică. De atunci studiez ceea ce îmi place! E o muncă destul de grea pentru o femeie, mai ales când ai familie și copii. Lucrul în teren e obligatoriu, daca vrei să faci știință. Dar daca ai dorință, reușești.

– De mai mulți ani activați la Muzeul Național de Istorie a Moldovei. Cine sunt colegii Dvs. în sectorul de Arheologie?

Suntem cel mai numeros colectiv de specialiști în arheologie. E o echipă în cadrul Muzeului Național de Istorie, alcătuită din nouă persoane. Ne bucură mult că cinci din colegii noștri sunt tineri: Mariana Sârbu, Livia Sârbu, Eugen Mistreanu, Denis Topal, Mariana Vasilache. Ei au diverse domenii de cercetare, de la Eneolitic, până la epoca Bronzului, epoca Fierului și perioada Tracică. Chiar și directorul Muzeului Național de Istorie, dr. hab. Eugen Sava, este și el arheolog (tot discipol al dlui prof. Ion Niculiță).

– Unde se efectuează cercetări de teren, la ora actuală?

Acum, baza cercetărilor de teren revine Agenției Naționale Arheologice (ANA) care se ocupă, în special, de săpături de salvare, având menirea de protejare a patrimoniului arheologic. ANA are o echipă a ei, dar în cazuri excepționale sunt invitați și arheologi din alte instituții. Fiecare instituție încearcă să-și găsească granturi, sponsorizări din străinătate, pentru a face șantiere, în conformitate cu temele de cercetare.

– Unde ați mers Dvs. recent, pentru cercetări în teren?

De vreo zece ani merg în Dobrogea, la invitația colegilor din România. Continui să lucrez la tema mea de cercetare. În Dobrogea, urmele comerțului cu grecii sunt multiple și elocvente. Cu părere de rău, majoritatea arheologilor clasici de acolo se axează pe cercetarea perioadei romane, iar de vestigiile grecești se ocupă mai puțini arheologi români.

Suntem doar vreo șase cercetători care ne ocupăm de amforele grecești. Iar din RM sunt doar eu și o studentă a mea, Natalia Boboc, căreia încerc să-i transmit cunoștințele mele. Sper ca pe viitor să mă poată înlocui.

Atât amforele grecești din sec.VI-II de până la Chr., cât și cele din perioada romană erau prevăzute pentru transportarea vinului (în primul rând), dar și a uleiului de măsline și altor produse lichide și nu numai! Adică erau principalele recipiente pentru transportare în lumea antică. Se consideră că inițial, în perioada civilizației grecești, forma amforei copia oarecum silueta feminină.

– Au fost găsite rămășițe de amfore și pe actualul teritoriu al RM?

De obicei, pe teritoriul RM amfore întregi sau fragmente ale lor sunt descoperite de arheologi în timpul săpăturilor pe locul vechilor așezări și cetăți getice sau în tumulii scitici, în special situați de-a lungul Nistrului, dar și în Bugeac. Majoritatea pieselor arheologice, inclusiv amforele descoperite pe la noi, se păstrează în depozitele Muzeului Național de Istorie. Prezența amforelor în regiunile noastre e o dovadă a existenței și dezvoltării relațiilor comerciale între popoarele barbare (geții, sciții) și negustorii greci, relații care au influențat semnificativ dezvoltarea populației de aici. Până la apariția negustorilor greci, geții nu cunoșteau astfel de vase. Era prea mare diferența între triburile locale, aflate la nivelul uniunilor de triburi și civilizația greacă, cu scris, poezie, teatru etc.

– Ce expoziții de piese arheologice pot fi vizitate în prezent la Muzeul Național de Istorie?

Avem multe expoziții, despre ele puteți afla pe site-ul muzeului – www.nationalmuseum.md. Una din recentele expoziții ne prezintă piese arheologice foarte interesante din raionul Taraclia.

Mai avem o expoziție originală, foarte atractivă, cu articole din argint, în special din perioada modernă și contemporană.

Avem, de fapt, sute de colecții arheologice. Câteva zeci dintre ele conțin și piese din metale nobile, care sunt în expoziția Tezaur. În secția Tezaur sunt expuse piese din aur și argint, cu o vechime de 6-5 mii de ani, sau mai noi, de până în sec. XVII.

– Care sunt calitățile de bază ale unui istoric, după părerea Dvs.?

Cred că pe primul loc ar sta cumsecădenia, dorința de a lucra, organizarea. E bine să avem și simțul umorului. Restul – erudiția, notorietatea – vin pe parcurs.

– Vă mulțumesc și sper că discuția noastră este și o invitație pentru cititori de a vizita Muzeul Național de Istorie din Chișinău.