Cum impulsionăm creditarea economiei reale?

Banca Națională a Moldovei (BNM) a publicat săptămâna aceasta raportul privind starea sistemului bancar în anul 2020, potrivit căruia sectorul bancar moldovenesc dispune de un nivel înalt de lichiditate, iar calitatea portofoliului de credite s-a îmbunătățit comparativ cu finele anului precedent, chiar dacă profitul obținut a scăzut cu circa 27% față de anul precedent. O deficiență, care transpare din raport constă în faptul că băncile comerciale preferă să finanțeze tot mai mult statul în defavoarea businessului.

Investiţiile băncilor în valorile mobiliare de stat (VMS) au crescut cu 62% anul trecut, ajungând la circa 15,8 miliarde lei și reprezintă 11,5% din totalul activelor. Băncile au devenit astfel unul din principalii creditori ai Guvernului.

De cealaltă parte, volumul creditelor noi acordate s-a diminuat cu 1,58% față de aceeași perioadă a anului precedent.

În pofida scăderii generale, volumul creditelor acordate comerțului a crescut cu 11,7% sau 1,1 miliarde de lei, iar cel al creditelor acordate pentru procurarea locuinței a crescut și mai mult – cu 26,3% sau 1,6 miliarde de lei.

De cealaltă parte, creditele în sferele producătoare, industrie și agricultură, au fost mult mai puțin solicitate.

Evident, în perioada de criză puțini se încumetă să ia credite pentru a face investiții în afaceri de producere.

Împrumuturile statului, cauzate de pandemie și Bugetul populist

Starea actuală a lucrurilor, când statul împrumută bani de la bănci, iar businessul nu se împrumută, nu este un fenomen recent. Banca Națională nu o singură dată și-a declarat obiectivul de a redirecționa creditele băncilor către sfera producătoare a economiei. Iată că acest lucru nu prea îi reușește, iar în perioada de criză situația chiar s-a agravat.

Creditarea exorbitantă de către bănci a statului anul trecut a fost cauzată de scăderea economică datorată inclusiv restricțiilor aplicate pe parcursul pandemiei. În plus, și pentru anul trecut, în perspectiva alegerilor prezidențiale, Guvernul adoptase un buget excesiv de populist, în final fiind acumulat un deficit de 17 miliarde de lei, care a fost acoperit în mare parte prin împrumuturile luate de Ministerul Finanțelor de la băncile locale prin intermediul VMS. De remarcat că statul nu împrumută bani pentru creșterea economică, ci pentru a spori plățile sociale. Adică împrumută bani pentru mâncare, și nu pentru dezvoltare.

Ce facem cu abundența de lichidități

La 20 aprilie și Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE) a publicat rezultatele unui studiu privind activitatea sectorului bancar.

Experții Dumitru Vicol, analist asociat la Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE) și strategist pe piețe emergente în Londra, și Stanislav Ghilețchi, director adjunct IPRE, au constatat că în Republica Moldova, la fel ca și în alte țări din regiune, există o abundență de lichiditate. Adică băncile stau pe un munte de bani, care nu ajunge însă în economie.

Explicația ar consta în criteriile riguroase de acceptare a creditelor, dar și în lipsa cererilor de credite solide.

Potrivit autorilor, problema excesului de lichiditate a determinat băncile centrale din țările din regiune să aplice măsuri inovatoare pentru a canaliza lichiditățile către creditare. Deocamdată, același lucru nu a fost făcut și la noi.

Și asta deși reformele implementate de Banca Națională a Moldovei (BNM) au oferit reziliența necesară sistemului bancar pe perioada pandemiei, care i-a permis să parcurgă criza pandemică mai bine decât alte sectoare ale economiei.

Autorii sunt de părere că băncile din Republica Moldova dețin un surplus de lichiditate care le-ar permite să finanțeze mai intens atât sectorul public, cât și cel privat.

Fenomenul de creditare moderată a sectorului real este determinat inclusiv de lipsa cererilor de credite solide și nu doar de preferința sistemului bancar de a finanța sectorul public, în special în condițiile în care câștigul comercial rămâne a fi mai solid în creditarea sectorului real decât a celui public. Cu toate acestea, atitudinea sistemul bancar referitoare la creditarea economiei reale este destul de conservatoare. 

În baza analizei făcute, autorii vin cu o serie de recomandări, cum ar fi, spre exemplu, micșorarea normelor rezervelor obligatorii deținute de bănci. În prezent, o parte din banii aflați la dispoziția băncilor sunt blocați „pentru zile negre” și nu sunt folosiți în procesul de creditare. În ultimii ani, mărimea acestor rezerve a crescut constant, acum ajungând la 28-30% din valoarea depozitele atrase. O diminuare a acestor rezerve ar duce la vărsarea în circuit a noi lichidități disponibile pentru creditare. Întrebarea este însă dacă aceste noi lichidități îi vor convinge pe oameni să se crediteze mai mult.

Altă propunere prevede promovarea mai activă a Fondului de Garantare a Creditelor (FGC) al Organizației pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODIMM). Altfel spus, Guvernul poate garanta cu bani proprii (din fondul în cauză) o serie de credite luate de populație sau de business. Astfel, un fond de garantare de 170 de milioane poate acoperi credite în valoare de un miliard de lei.

Problema este mai de grabă în climatul investițional

Pe marginea concluziilor studiului s-a iscat o adevărată dispută pe pagina de facebook a lui Dumitru Vicol.

Mariana Durleșteanu, expert financiar și fost Ministru al Finanțelor, crede că creditarea insuficientă a sectorului real al economiei moldovenești este cauzată de lipsa de proiecte, instabilitatea politică internă, dar și de pofta redusă de a face investiții cu ratele actuale la dobânzile pentru credite, care ar fi prea mari.

Ea este de părere că din Fondul de garantare ar fi cazul „de a subsidia parțial dobânda la credite” sau de a oferi ajutor de stat cu rambursare, cum se face în România, spre exemplu.

Pe de altă parte, Sergiu Gaibu, analist financiar la Expert-Grup, crede că prima problemă pentru creditare o reprezintă mediul neprietenos pentru afaceri, cauza fiind în autoritățile publice. De aici urmează riscul sporit pentru afaceri, incertitudinea finalității și a succesului proiectelor inițiate, mai ales dacă nu ai suport politic. De aceea, avem proiecte puține, acceptabile pentru creditare.

Mai mult, majoritatea suportului oferit de către stat antreprenorilor este post-factum. Adică mai întâi trebuie să investești propriile resurse (de exemplu cel mai mare fond de suport AIPA) și doar mai târziu, dacă te aprobă, obții subvenția. Și un mic agricultor nu poate miza pe acest subsidiu când începe o afacere pentru că incertitudinea e înaltă.

Potrivit lui Gaibu, pentru a impulsiona creditarea businessului statul trebuie, în primul rând, să asigure un mediu de afaceri mai prietenos, cu predictibilitate mai înaltă și mai curând cu scutiri și reduceri de impozite decât cu subvenții. „Statul e foarte prost gestionar de resurse, foarte corupt și degrabă această problemă nu va fi soluționată. De aceea pentru a relansa economia este nevoie de simplificarea taxării și reducerea taxelor pentru domeniile de interes național. Un exemplu grăitor sunt parcurile IT și ZEL-urile. Principii similare trebuie să fie aplicate întregii economii”, crede Sergiu Gaibu.