Ana Basarabeanca, stabilită în Canada – „Mă simt un copil al Pământului, însă nu uit de unde am plecat”

3299
0

Când a plecat de-acasă, acum cinci ani, a luat cu ea prosoape, ii, un lăicer și multe cărți românești. Aceste lucruri, dar și legătura online pe care o are cu mama și surorile ei, îi alină dorul Anei Basarabeanca (în acte Zelinschi), care azi este investigator de fraude financiare la una dintre băncile canadiene. Locuiește în Calgary, Canada, împreună cu soțul, Oleg Zelinschi, și fiicele Ana și Alisa.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Mai multe despre conaționala noastră, originară din Coșcodeni, raionul Sângerei, aflați din interviul acordat pentru GAZETA de Chișinău.

  • Dragă Ana, în pozele tale de pe pagina de facebook radiezi de bucurie alături de fiice și soț. Ești fericită departe de casă? Ce înseamnă fericirea pentru tine?

Ușor și, probabil, puțin cinic ar fi să discut despre fericire acum, când le am pe toate: apă potabilă, salariu ce-mi permite un trai decent, munți cu aer curat în preajmă, soțul (Oleg) blând și copiii (Ana și Alisa) sănătoși alături, căldură în vatră și pâine pe masă. Am învățat să fiu fericită cu ce pot face sau pot avea azi, pentru că am trăit și vremuri mai dificile și tot parcă nu eram trista pământului.

  • De cele mai multe ori lumea noastră, care a tot plecat în diferite țări, duce dorul casei, rudelor, prietenilor, pământului unde s-a născut. Le duci dorul? Cum îl potolești?

Pentru noi, ACASĂ a devenit orice loc din lume unde suntem fericiți. Dorul însă îl includ în două noțiuni: baștina, bucata de pământ, unde m-am născut și m-am format, și familia de origine: mămica și surioarele mele. Pentru alinare, ne vorbim des una alteia, online. De la baștină am luat cu mine frumoase amintiri: prosoape cu imprimeuri la bucătărie, șorțuri pentru gospodine de la nași, ii, un ceaun, linguri de lemn semnate de meșteri populari, poze de tot felul, un lăicer, o bundiță și multe cărți. Cu ele mă mândresc. O prietenă din Montreal glumea, recent, cum că aș putea să-mi fac un mini muzeu cu tot cu bibliotecă românească. Poate și voi face, căci exult de mândrie când povestesc cuiva despre oamenii noștri și locurile noastre deosebite: așa, cu toată sărăcia și problemele ce bântuie pe acolo. Totuși de acolo mi se trag rădăcinile. Anul ăsta ne-am făcut și cu beci, deci la anul va curge și vin din butoi.

Foto: Arhivă personală Ana Basarabeanca
  • De obicei, conaționalii noștri care s-au stabilit peste hotare au fost nevoiți să-și schimbe activitatea. Tu și soțul tău v-ați schimbat domeniile?

Am fost o norocoasă în formarea profesională. Am absolvit Sociologie și Asistență Socială la USM. Nu am rezistat prea mult timp ca specialist în domeniu, angajată într-o instituție de stat, neavând motivație financiară. M-am orientat spre domeniul privat, unde am și muncit până a veni în Canada. Aici sunt investigator de fraude financiare la una dintre băncile canadiene, un domeniu diferit, interesant, ce-mi oferă o creștere profesională stabilă. Aici învăț permanent. Dacă vreau să rămân în funcție sau să avansez, trebuie să fiu cu noile cursuri pe bandă, să aflu noi metode de procesare a fraudelor financiare, mai ales că majoritatea tranzacțiilor sunt online. Dacă isteții din domeniu inventează ceva nou, eu, ca specialist bancar, trebuie să fiu la curent cu toate up-date-urile. Soțul este specialist IT. A avut o tranziție mai ușoară, vorbind în termeni profesionali. Ambii am avut noroc și de oameni buni care ne-au îndrumat la început și cărora le suntem recunoscători.

  • Ce anume te-a ajutat să te acomodezi, tu și familia, în Calgary, Canada, unde aveți o casă frumoasă?

Acomodarea a fost totuși un proces complex. Multe le-am pregătit încă din Moldova: știam exact unde vom locui, la ce școală vor merge copilele, ce platforme de căutare de job sunt. Aplicasem pentru indemnizația copiilor, găsisem și oameni frumoși cu care am putut comunica la început. Astea toate și faptul că am știut engleza la nivel de comunicare ne-au ajutat extrem de mult. Ceva fantastic se întâmplă aici când vine cineva din R. Moldova. Se dă veste în țară că vin niște pui noi-nouți și le trebuie de toate și „bătrânii diasporei” încep a colecta lucruri trebuincioase pentru început. Apartamentul închiriat l-am luat gol, iar a doua zi ne-am trezit cu masă și scaune, cuptor cu microunde, 18 farfurii etc. de la oameni pe care nu-i întâlnisem vreodată. Plecăciune lor. I-am întâlnit mai târziu cu diferite ocazii, în special la sărbători organizate de ai noștri. Peste o vreme a venit și rândul nostru să contribuim la venirea altor „pui golași”. Și încă va mai urma. Roata vieții…

  • Am înțeles că îți place lectura. Citești, recomanzi cărți în limba română internauților pe facebook. De unde le achiziționezi?

Mica mea comoară, cărțile, crește încet. Cărți în engleză se găsesc ușor aici. Le împrumut de la bibliotecă, iar pe cele românești le caut cu livrare spre Canada. Am golit mai multe librării online. Acum de vreun an și jumătate apelez la serviciile magazinului de Carte Românească de la Paris, „Galerie Moldave”, de unde îmi vin și noutăți literare de la Chișinău. Mă bucur mult să știu că la Chișinău se scrie bine. Acum 20 de ani domeniul scriitoricesc mi se părea mai plictisitor. Am fost fericită să-i citesc pe Valentina Șerbani, Alexandru Bordian, Dumitru Crudu, Iulian Ciocan, Lilia Calancea, Tatiana Țîbuleac și alții.

  • Orice cuplu are prieteni de familie. Cine sunt prietenii voștri?

Prietenii din viața adultă sunt altfel. La maturitate, ne întâlnim când deja suntem formați, cu un anumit stil de viață, și aici bunul-simț și interesele comune joacă un rol important. La început aveam prieteni din R. Moldova și România. Mai târziu, datorită copiilor și contactelor de la școală și postului de lucru, ne-am făcut și alți prieteni. De când e pandemie, ne vedem foarte rar. Ne-am limitat cercul de comunicare cu vecinii canadieni, descendenți din familii de irlandezi, germani, ucraineni, albanezi. La ocazii speciale ai noștri au însă prioritate.

  • Ce v-a făcut să plecați în Canada?

În anii studenției am călătorit mult în Europa. Mai târziu, am și lucrat pentru a avea o locuință în R. Moldova. Lumea însă nu se limitează doar la propriul nostru apartament. Realitățile sistemului ne lăsau mască deseori.

Canada, ca orice altă țară ce primește mulți imigranți, are problemele ei specifice, însă sistemul bine pus la punct face față la toate încercările. Avem drumuri relativ bune, coșuri de gunoi curățate, parcuri multe și accesibile. Deci avem o relație stat-cetățean echilibrată.

  • Crezi că lucrurile pot reveni la normalitate la noi în republică? În ce condiții te-ai întoarce acasă?

La 20 de ani, eram încă o visătoare. Credeam că se poate construi o țară ca afară. Acum sunt o realistă și înțeleg că mari schimbări nu se vor produce curând. Toate necesită timp și schimb de mentalitate. Eu nu am avut puterea să stau în așteptarea vremurilor mai bune. Am căutat locuri mai bune, cu mare drag de mine, de noi.

  • Cum vezi, din Canada, statul Republica Moldova?

În satele Moldovei nu se schimba prea multe. Lume îmbătrânită, sărăcie, case pustii. E trist. La Chișinău se observă un pic schimbarea. Însă în universitățile din R. Moldova candidează un număr mic de studenți. Absolvenții de liceu pleacă la studii în străinătate.

  • Epidemia de Covid-19 a schimbat viața oamenilor în toate statele lumii. A schimbat-o și pe a ta?

Pandemia e o experiență. Din 13 martie 2020 muncim la distanță și eu, și soțul meu. La început a fost mai dificil, însă oamenii se deprind cu de toate. Copiii au fost online tot anul trecut academic, din septembrie au revenit la școală, însă cu măști și cu unele schimbări în program. Copiii suferă cel mai mult. Din noiembrie nu am mai avut oaspeți. Acum se permite să stăm afară, maxim zece persoane. Nevoia de comunicare este mare.

  • Cum funcționează sistemul medical canadian în pandemie?

Canadienii au asigurare medicală ce acoperă situațiile de urgență, inclusiv pentru pandemie. Testele sunt gratuite. Medicii, desigur, sunt foarte obosiți, însă li se acordă suport psihologic și financiar, după necesitate. Majoritatea medicilor și lucrătorilor medicali s-au vaccinat. Sper că sunt mai protejați.

  • Povestește-ne despre cele mai frumoase activități cu familia.

Una dintre cele mai fantastice aventuri de aici a fost traversarea Canadei în lung și-n lat cu mașina, circa 4000 km. Am trecut prin câmpii fără capăt, pline de grâne, pe lângă lacurile sărate din mijlocul țării, până spre polul nord, unde se extrage petrol.

Munții sunt dragostea mea. Dacă nu ajungeam în Canada, ne mutam cu traiul în România, la munte. Locuim la o oră distanță de mers cu mașina până la munte. Călătoriile noastre de vară și iarnă sunt la munte. Descoperim lacuri azurii. Iarna învățăm a schia. Pictăm, toate fetele din casă. Tutorialele de pe youtube ne înlocuiesc mentorii. Mă simt un copil al Pământului, însă nu uit de unde am plecat.

  • Mai vii pe acasă?

Nu am reușit încă. Vin rudele la noi, pe rând: o surioară, o mămică, altă mămică. Vin, mai ales prin cărțile trimise. Susțin mult avântul cărturăresc de acasă; mai achiziționez și abonamente la ziare pentru unii foști profesori.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE