Iz global de pușcărie

 Comitetul permanent al Congresului Național al Poporului Chinez a adoptat o nouă lege a securității care va restrânge și mai mult drepturile și libertățile cetățenilor din Hong Kong. Nu se cunosc prea multe detalii, dar e clar că nici presiunea internațională, nici protestele care vor izbucni numaidecât în fosta colonie britanică nu vor opri, ba dimpotrivă, vor întărâta și mai tare Beijingul.

Noua linie de conduită a dragonului comunist e provocarea și confruntarea cu Occidentul. Explicația de la suprafață e că partidul ar fi dominat acum de o facțiune naționalistă, agresivă și arogantă. Rațiunea profundă a politicii expansive și sfidătoare a Chinei trebuie căutată însă în afara acesteia, în slăbiciunile Occidentului.

Tot mai vlăguit de propriile contradicții și atras de tot soiul de planuri cincinale și proiecte himerice, Vestul nu se mai opune ca altădată valului totalitar, fascistoid sau comunistoid, care se abate din nou asupra lui. Mai grav, tendințe antidemocratice și pasiuni totalitare animă o bună parte a societății occidentale înseși, și anume partea ei cea mai activă și îndoctrinată.

Cum au răspuns capitalele vestice la provocările Chinei, de la scandalul Huawei și „corona“ până la recenta lege vizând securitatea Hong Kong-ului? Prin declarații de „condamnare a acțiunilor“ (europenii) și prin amenințări cu sancțiuni (americanii). Vorbe goale, într-un caz, intenții frumoase, în al doilea: nicio sancțiune a Washingtonului nu poate fi luată în serios într-un an electoral ca acesta, cu o clasă politică și o societate americană mai dezbinate ca oricând.

Și mai captivante sunt răspunsurile indirecte ale Vestului la presiunile care vin dinspre regimurile autoritare și antidemocratice – nu doar cel chinez, căci și Putin, și Erdogan, și alți despoți mai mărunți își continuă nestingheriți dansul macabru. Fiecare dintre aceste răspunsuri are o imensă încărcătură simbolică. Americanii, spre pildă, mătură pe jos cu propria lor civilizație și pledează pentru mai multă cenzură, aliniindu-și „politica culturală“ la preceptele maoismului clasic. În același timp, clarvăzătorul lor președinte poftește să retragă o parte din militarii staționați în Germania.

Nemții, la rândul lor, își desființează trupele de elită, după ce și-au bătut joc de cele regulate, numeroși militari fiind suspectați de vederi ultranaționaliste (ce au vederile unor șovini cu existența trupelor în sine, e o întrebare pe care Berlinul nu vrea să și-o pună). Vecinii germanilor, francezii, îi promovează, la alegerile municipale, pe verzi, socialiști și comuniști – de speriat nu e atât scorul cu care au învins eternii „făcători de bine“, cât absenteismul la urne. Lista exemplelor nu se încheie aici, toate aceste reacții „ferme“ ale Occidentului la asaltul forțelor antidemocratice confirmând și continuând o tradiție inaugurată cam de prin 2008-2009.

Lumea pare să nu-și mai dorească libertatea și dreptul de a-și decide singură soarta. Opțiunea, conștientă sau inconștientă, e pentru un stat cât mai „protector“, pentru limitarea responsabilității individuale și delegarea acesteia către „sistem“. Majoritatea e preocupată exclusiv de confort, de garanțiile și de asistența pe care le poate oferi statul privitor la salarii, îngrijirea medicală, minimul de subzistență etc. Obsesia „egalității“ s-a desprins de egalitarismul liberal, clasic, trimițând mai curând la „nivelarea“ bolșevică sau, în cel mai bun caz, la închipuirile despre echitate ale socialiștilor cubanezi.

China îi atrage pe intelectualii din Occident prin puterea ei economică, dobândită în afara cadrului liberal și democratic. Rusia îi fascinează pe burghezii și lumpenii din Vest prin aparenta stabilitate internă și puterea ei militară. Și dacă cei doi monștri îi impresionează pe occidentalii mai slabi de înger, de ce nu i-ar impresiona și pe moldovenii, în totalitate lipsiți de acesta? La urma urmei, izul de pușcărie, care nu s-a vânturat destul din capetele foștilor „sovoci“, se armonizează perfect cu noul val de duhoare totalitară care inundă, treptat, nu numai Estul și Sudul, ci și Vestul. Iar pe fundalul imbecilizării globale, chiar nu mai vrei să-i condamni pe sărmanii moldoveni pentru recentele lor intenții de vot.