Întrebarea întrebărilor

Din discuţiile cu omul simplu de la ţară poţi afla că acesta şi-a cam pierdut încrederea în politicienii noştri şi aşteaptă să vină o schimbare, dar cine şi când o va face nu prea ştie, pentru că este dezinformat, manipulat şi amăgit în continuare, mai ales în timpul campaniilor electorale. Cei care la început i se păreau cu bun-simţ, cu obraz, omenie şi răspundere pentru cuvântul dat au devenit cu timpul, după părerea lui, nişte profitori fălcoşi ce au ştiut să-şi tragă averi şi conturi şi să-l aducă la sapă de lemn.

Cu oricine ai discuta, are pe cineva plecat peste hotare. Necăjit, omul cu grijile pământului, de diferite vârste, începe să-ţi vorbească despre satul pustiit, despre salariul pe care nu-l primeşte la timp sau despre pensia foarte mică, după ce a lucrat o viaţă. Îţi spune să scrii despre toate astea că, nici nu ştii, poate citesc şi cei de sus şi li se face ruşine sau măcar milă de toţi năpăstuiţii satelor.

Cu ultimii bani, îşi bate capul cum să-şi facă rezervă de lemne „pentru la iarnă”, să-şi procure o hăinuţă lui şi copiilor şi ,dacă e bunel sau bunică, să cumpere nişte bomboane nepoţilor.

Oricât de greu i-ar fi, are totuşi demnitatea de a face faţă greutăţilor şi a se descurca în situaţia de criză şi pandemie. Nu uită să te întrebe cu ce partid eşti, bănuind că ai şi tu un interes, că nu degeaba ai bătut drumul până la el. Dacă îi spui că eşti de la un ziar independent, nu te prea crede, că s-a fript de fiecare dată cu cei care vin să-i facă agitaţie.

Nu prea ştii ce să-i  mai spui, dar încerci totuşi să-l convingi să nu dea iar greş la alegeri şi să voteze pentru cel (cei) care vrea (vor) să ne ducă în Uniunea Europeană, să ajungem o Ţară, cum am fost înainte. Vezi, îţi răspunde el, dar ziceai că nu eşti cu nici un partid şi că nu faci nici un fel de „propagandă”. Nu fac, îi răspund, nu sunt de la niciun partid, dar altă ieşire din situaţie nu avem.

Şi dacă altă ieşire nu există, te întreabă omul, de ce n-aţi făcut asta până acum? De ce?…