Stau în faţa televizorului şi privesc o discuţie între politicieni într-un studio TV, cu o moderatoare şarmantă, bineînţeles, despre tot şi despre toate, despre cât de bine ar fi, dacă n-ar exista asta şi aceea, despre cât de departe am fi ajuns noi, dacă nu ne-ar fi încurcat cutare sau cutărică şi tot aşa mai departe, că timp este şi gură-cască (mă am în vedere, în primul rând, pe mine) care să privească sunt cu duiumul. Tot ce se discută merge totuşi pe linia de plutire, pentru că oamenii prezenţi pe ecran sunt foarte des invitaţi în emisiuni şi se pricep la sucirea minţilor, au experienţa şederii în diferite funcţii înalte şi cunosc realităţile de la noi. Nu încearcă să le schimbe, pentru că fac parte din sistem.
Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.
SUSȚINE„De ce le trebuie oamenilor să protesteze? Protestele aduc doar destabilizare şi dezordine”, afirmă unul dintre ei, îmbrăcat la patru ace, cu ţinută de bărbat bine întreţinut căruia nu-i lipseşte nimic, în afară de bunul-simţ pentru a nu face asemenea afirmaţii. E un fost ministru care vrea să prindă concubinajul dintre socialişti şi pedişti şi, odată ieşit în faţa telespectatorilor, trebuie să dea dovadă de loialitate şi supuşenie faţă de următorii săi stăpâni. Că nici nu ştii cum prinde bine şi pică iar ceva. Ceilalţi participanţi la emisiune tac mâlc şi îi permit să-şi dezvolte gândul, după părerea lui şi a lor, plin de înţelepciune.
Staţi, bre, le zic, chiar dacă ştiu că nu mă aud. Dar ce părere aveţi voi despre toţi profesorii, doctorii în ştiinţe şi academicienii care au rămas fără un loc de muncă, după ce au muncit o viaţă? Sau nu mai avem nevoie de academicieni, ci doar de politicieni? După părerea voastră, aceştia ar trebui să vă aplaude hotărârea de a-i lipsi de unica şansă de supravieţuire şi să nu protesteze în nici un fel… Toată lumea chinuită să vă ridice în slăvi şi să vă mulţumească pentru grija părintească şi contribuţia la furtul miliardului şi la alte matrapazlâcuri. Când vă veţi vedea ceafa!
Umblu furios prin cameră şi, la un moment dat, îmi dau seama că, aşa cum nu mă aude nimeni pe mine, tot aşa nu sunt auziţi protestatarii din PMAN. Pentru că-s puţini şi nu sunt susţinuţi de toată lumea. Iar lumea, marea ei majoritate, crede că totul va fi bine, că, oricum am merge, ne mișcăm într-o direcţie bună. Şi atunci protestele celor puţini nu sunt decât un strigăt în pustiu?
Principiul „principalul să nu mă atingă pe mine” e bun până nu te atinge pe tine. Iar când te ciocneşti şi tu cu aceleaşi probleme, altcineva stă şi se uită cum eşti sfâşiat. La modul individual şi colectiv, spiritul nostru mioritic nu ne salvează şi abia atunci începem să ne dăm seama că nu am fost uniţi şi am lăsat haitele de lupi să ne atace.
De o culoare politică bătând mai mult înspre roşu, pentru că e totuşi alianţă şi culorile se mai amestecă, mai insistent ca niciodată, aceştia vor să pună mâna pe „tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul”.
Le vom permite să-şi facă mendrele până la capăt?
În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.
SUSȚINE
