A trăi în vremuri interesante

681
0
Epava vasului cu migranți naufragiat în Mediterană în aprilie 2015
Epava vasului cu migranți naufragiat în Mediterană în aprilie 2015

Bienala din Veneţia, un festival-expoziţie de artă contemporană, are o istorie de peste un secol. Ca fapt divers: pavilionul Rusiei e proiectat de Alexei Şciusev (arhitectul născut la Chişinău) încă în 1910. Ediţia recentă a Bienalei a avut ca slogan urarea: „Fie ca timpurile în care trăiţi să fie interesante!”.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Dar cine se mai îndoieşte? Blestemul – chinezesc sau nu, dar care sună explicit de ameninţător: „Să ajungi să trăieşti în vremuri interesante!” – ne trimite la epocile memorabile. Altele decât visul dintotdeauna al britanicilor: „Cea mai bună noutate e lipsa oricăror noutăţi”. Hegel – ca să luăm o sursă mai exactă decât altele – spunea că „epocile fericite” sunt pagini albe în istorie.

Am văzut – şi am mai şi pus umărul la producerea minunii (vremurile interesante ni le facem noi, înşine) – cum se prăbuşeşte un imperiu, unul ce părea de neclintit. Am prins nesperata libertate, care ne-a fascinat şi ne-a disper(s)at. Pe de o parte, pute(a)m să penetrăm cortina de fier şi să cunoaştem lumea de dincolo. Pe de alta, am descoperit că cel mai greu e să demolăm zidurile din noi înşine. Am văzut cât de diferiţi suntem cu vecinii de palier, dar am mai văzut şi cât de asemănători putem fi cu „antipozii” din alt capăt al lumii.

Am trăit conflicte, războaie. Am îngheţat, am îndurat foame, am prestat munci necalificate, ca să supravieţuim. Ne-am făcut carieră, am atins performanţe, fără garanţii însă pentru viitor. Unii au agonisit averi, care s-au dovedit a fi inutile lor şi copiilor. Alţii au adunat bani, care s-au devalorizat sau, mai rău, au fost furaţi, confiscaţi etc., gloria şi strălucirea convertindu-se în umilinţă. Am cunoscut o năucitoare dezvoltare, în doar câteva decenii, a tehnologiilor, devenind produsul, nu doar producătorul acestora.

Deschiderea cutiei faustice a produs şi drame. Părea că interesante erau doar vremurile demult apuse. Istoria însă ne mai oferă un paradox: tehnologiile şi globalizarea, care ne fac familiară întreaga lume, nu au produs o uniformizare şi surprizele sunt, dimpotrivă, tot mai multe. Nu toate plăcute. Nu ne-am ales veacul, dar ne ducem crucea: suntem condamnaţi să trăim vremuri interesante. Nu ştiu pe cât e de bine (chinezii nu degeaba invocau blestemul), dar cu siguranţă că nepoţii noştri de azi vor avea ce să le povestească, mâine, nepoţilor lor.

Revenind la Bienala veneţiană. Unul dintre obiectele de atracţie din acest an a fost o instalaţie intitulată Barca nostra, reprezentând epava autentică a unei ambarcaţiuni scufundate în 2015, împreună cu sute de refugiaţi libieni (construită pentru un echipaj de 15 oameni, ea a fost umplută cu 800 de persoane!), care încercau să ajungă în Europa. Acum câţiva ani (era cumva în 2015?) văzusem o instalaţie [doar] metaforică la Muzeul de Artă Modernă şi Contemporană din Saint-Etienne. Nu am reţinut numele autorului, dar lucrarea – care, singură, ocupa o sală enormă a muzeului – reprezenta o şalupă enormă, plină vârf cu genţi-sacoşe (din cele cu dungi albastre-roşii, folosite de vânzătorii din pieţele noastre). Instalaţia simboliza valurile de emigranţi şi de colete trimise celor dragi, împrăştiaţi prin lume. Iată însă că metafora s-a răzbunat, şi obiect de artă a devenit ambarcaţiunea-asasin însăşi. Vremuri interesante, ce să mai vorbim!

În pofida acestei imagini a timpurilor noastre (în paralel cu, să zicem, revelaţiile observărilor – fixate fotografic! – a găurilor negre; cu uimitoarele descoperiri în domeniul restabilirii unor fiinţe dispărute în baza datelor ADN sau al produselor farmaceutice cu efecte mirifice; cu dezvoltarea tehnologiilor uzuale şi a supercalculatoarelor cuantice, faţă de care actualul computer pare un abac demodat etc.), eu nu aş blama acest slogan, care sună ca o glumă macabră. Eu doar aş nuanţa: profitaţi de timpurile interesante! Veţi avea ce să povestiţi nepoţilor. Pentru că ideile interesante vin în timpuri adecvate. În vremuri de criză!

Fatalitatea poate fi trăită în feluri diferite. Am putea să ne lamentăm, doinindu-ne jalnic, drama şi supliciul martirajului (gen: „să ne ducem cu demnitate crucea epocii memorabile”), dar am putea alege şi soluţia eroică, sfidătoare: să ne trăim interesant şansa timpurilor interesante.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here