De aproape o săptămână, Marea Britanie nu mai face parte din Uniunea Europeană. Conservatorii, ei bine, ce a mai rămas din altădată mărețul partid, au definitivat divorțul de continentali. Fără un acord de liber schimb care să reglementeze relațiile ulterioare cu UE, nod gordian legat temeinic de fostul legislativ britanic și tăiat voinicește de actualul prim-ministru, în uralele majorității parlamentare.
Acordul cu pricina abia urmează să fie (re)negociat, dar Boris Johnson e încrezător că, la capătul acestui proces, MB își va apăra interesele și va obține tot ce își va dori. Sarcină nu tocmai ușoară, dată fiind insistența și principialitatea Bruxelles-ului în anumite privințe, în special drepturile comunitarilor care lucrează în Albion și legislația de mediu. Totuși, se presupune că foloasele pe care le-a adus apartenența la o piață comună nu vor fi uitate. Cel mai mare avantaj este, fără îndoială, libertatea de mișcare a mărfurilor, capitalului și serviciilor. Îngrădirea acesteia prin tot soiul de taxe, tarife și cote ar comporta prejudicii greu reparabile pentru ambele economii.
Johnson și ortacii săi știu prea bine acest lucru, de aici aplombul cu care tratează viitoarele negocieri. Poziția guvernului de la Londra este intransigentă și clară: liber schimb, dar cu păstrarea suveranității absolute a MB. Cu alte cuvinte, niciun fel de aliniere la standardele și la legislația europeană, circulație liberă a capitalului și bunurilor, dar nu și a persoanelor, limitarea accesului în apele insulare a pescadoarelor sub pavilioane UE etc.
Premisa care modulează aroganța, iar unii ar spune chiar impertinența lui Johnson, e la fel de simplă ca tot ce a țâșnit în ultima vreme din mintea strategilor „independenței”: Bruxelles-ul nu își va putea dicta voința celei de a cincea economii din lume dacă aceasta se va slobozi din strânsoarea legilor comunitare. Dependența este, bineînțeles, reciprocă, întrucât și MB are nevoie de piața UE, dar aici un rol important îl joacă un stereotip psihologic și, poate, cultural care domină logica populiștilor de pe insulă: liderii europeni ar fi prea slabi, dezbinați și fricoși ca să riște liberul schimb cu Londra de dragul unor „principii”.
Solidaritatea de care au dat dovadă statele-membre UE în privința Brexitului în ultimii trei ani nu i-a pus în gardă pe britanici. Factorii pe care mizează cu adevărat Johnson & Co sunt acum bluful și intimidarea – atitudine care trimite mai curând la hooligan-ul generic din suburbiile Angliei decât la cutezanța fermă, dar cumpănită atent, a unor lideri din trecut, precum Margaret Thatcher. Nu se știe dacă această miză va fi câștigătoare în fața unei Europe ce pare să fi depășit șocurile generate de valul migraționist și de Brexit. Cert este că, cel puțin deocamdată, în pânzele conservatorilor suflă doar optimismul piețelor financiare, care au răspuns pozitiv la încheierea debandadei din Palatul Westminster.
Un vânt rece se anunță însă nu numai dinspre Bruxelles, ci și dinspre Edinburgh.
În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.
SUSȚINE
