„Umorul, ruda săracă a literaturii”

În fiecare a doua zi de miercuri a lunii umoriștii, îndeosebi epigramiștii, din Chișinău, și de pe unde mai reușesc să ajungă la Chișinău, au început să se întrunească în cadrul Clubului „Paradox” la Biblioteca „B. P. Hasdeu” pentru a descreți frunțile celor prezenți, dar și pentru a învăța unii de la alții minunata artă a umorului, a epigramei care se tipărește în ziare și reviste, se difuzează, sporadic, și la posturile de radio și televiziune. Cele două ședințe de până acum au fost cu public, unul cât de cât numeros la prima ședință și mai puțin sau aproape deloc la cea de a doua…

În ceea ce privește organizarea unor asemenea evenimente, câțiva dintre noi, mai versați și cu mai multă experiență în diriguirea lor, vă putem spune că, în epoca internetului, e foarte dificil să aduni o sală plină de oameni la o lansare de carte, la o serată de poezie sau de umor. Epigrama mai ales, care este spirit sclipitor când este una adevărată, are nevoie să fie înțeleasă și depinde, bineînțeles, nu doar de gura care o spune, ci și de urechea care o ascultă. Cum însă epigramiștii de la noi, din R. Moldova, pot fi numărați pe degetele de la o mână, teamă mi-i că nici numărul celor interesați de acest gen nu este prea mare…

Altceva e dacă se anunță cu trompete un festival cu mari interpreți de muzică ușoară și populară, cu actori profesioniști de teatru satiric, cu dansatoare, baiadere îmbrăcate sumar, festival la care poate veni oricine, inclusiv la masa care se face, ca de obicei, când se îngână ziua cu noaptea. Înclin să cred că, chiar și în acest caz, publicul prezent la eveniment ar fi catastrofal de redus, dacă nu s-ar da, la urmă, plăcinte și sarmale, fripturică și vinișor, eventual tărie cât să încapă.

Cine își aduce aminte de festivalurile de pomină organizate de Tudor Tătaru, Dumnezeu să-l odihnească, la Studioul „Buciumul”, în fiecare an de întâi aprilie, când era și ziua lui de naștere, știe ce am în vedere. Oaspeții, „îndrăgostiți de umor”, curgeau râuri-râulețe, ograda lui Tudor, mai ales încăperile cu mese încărcate cu de toate, devenind neîncăpătoare.

La una din primele ediții ale Festivalului „Donici, cuib de-nțelepciune”, după spectacolul care a avut loc la Uniunea Scriitorilor, unii dintre invitații din România stăteau în picioare în autocarul care mergea la Costești, „la masă la Gheorghe Diaconu”. Personaje cunoscute de toată lumea literară și artistică au ocupat locurile libere, iar la Costești au avut grijă să sară repede din autocar și să se așeze la mesele întinse cu făclii aprinse… Nu pot să uit cum am mai cărat câteva mese cu Academicianul Mihai Cimpoi, la care s-au așezat oaspeții „nedescurcăreți”, inclusiv ditamai Președintele USM de atunci.

La Congresul Mondial al Eminescologilor din acest an, unde s-a organizat pentru a treia oară și un concurs de epigramă pe teme eminesciene, la recepția care a avut loc, ca de obicei, la Complexul Turistic „Costești” epigramiștii din R. Moldova și cei din România, vreo zece la număr, nu au mai încăput. Ne-am mulțumit cu ce a mai rămas din bucate sau cu ce s-a mai putut găti, la o masă pusă aparte, pentru că numărul doritorilor de a ajunge la Costești a sporit cu vreo douăzeci de persoane numărul celor invitați.

La Festivalurile de umor din România, pe unde ne-a fost dat să ajungem, am avut și săli goale, unde ne-am citit noi, epigramiștii, creațiile. Organizatorii de festivaluri, care își asigură prezența spectatorilor la gala festivă de premiere și la recitalul de epigramă, fabulă, poezie umoristică etc., în invitația făcută din timp nu uită să indice și localul unde se va oferi o masă pe cinste. După ce a râs pe stomacul gol, lucru știut, omul vrea și să se veselească!…

Este adevărat însă că nu toți organizatorii de evenimente își pot permite mari cheltuieli și nu toți oamenii care vin la un eveniment în care se produc epigramiști și umoriști cunoscuți sunt interesați de „partea a doua a concertului”. Există și din cei care așteaptă cu nerăbdare, timp de un an, festivalul din orașul lor natal sau măcar o ședință de cenaclu unde doresc cel puțin să asiste. Unii dintre aceștia încearcă apoi cu timiditate să scrie câte ceva, ajungând, în unele cazuri mai fericite, cu susținerea și îndrumarea epigramiștilor afirmați, să dea la lumină adevărate perle epigramatice.

Pentru acești doritori s-a inaugurat pe 13 septembrie 2023 Clubul epigramiștilor și umoriștilor „Paradox” la Biblioteca „B. P. Hasdeu” din Chișinău. Dacă după o ședință a clubului cei interesați se vor întoarce acasă cu o dispoziție mai bună, deja va fi bine, dacă vor avea și câte un început de epigramă sau chiar epigrama gata pentru publicare, va fi foarte bine, iar dacă de ședințele clubului, întru perpetuarea genului epigramatic, a umorului în general, se vor interesa mai mulți tineri talentați din capitala și din republică, va fi extraordinar de bine.

Apropo, Mircea Trifu, primul președinte al Uniunii Epigramiștilor din România, în epigrama întitulată „Umorul, ruda săracă a literaturii” zicea următoarele:

La masa rudei mai bogate

Sunt multe feluri de bucate,

Dar cine vrea să și petreacă

Se duce tot la cea săracă.

Na, că, până la urmă, tot de masă veni vorba!…