„În noi funcționează toată literatura pe care am citit-o”

Pe 29 iunie, în cea de a treia zi a colocviilor de vară Cartea din interior și dintr-o parte, organizate de Biblioteca municipală „B. P. HASDEU” din capitală, la Digital Park, s-a discutat, „din interior și dintr-o parte”, despre cartea „Biblioteca”, apărută la editura „Junimea” din Iași, a poetului, prozatorului, publicistului, traducătorului, redactorului de carte etc. Mircea. V. Ciobanu.

„Această carte te pune la treabă, pentru că îți semnalează niște scăpări, carențe de lectură”

„Ieșirea din spațiul bibliotecii ne ajută să cunoaștem mai bine orașul. Am optat pentru Digital Park, pentru a vedea cum o zonă industrială a devenit un spațiu al celor ce vor să cunoască mai bine tehnologiile informaționale. Aici se adună tot mai mulți tineri care vor să transforme această țară și s-o conecteze la spiritul european. Aici au loc multe evenimente culturale. Am venit și noi cu evenimentul nostru. Vom discuta despre o carte în care se vorbește despre bibliotecă, despre oamenii conectați la cărți, la procesul scrierii. Până la urmă, este o provocare și un îndemn de a citi această carte. Inițiativa de a o pune în discuție aparține Elenei Ungureanu, șefa Secției Studii și Cercetare a bibliotecii noastre”, a menționat Mariana Harjevschi, director general al Bibliotecii municipale „B. P. Hasdeu”.

Având și rolul de moderator al discuției, Elena Ungureanu a spus că s-a rătăcit în această carte și în alte cărți ale lui Mircea V. Ciobanu. Cu îndemnul de a nu ne întreba ce a vrut să spună autorul în această carte și a purcede la analiză ei, pentru că „prozatorul a spus deja ce a avut de gând să spună”, moderatoarea a oferit cuvântul scriitoarei Maria Pilchin.

„Chiar de la începuturile mele literare, am fost atentă la acest nume. Mi se pare o idee bună faptul de a aduce acest volum în discuția cu bibliotecarii, atunci când biblioteca devine personaj al unei cărți. Am făcut și o cronică a cărții în revista „Moldova”. Această carte te pune la treabă, pentru că îți semnalează niște scăpări, carențe de lectură. Pentru un bibliotecar această carte este absolut necesară. Este o carte despre mai multe biblioteci în viața unui personaj, devenirea lui intelectuală, în toată viața lui, fiind raportate la acestea. „Biblioteca” lui Mircea V. Ciobanu reflectă istoria borhesiană a unui manuscris pierdut. Volumul e o bibliotecă a memoriei. O bibliotecă completă fiind imposibilă, perfecțiunea literară este, și ea, o fantomă”, a opinat Maria Pilchin.

În continuare, criticul literar Maria Pilchin a vorbit despre caracterul incisiv al lui Mircea V. Ciobanu în raport cu veleitarii lumii literare, despre faptul că apar o mulțime de cărți proaste, „biblioteca autentică incluzându-le și pe acestea”, despre grandomania provinciei literare, criticată, de asemenea, de autor. „Este un roman de citit pentru scriitori, profesori și cititori erudiți, adică și bibliotecari. O carte pe care nu o poți citi, dacă nu ai citit și alte cărți”, a mai adăugat Maria Pilchin.

„Romanul este mult mai profund decât ne pare nouă”

Maria Șleahtițchi, director al Muzeului Național de Literatură, „s-a destăinuit” celor prezenți că se cunoaște cu Mircea. V. Ciobanu încă din adolescența lor literară. Și-a amintit despre un text „scris la șase mâini” pe atunci, care „a ieșit ludic și a provocat o mare bucurie”. „Am fost colegi de catedră la Bălți, la universitate. Mircea venea de la Drochia, Aceasta se vede în geografia mișcării personajului din roman. Apropo, o colegă zicea că nu e roman.

Faci parte dintr-o generație și pe urmă mergi pe cont propriu. Acest roman, autentic, este unul al generației optzeci. În noi funcționează toată literatura pe care am citit-o. Când ne apropiem de o nouă carte, trebuie să uităm de alte modele, dar nu ne putem reprima. Și atunci spunem că nu ne răspunde așteptărilor, că nu este un roman. Suntem obișnuiți cu scheme, cu subiecte liniare.

Cartea te invită la dialog, îți solicită cunoașterea literaturii universale. Trebuie să cunoști, să te miști printre cărți și să rezonezi. Cartea generează sensuri, deschide paranteze, conține nuclee de romane, elemente de realitate, care se ficționează și nu sunt spuse până la capăt. Ritmul prozei este însuși Mircea V. Ciobanu. În roman sunt două personaje: naratorul și această construcție care este biblioteca. Romanul este mult mai profund decât ne pare nouă. Ca și orice carte, are și neajunsuri, dar are mult mai multe calități”, a subliniat Maria Șleahtițchi.

„Autorul ne oferă o mulțime de momente de reflecție”

În continuarea discuției, Elena Taragan vorbește despre roman ca despre unul al memoriei, care „nu are o linie de subiect tradițională, dar conține o mulțime de povești care conțin microromane, care ar putea să se dezvolte ulterior”. „ Biblioteca de la moară este una din biblioteci. Moara simbolizează scurgerea timpului. La edificarea ei au participat și Dumnezeu, și diavolul. Ziua moara este stăpânită de spiritele bune, iar noaptea – de cele malefice.

Autorul ne oferă o mulțime de momente de reflecție: „de vreme ce toate cărțile noi sunt o însumare a celor vechi, nu poate exista carte fără de carte; nu vrem să recuperăm memoria, pentru că ne este teamă de ceea ce vom descoperi, micile noastre ticăloșii se șterg din memorie, lăsând loc doar faptelor nobile; uneori faptele noastre de eroism închipuit încep să devină adevărate și deja nu ascultătorii, ci noi începem să credem că s-au produs cu adevărat; exercițiile cele mai bune pentru recuperarea memoriei sunt mărturisirea faptelor”.

Se reține chipul savantului nebun care s-a gândit să facă un dicționar cu traducerea unui cuvânt în șapte mii de limbi și dialecte. Menționăm povestea despre editură și editori. „Fiecare om vrea să editeze o carte. Suntem un neam uluitor: ne ocupăm de editarea cărților, în loc să ne ocupăm de curățirea fântânilor și reparația drumurilor; Tipărirea cărților a devenit una democratică, nu numaidecât aristocratică; Una e să scrii ca poet și cu totul alta ca istoric”.

Impresionează fragmentul despre critic și editor. Editorul este un medic ce tratează cărți. Criticul este medicul de la morgă, care efectuează disecția pentru a afla cauza morții.

Cartea ne oferă interesante observații și exerciții de imaginație: statul la cozi al oamenilor care mai află noutăți, dreptul acordat eroilor de a nu sta în aceste rânduri, cafeneaua persoanelor abandonate și altele.

Ni se pare foarte original sfârșitul cărții, unde ni se lasă nouă loc pentru replica finală”,  susține ElenaTaragan.

„Suntem ceea ce sunt bibliotecile noastre”

Scriitoarea Elena Prus a menționat absența lui Mircea V. Ciobanu la eveniment și faptul că „în lipsa autorului, lumea vorbește altfel”. „Suntem și noi aici vreo cinzeci de oameni în căutarea autorului… Este o carte eveniment cu care vom încăpea în literatura europeană, are ținută, chiar dacă este… subversivă. Un intelectual adevărat așa și trebuie să fie: revoltat, răzvrătit, anticanonic sau creator al unui alt canon.

Această carte conține cam tot ce a citit autorul. Este un roman care reconfigurează marea literatură a lumii.

Prin anii nouăzeci am fost în America, unde am văzut biblioteci imense, subterane. Nu era nimeni să te deservească. Labirinturi, coduri.  Peretele se dădea la o parte, pe urmă, alt perete și tot așa.

Biblioteca lui Mircea V. Ciobanu este una asociativă în care dialoghează cu marile spirite ale lumii: scriitori, oameni de cultură, istorici etc. Este un palimsest al marilor profunzimi.

Vedem o societate spectacol. Totul este expus ca la muzeu. Scriitorul are predecesorii săi. Marii scriitori sunt o polemică neîntreruptă cu marile cărți pe care le-au consumat. Suntem ceea ce sunt bibliotecile noastre. Ele ne construiesc. Mircea este creatorul unui model personal de lectură și ne pune pe tapet canonul său de lectură, alte lucruri noi.

Romanul are hotarul deschis pentru mai multe genuri. Pentru mine biblioteca lui Mircea V. Ciobanu este una imaginară, un labirint în care el își face asociațiile. „Biblioteca” este un roman intelectual,” a afirmat Elena Prus.

E nevoie de mai multe chei pentru înțelegerea acestui roman”

La finalul discuției, Elena Ungureanu a propus o vizionare de imagini privind cartea, care „merită să li se acorde puțin timp”. Pe baza lor, publicul prezent, a însușit că „Biblioteca” este o carte dificilă, babilonică, enciclopedică, un roman diferit de altele, „mai mult roman decât eseu”, puternic fragmentată, misterioasă, care, ne lasă cu o mulțime de semne de întrebare, autobiografică, parțial ficțională, „o carte care începe cu sfârșitul”, capitolele putând oricând să-și schimbe ordinea, o carte provocatoare, labirintică, o carte în care se discută probleme de biblioteconomie, de editare, contradictorie, o carte lectura căreia va fi abandonată dacă nu există pregătire, o carte care distruge mituri și pune la îndoială multe lucruri legate de scriitură.

„Postura de critic literar te situează la înălțime, pentru că trebuie să dai aprecieri altor autori. Autorul chiar este foarte evoluat. E nevoie de mai multe chei pentru înțelegerea acestui roman. Mircea V. Ciobanu ne îndeamnă să fim atașați de lectură, de carte în general,” ca într-un fel de totalizare a tot ce s-a vorbit, a conchis Elena Ungureanu.

P.S. Până la încheierea discuției, din motive obiective, am înțeles, autorul așteptat să fie aplaudat și aclamat nu a putut să facă act de prezență. Nu a venit, deși a promis, nici Emilian Galaicu-Păun. Dumitru Crudu a fost, dar nu a stat mult timp. Probabil că citise deja romanul. Cei care au ascultat cu deosebit interes și mare atenție „dezbaterile” pe marginea romanului „Biblioteca” de Mircea. V. Ciobanu și-au promis să-l citească, dacă nu l-au citit, sau să-l recitească pentru a-l înțelege mai bine.

Nouă, celor de la redacție, nu ne rămâne decât să-l felicităm pe Mircea. V. Ciobanu pentru romanul de excepție și succesul de care se bucură și îi promitem să-l citim și să-l recitim, ca să nu ne facem de rușine la intrarea în Europa.

Același îndemn îl adresăm tuturor cititorilor noștri, care ați avut răbdare și au citit   acest material până la urmă. Dacă l-ați citit și cu plăcere, este meritul lui Mircea V Ciobanu, care este și un bun editorialist la Gazeta de Chișinău, al frumoaselor și înțeleptelor Marii și Elene ce l-au elogiat și lăudat în cadrul acestui frumos eveniment care, pentru că a fost foarte interesant, nici nu am observat când a trecut.