„Pentru R. Moldova victoria Ucrainei în acest conflict este cel mai fericit scenariu de viitor” 

Interviu cu istoricul și politicianul Octavian Țîcu despre polarizarea societății noastre în cazul războiului din Ucraina, manifestările războiului hibrid purtat de Federația Rusă pe teritoriul R. Moldova, scenariile de încheiere a agresiunii FR în Ucraina și consecințele acesteia asupra RM 

–      Stimate domnule Octavian Țîcu, din perspectivă istorică, care a fost momentul de cotitură ce a dus la războiul din Ucraina? Faceți parte din tabăra celor care au prevăzut declanșarea acestui război sau a scepticilor care refuzau să creadă că este posibil?

În anul 2010-2011, am desfășurat un proiect de cercetare la New Europe College din România (publicat la București în analele instituției), care avea ca temă Rusia și integritatea teritorială în spațiul post-sovietic, cazul Ucrainei, Georgiei și Republicii Moldova. Atunci am menționat expres faptul că evoluția Rusiei ca stat și imperiu timp de peste 500 de ani face invazia Ucrainei inevitabilă și previzibilă, iar Moscova va respecta integritatea teritorială a statului vecin cât timp acesta va rămâne în sfera sa de influență și va menține relațiile bilaterale în spiritul „Marelui Tratat de Prietenie” din anul 1997. Altfel, situația din R. Moldova și Georgia se va repeta și în Ucraina. Prin urmare, ambele invazii ale Rusiei contra Ucrainei, din 2014 și 2022 au fost previzibile, iar dacă cea din 2014 a fost un compromis nefericit dintre Rusia și lumea occidentală din contul teritoriilor ucrainene, atunci invazia din 2022 a dus la un război generalizat dintre Rusia și Occident.

Au fost două momente cruciale pentru începutul războiului din Ucraina. Primul a fost refuzul președintelui Ianukovici de a semna Acordul de Asociere la Uniunea Europeană în anul 2013, fapt ce a condus la EuroMaidan, la răsturnarea regimului prezidențial prorus și reorientarea Ucrainei spre Occident în 2014, un semnal pentru Rusia de intervenție militară în Crimeea și teritoriile ucrainene din estul țării. Al doilea moment l-a constituit voința fermă a Ucrainei de a deveni membru NATO și al Uniunii Europene, fapt considerat de Rusia lui Putin inacceptabil din perspectiva vecinătății și a viitorului său, deoarece putea extinde efectele democratizării și occidentalizării asupra teritoriului și populației sale. În ambele cazuri regimul putinist de la Moscova poartă principala responsabilitate pentru declanșarea războiului din Ucraina, deoarece a încălcat voința suverană a unui stat de a decide independent unde vrea să se integreze și care să-i fie viitorul. 

– De ce opinia publică din Republica Moldova este polarizată referitor la războiul din Ucraina? O parte condamnă războiul, iar cealaltă îl justifică. Cum s-a ajuns că un procent semnificativ din concetățenii noștri găsesc scuze genocidului comis de Federația Rusă?

Polarizarea societății noastre în cazul războiului din Ucraina coincide cu divizarea politică și geopolitică a electoratului moldovenesc, iar acest fapt este, pe de o parte, o consecință a moștenirii sovietice, iar pe de altă parte, a evoluției R. Moldova ca stat după obținerea independenței. Alegerile și viața politică de la Chișinău se desfășoară nu după ideologii și doctrine politice, urmând un curs firesc al emancipării democratice, ci după criteriile de orientare externă, fie spre Vest, cu România și UE, fie spre Est, cu Rusia, iar diferența între aceste două opțiuni geopolitice adeseori este infimă și imprevizibilă. Din acest considerent oamenii care au venit în Basarabia după ocupația sovietică pentru a domina au acceptat cu greu răsturnarea situației după 1991, iar actorii politici și agenții de influență filoruși, finanțați generos de Rusia, au întreținut acest climat de divizare și au mobilizat segmentul euroasiatic pentru întreținerea intereselor lor.

Susținerea invaziei ruse din Ucraina de către o parte a cetățenilor din R. Moldova are, pe de o parte, o explicație istorică, cultivată de secole, adeseori irațională și emoțională, de identificare cu lumea rusă, iar pe de altă parte, o putem explica prin campania de dezinformare prorusă și accesul larg al populației R. Moldova la sursele de informație ruse, care activează practic nestingherit la noi.

– Federația Rusă duce un război hibrid pe teritoriul R. Moldova? Dacă da, atunci de când și prin ce instrumente?

Războiul hibrid este o noțiune extrem de complexă și în același timp ambiguă. Academic vorbind, războiul hibrid este un tip de acțiune ostilă în care partea atacatoare nu recurge la o invazie militară clasică, ci își suprimă adversarul folosind o combinație de operațiuni ascunse, sabotaj, război cibernetic, dezinformare, folosirea subversivă a instrumentelor economice și, de asemenea, sprijinirea rebelilor care operează pe teritoriul inamic. În același timp, ostilitățile s-ar putea să nu se desfășoare deloc, iar din punct de vedere formal, un război hibrid poate avea loc în timp de pace. Partea atacatoare coordonează strategic aceste acțiuni, menținând în același timp posibilitatea negării plauzibile a implicării sale în conflict.

Rusia a agresat militar R. Moldova în anul 1992, a fracturat o parte a teritoriului său pe care-l controlează și unde menține o importantă forță militară. Pe de altă parte, prin intermediul coruperii strategice a elitelor moldovenești, Rusia a menținut constant un control și o influență asupra vieții politice de la Chișinău, un monopol asupra sectorului energetic și o dominație asupra spațiului mediatic. Atât separatismul transnistrean, cât și manifestările de ostilitate ale autonomiei găgăuze fac parte dintr-un scenariu de destabilizare a R. Moldova coordonat de la Moscova, care dorește cu orice preț menținerea noastră în sfera sa de influență și contracararea încercărilor de apropiere de România și lumea occidentală.

– Datele ultimului Barometru al Opiniei Publice, făcut public la Chișinău de către Institutul de Politici Publice, reflectă o realitate dură, atât pentru societatea civilă, intelectualitate, cât și pentru mass-media. La întrebarea: în cazul în care ar trebui să voteze duminică președintele Republicii Moldova, 27,30% au răspuns că ar vota pentru actualul președinte Maia Sandu, aceasta fiind urmată de pro-rusul Igor Dodon (acuzat de corupție și înaltă trădare) cu 15,40%, și fugarul condamnat Ilan Șor, 9%. Cum vă explicați această degradare a scenei politice, în care opoziția este reprezentată de Igor Dodon și Ilan Șor în parlament?

La momentul actual este important că Dodon și Șor nu sunt la guvernare, așa cum au fost până la 11 iulie 2021, iar și mai importantă este prevenirea revenirii acestora la conducerea R. Moldova. Într-un spațiu politic divizat și fragmentat din punct de vedere geopolitic și extern, întotdeauna se va găsi cerere politică pentru astfel de lideri. Mai greu este de înțeles lipsa de acțiune a justiției în cazul celor doi menționați, pentru că probe pentru condamnare sunt suficiente, fapt ce ar crea cel puțin un precedent. Fluctuațiile politice Vest-Est și destabilizarea R. Moldova vor continua cât timp Rusia putinistă va avea interesul menținerii noastre în sfera sa de influență și va plăti generos acoliții săi politici în vederea răsturnării cursului nostru proeuropean.

– Mulți experți sunt de părere că teritoriile cucerite de ruși din sudul și estul Ucrainei sunt pierdute ireversibil. Dvs. ce părere aveți?

Nu putem întrevedea deznodământul acestui conflict în timpul apropiat. Sunt foarte mulți factori de luat în considerare. Experiența Georgiei și R. Moldova arată că Rusia înclină balanța războiului spre conservarea status-quo-lui actual, prin „înghețarea” sa, sperând într-o epuizare a Ucrainei și erodarea solidarității occidentale în fața dificultăților legate de menținerea ostilităților. În ce măsură va reuși acest lucru ne va arăta iarna și primăvara anului 2023.

Planurile inițiale ale președintelui Vladimir Putin prevedeau o operațiune militară rapidă, prin care să invadeze Ucraina din nord spre Kiev, din sud spre Herson, Nikolaev și Odesa, iar dinspre est asupra Harkov și Dnepr. Odată cu anihilarea capitalei, se spera la instaurarea unei conduceri proruse, care să asigure controlul Moscovei asupra Ucrainei. În acest caz, odată ajunse la Odesa și gurile Dunării, armatele ruse făceau joncțiunea cu Transnistria, care ar fi permis cucerirea rapidă a R. Moldova, un stat neutru și fără capacități de apărare, stabilirea frontierei pe Prut și refacerea Uniunii Sovietice în hotarele anului 1941.

Mai mulți factori au răsturnat planurile lui Putin și pot determina prăbușirea sa în Ucraina și recuperarea integrală a teritoriilor ucrainene. Ura contra Rusiei, provocată de războiul de ocupație din 2014, împreună cu politicile statului, inclusiv cele educaționale, care au modelat atașamentul, mândria și dragostea pentru Ucraina au fost elementele care au pregătit națiunea ucraineană să reziste războiului.

În al doilea rând, armata ucraineană a dat dovadă de o rezistența remarcabilă și bine organizată, iar conducerea Ucrainei s-a ridicat la nivelul așteptărilor politice, diplomatice și militare. În perioada 2014-2022, ucrainenii s-au pregătit temeinic de război și au dezvoltat capacități sporite de apărare, care au depășit nu doar așteptările rușilor, dar și cele ale liderilor occidentali, care așteptau o cădere rapidă a Kievului și Ucrainei.

În al treilea rând, spre deosebire de anul 2014, atunci când anexarea Crimeii și a unor părți din estul Ucrainei a generat o reacție vagă și extrem de ștearsă a comunității internaționale, în mod special din partea UE și SUA, în anul 2022 Putin s-a pomenit față în față cu o lume occidentală puternică, unită și solidară, intransigentă și determinată să suporte costurile și riscurile războiului din Ucraina, care amenința direct securitatea europeană. Toți acești factori au contribuit decisiv la izolarea Rusiei în plan internațional, la slăbirea capacităților ei ofensive și la succesul armatelor ucrainene, care pot reîntoarce oricând teritoriile pierdute.

– Războiul din Ucraina ar putea contribui la o lovitură de stat în Rusia? Sunt premise reale de a se repeta istoria din 1917, atât pentru Rusia, cât si pentru R. Moldova?

Rusia și poporul său sunt imprevizibili, dar motive pentru a vedea realizată o răsturnare similară anului 1917 momentan nu se întrevăd. Timp de două decenii regimul putinist s-a consolidat, dispunând de resurse economice, militare și de constrângere enorme pentru a rezista împotriva unui astfel de scenariu. Doar înfrângerea militară a Rusiei și/sau expunerea ei la un război de durată, care ar implica pierderi umane și economice semnificative, poate determina o schimbare majoră de opinie și de acțiune în Federația Rusă contra regimului putinist.

– Dacă admitem probabilitatea că ucrainenii ies învingători, pentru R. Moldova, această schimbare de paradigmă geopolitică ar putea deveni o oportunitate istorică?

Pentru R. Moldova victoria Ucrainei în acest conflict este cel mai fericit scenariu de viitor. Restul scenariilor de compromis în Ucraina, care ar însemna fracturări sau anexări teritoriale, ar fi catastrofale pentru noi. Victoria Ucrainei ar însemna slăbirea influenței Rusiei în regiune și în lume, prăbușirea regimului lui Putin și o nouă perspectivă istorică. Acest fapt ar contribui decisiv la înlăturarea separatismului transnistrean și integrarea regiunii în termeni convenabili Chișinăului și comunității europene. În cele din urmă această victorie ar deschide direct calea R. Moldova spre integrarea europeană și chiar euroatlantică, care s-ar realiza într-o perioadă scurtă de timp.

Interviu realizat de Olga Bejan-Leva