Un Parc Național pentru generațiile viitoare

446
0

Parcul Național Orhei are o suprafață de 33844 de hectare, dintre care 18551,4 ha aparțin Întreprinderilor Silvice Orhei și Călărași. Având în componența sa 18 comune din raioanele Orhei, Strășeni, Călărași și Criuleni, Parcul conține valori naturale, economice și culturale diverse. Asigurarea regimului de arie protejată prin crearea Parcului Național Orhei îmbunătățește și menține diversitatea genetică, polenizarea culturilor, filtrarea și purificarea apei, reducerea emisiilor de carbon și recreerea mediului.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Despre aceste lucruri importante, precum și despre sădirea noilor suprafețe forestiere, dezvoltarea turismului prin crearea traseelor turistice și ecoturistice, deschiderea unor structuri de cazare rustică, organizarea festivalurilor folclorice, păstrarea și perpetuarea patrimoniului natural și cultural pentru generațiile viitoare am discutat zilele trecute cu Mihai Cârlig, director al Parcului Național Orhei, și cu Vladislav Grati, vicedirector.

 „Oameni care nu doar știu să facă, dar și doresc să facă ceva”

De la Mihai Cârlig, directorul parcului, am aflat că instituția pe care o conduce activează de facto din anul 2014, iar de jure, din 2021, când a devenit întreprindere de stat. Fiind primul și unicul parc național din Republica Moldova, acesta este o zonă protejată, păzită, pentru conservarea și protejarea biodiversității. Ca structură, Parcul Național Orhei conține suprafețe forestiere, administrații publice locale cu terenuri agricole private și pășuni, din componența sa făcând parte și zonele de atracție turistică Orheiul Vechi, Țigănești și Trebujeni.

„Parcul nostru este multifuncțional și este constituit din domeniul pază, domeniul științific și domeniul administrativ propriu-zis. Din 2021, de când sunt director, urmăresc ca fiecare persoană angajată să fie un profesionist, să fie responsabil și să se ocupe la modul serios de activitatea sa. Pentru asigurarea succesului, întreaga echipă trebuie să fie formată din oameni care nu doar știu să facă ceva, dar și doresc să facă – din tot sufletul, cu abnegație și mult efort. Fiind o instituție unică în republică, tindem să avem valoare de etalon și de exemplu demn de urmat și pentru alții”, afirmă Mihai Cârlig.

Longevitatea codrului din semințe e de două, trei ori mai mare

Vicedirectorul Vladislav Grati, responsabil de pază și respectarea regimului de arie protejată, mă informează că activitatea instituției se bazează pe hotărâri de Parlament și Guvern, pe alte acte normative. De la el aflu cât de importante sunt lucrările de regenerare în silvicultură și cât de necesar este ca acestea să aibă o anumită succesiune.

„Așa cum viața omului este compusă din mai multe etape, așa e și cu pădurea. De la tinerețe și până la bătrânețe, codrul parcurge următoarele perioade de creștere: semințiș-desiș, nuieliș-prăjiniș, codrișor, codru mijlociu, codru bătrân. Când codrul bătrân nu mai are toate calitățile preconizate din start, se face din nou împădurire, numai că, atenție, această trebuie să se facă din semințe, pe cale germinativă. Longevitatea codrului din semințe e de două, trei ori mai mare decât a celui din puieți, ajungând și la 300 de ani. Cu părere de rău, din suprafețele împădurite de la noi se tăiau, în secolul XIX – începutul secolului XX, până la o sută de hectare anual.

Când și-au dat seama că nu se mai poate continua în asemenea mod, savanții au propus să fie oprite tăierile masive, să fie pornite lucrări de regenerare din semințe. În păduri erau lăsați special pentru acest scop arborii viguroși de la care se colectau semințe. În prezent, din suprafețele împădurite se taie anual un hectar, două. În unii ani – cel mult cinci hectare…”, susține vicedirectorul.

 „Zona nu mai este una de extragere a masei lemnoase”

De la interlocutorii mei aflu că din anii nouăzeci încoace creșterea fondului forestier din Republica Moldova a cunoscut și perioade de stagnare, dar și „de înflorire”. După anul 2000 au fost accesate diferite proiecte internaționale și suprafețele împădurite au crescut. Este necesar însă ca acestea să fie bine păzite, să fie luate prin hotărâri de Guvern în evidență cadastrală.

„Copacii ce se taie sunt marcați în conformitate cu anumiți parametri tehnici, cu solicitare prealabilă adresată administrației parcului. Corectitudinea tăierii este confirmată de cele două birouri științifice ale instituției care se află la Chișinău. Colaborăm, în diferite probleme, cu Academia de Științe, cu Grădina Botanică și alte parcuri similare din România. După fondarea parcului, zona pe care o administrăm nu mai este una de extragere a masei lemnoase. De asemenea, vânatul sportiv în parcul nostru este categoric interzis. Vânatul, în afara zonelor de protecție strictă, este de ordin selectiv, având drept scop reglarea populației speciei și prevenirea răspândirii bolilor de la unele animale bolnave”, declară aceștia.

O problemă aparte sunt pășunile

Proprietarii de terenuri agricole din zona Parcului Național Orhei se conformează și ei anumitor rigori, folosirea pesticidelor fiind în anumite cazuri interzisă. Se procedează și la înlocuirea culturilor, care necesită chimicale, cu plante mai puțin pretențioase, cum ar fi salvia sau levănțica. De fiecare dată agricultorii sunt tratați cu respectul cuvenit, nefiind lăsați în pierdere: pentru faptul că renunță la anumite culturi mai profitabile li se plătesc compensații de la Guvern.

„O problemă aparte sunt pășunile care, din cauza faptului că a scăzut considerabil numărul bovinelor și ovinelor, sunt „cotropite” de diferite specii de plante invazive, de arbori și arbuști. În 2022, am ajutat o primărie să scape de această problemă, pentru a avea o pășune sănătoasă din toate punctele de vedere. Se mai întâmplă și câte un incendiu de vegetație pe terenurile agricole, pe pășuni”, îmi spun cei doi conducători.

Interlocutorii mei spun că, față de alte zone din România, Parcul „Călimani” din Vatra Dornei, de exemplu, pe care l-au vizitat și au văzut că acolo „pădurea crește ca iarba”, zona noastră este mai secetoasă, lipsindu-i umiditatea necesară. Cu toate acestea, lucrările de împădurire continuă și, dacă până în prezent în R. Moldova s-au împădurit în treizeci de ani vreo 50 de mii de hectare, până în 2033 se vor împăduri încă o sută.

„Ar trebui să fie adoptate legi și hotărâri de Guvern prin care să fie prevăzute măsuri postplantare. E bine că se împădurește mult, dar e și mai bine când aceste suprafețe sunt îngrijite în permanență”, conchid specialiștii.

La finalul discuției, vorbim cu cei doi conducători ai Parcului Național Orhei și despre alte aspecte ale activității instituției. Se lucrează la organizarea festivalurilor folclorice, la amenajarea și coordonarea traseelor turistice etc.

Tot de la ei aflu că suprafețele împădurite în R. Moldova ar putea constitui, până în 2033, 15 procente din teritoriu.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT