„Acolo unde sunt albine e pace”

Apicultorul Leonid Sîrbu, după ce a cunoscut ce-i războiul în Afganistan, acum dorește doar pace. Vocația lui este apicultura și se dedică total acesteia. El consideră că acolo unde sunt albinea este pace. Acum îşi pregăteşte prisaca de iernare şi dă sfaturi utile pentru apicultori, din propria experiență.

Am mers în vizită la apicultorul Leonid Sîrbu, care locuieşte în satul Bravicea, raionul Călăraşi. El ne-a arătat cu mândrie stupii ordonați în rânduri câte doi, unul vopsit albastru şi altul galben. Sunt peste 80 de stupi.

În susţinerea fraţilor din Ucraina

„Observați rândul acesta? A fost format în susținerea fraților din Ucraina. Am colorat stupii în culorile drapelului Ucrainei, ca să vadă că sunt susţinuţi şi de moldoveni”, ne-a spus apicultorul.

Prisaca lui Leonid Sîrbu”, august 2022, fotografie de Carolina Buimestru

 Apoi ne-a povestit că a făcut parte dintr-un grup special de grăniceri din fosta Uniune Sovietică care a mers în Afganistan. Din acel grup făceau parte atât camarazi din actuala Rusie, cât şi din Ucraina.

„Noi am fost ca frații și acum la fel ne mai scriem. Odată cu războiul acesta, mulți băieți din Ucraina s-au despărțit de camarazii lor din Rusia și nu mai sunt ca frații deoarece au feciori care luptă unul contra altuia. Dar sunt și mulți băieți ruși care au rămas frați și până în ziua de azi. Războiul nu este bun niciodată și nicăieri”, crede Leonid.

În final a mai adăugat că vinovaţi se fac cei care conduc războiul, nu oamenii paşnici. El susţine că cei care au trecut ca el prin război ştiu ce înseamnă aceasta şi sunt pentru pace. „Așa că noi îl rugăm pe domnul Putin să pună automatul în cui și să fie pace pe pământ, că el decide multe”, a adăugat Leonid Sîrbu.

Cum pregătim albinele de iarnă şi curiozităţi despre ele

La finele verii, nu doar oamenii se pregătesc de iernare, ci şi albinele. Una dintre activităţile de bază efectuate la prisacă este restrângerea cuibului de albine. Restrângerea cuibului înseamnă armonizarea proporţiilor de suprafaţă a fagurelui cu albine (aproximativ o treime) cu cea cu miere (două treimi), a explicat prisăcarul Leonid Sîrbu. Cuibul pentru a fi gata de iernare trebuie să aibă 5-6 rame de puiet şi două cu mâncare. Atunci când sunt aceste rame cu puiet înseamnă că regina este foarte bună. Primul strat pe rama din stupul prezentat e cu miere, apoi păstura (polenul conservat) şi deja albinele. O ramă bună de iernat are cam două-trei kilograme de mâncare. Pe partea cealaltă se respectă aceeași ordine. Astfel, dacă sunt rame goale, ele sunt scoase din stup şi puse de rezervă pentru primăvară.

Din prima clipă apicultorul Leonid Sîrbu ne-a prezentat familia sa de albine formată anul acesta. Regina a fost procurată din Ucraina, rasă carpatină de tip Sinevir. Producătorul de regine este Victor Pap, un apicultor din Carpați, Ucraina. Acest tip de albine sunt foarte blânde, nici nu e nevoie să folosești fum pentru a le calma, le descrie apicultorul. Subliniază că toate reginele sale sunt din Ucraina, iar în zona Carpaţilor, unde sunt crescute, nu au fost lupte. „Unde este albina acolo nici război nu este, să știți că ele ne protejează”, concluzionează apicultorul.

O familie de albine pentru a ierna cu bine trebuie să aibă între 12 şi 20 kg de miere.

Rame pregătite de iernare, august 2022, fotografie de Carolina Buimestru

Stupul pe care ni l-a arătat Leonid are aproximativ 14 kg, ceea ce, în aprecierea prisăcarului, înseamnă că e pregătit de iarnă.

După ce iese din ou, albina trăiește 35-45 de zile

Cuibul se începe acolo unde este puietul albinelor. Pe rame am observat ouăle albinelor, care au mărimea unui vârf de ac, sunt albe, micuțe, culcate. Dacă sunt în picioare, sunt de o zi, dacă sunt culcate, sunt de două-trei zile, explică Leonid. După aceea, ouăle devin larve. Larvele sunt hrănite cu lapte de matcă. Perioada de fecundare a ouălor este de 21 de zile. După ce a ieșit din ou, albina trăiește 35-45 de zile, după asta se schimbă altă albină. Atunci când abia apare pe lume, ea roade ceara, iese din găoace, se duce să mănânce sirop și după asta se apucă de muncă. Primele două săptămâni lucrează în stup, după aceea devine albină culegătoare. Aceste ouă, din spusele lui Leonid, vor fi prima generaţie de albine la anul viitor.

Când este adus nectarul din natură, el este lichid, străluceşte și este depozitat în celule. După aceea albinele îl vântură prin intestinul lor transformându-l în miere. Acesta este un proces foarte complex și doar ele îl pot face, spune Leonid.

O curiozitate frumoasă a fost să descoperim că în fiecare an regina albinelor are un semn pe capul său, de culoare diferită. În prisaca lui Leonid, reginele din anul 2021 aveau semnul cu alb, iar cele ale anului 2022 cu galben. Regina trăieşte până la nouă ani, dar este productivă până la cinci ani. De fapt, apicultorii o folosesc 2-3 ani, după aceea nu mai este productivă.

Trântorii nu iernează, ei pier fiindcă nu au resurse

Sunt diferite metode de a schimba regina, explică Leonid. Cea mai bună metodă este când ele se schimbă singure – e un schimb liniștit, aceste regine sunt foarte calitative. A doua metodă este prin roire, dar nu e mereu cu succes şi ar putea cauza depopularea stupului. O altă metodă este cea artificială – atunci când cumperi regina. Ultima metodă e practicată cel mai des de Leonid, fiind, în opinia lui, una practică şi sigură.

Trântorii nu iernează, ei pier fiindcă nu au resurse și  trebuie să mănânce de undeva. Sunt familii unde iernează și trântorii, dar acolo ceva nu e în regulă – sau regina nu e fecundată sau chiar nu este regină,  menţionează Leonid.

Albinele noastre sunt sălbatice, unii le numesc „diciki” – fiindcă nu au fost selectate. Albinele moldovenești sunt corcitură. Selecția peste tot face rezultate bune, a mai adăugat apicultorul. La noi în păduri sunt aceleași albine, nu avem o specie separată sălbatică, doar cele adaptate la mediul de pădure – în scorbură. Leonid chiar a adus și din pădure și le-a pus în stupi. El susţine că albinele nu au avut nevoie de adaptare, fiind aceleaşi ca cele crescute în stup.

Pe marginea stupului am observat propolisul ce era nu mai mult de 3-4 grame. Acesta este folosit de albine pentru a astupa crăpăturile împotriva frigului și bacteriilor (ca dezinfectare), a comentat Leonid. Curios că apicultorul consumă propolisul direct din stup ca pe gumă.

O etapă importantă este tratamentul şi suplimentele alimentare oferite de apicultor. El pune la fiecare stup deasupra câte două foiţe cu tratament, turtă proteică şi sirop. Turta proteică este obligatorie pentru anii secetoşi, deoarece albina se hrăneşte nu doar cu nectar, dar și cu proteină, susţine apicultorul. Proteina este colectată de obicei din polen, dar, deoarece a fost secetă, nu prea ajunge polen. Chiar dacă el este, nu are toate vitaminele necesare, de aceea apicultorul le face turte din comerț. Turtele acestea sunt făcute din zahăr pudră și înlocuitor de polen Ultra bee (multe vitamine și miere).

Dacă ai vreo 2-3 paraziţi, nu e grav

Tratamentul îl face cu substanța activă numită Fluvalinat, preparat în Turcia. Acest tratament este efectuat în decursul a 14 zile. După aceea va continua cu Amitranz, preparatul se numește Scabatox, din România. Acest preparat la fel e răspândit prin benzi pe parcursul a 20 de zile. Tratamentul se face în august. Acum, în octombrie, face tratamentul prin picurare cu Bipin sau Scabatox.

Acest tratament combate păduchele Varroa care este cel mai mare dușman al albinelor, toate bolile sunt provocate de acest păduche acarian, susţine Leonid. El susţine că dacă ai vreo 2-3 paraziţi, nu e grav. Dacă găseşte 10 paraziţi și mai mulți, înseamnă că e infecție în stup și atunci trebuie să lupți serios cu ei.

Chiar a avut un caz în anul 2020, s-a confruntat cu invazia acestui păduche acarian. Din 80 de familii a ajuns în toamnă cu 40 de familii. În primăvară, din 40 de familii a avut doar 30. Aproape 60% de albine au murit în sezonul cela. În prezent, Leonid are grijă și luptă continuu cu acest parazit.

Pentru a le ajuta să-și completeze hrana, în special deoarece avem un an secetos, el le oferă și sirop. „Siropul este din târguială, făcut din porumb.”

Turtă proteică, benzile albe cu tratament și siropul, august 2022, fotografie de Carolina Buimestru

 Dragostea lui Leonid pentru albine

Dragostea lui faţă de albine se trage încă din copilărie, bunelul lui Leonid creştea albine. Apoi un timp a crescut albine acasă. Acum lucrează spre a se extinde, pentru acest scop a cumpărat un lot şi a creat o prisacă proprie, lângă pădure.

Leonid consideră că omul trebuie să aibă o ocupație care să-i placă, iar ocupaţia sa este apicultura. La început stupii i-i făcea un lemnar, dar era nevoit să aştepte mult timp şi a început singur să-şi confecţioneze stupii. După aceasta a făcut stupi chiar şi de vânzare.

Studiile şi le-a făcut în domeniul silviculturii, acolo a avut cursuri şi despre apicultură – la Colegiul de Pomicultură și Legumicultură din oraşul Camenca, pe atunci era Tehnicum de Silvicultură. Apoi a mers la Universitatea Agrară de Stat din Moldova, unde a studiat specialitatea de apicultor. „Ulterior am învățat de sine stătător. Dacă îți place înveți. Dar pe lângă asta sunt o mulțime de informații în literatura de specialitate și pe internet. Citește unde dorești, doar să ai timp”, susţine apicultorul.

De dimineaţă până seara, Leonid îşi petrece timpul în prisacă şi în pădure, chiar mai mult decât acasă. De când albinele sunt lângă pădure, combină munca de pădurar cu cea de apicultor.

În pofida faptului că se dedică foarte mult la prisacă, anul acesta nu a putut colecta decât trei tipuri de miere: de salcâm, de mai și de mană. Anul acesta nu a colectat miere pentru că a fost secetă, dar de obicei colectează: miere de mai, miere de flori de primăvară până la salcâm, apoi cea de salcâm, miere de tei și după tei este mierea din flori de toamnă.

Până acum apicultura a fost pentru el doar un hobby, dar speră să aibă și un profit oarecare pe viitor. „Cheltuielile sunt mari pentru prisacă, dar e visul meu şi vreau să mi-l realizez, totuși pentru visuri e nevoie de bani. Albina niciodată nu rămâne datoare, întotdeauna ceea ce îi dai îți dă înapoi înzecit, trebuie doar să muncești, fără muncă nu faci nimic”, spune convins apicultorul.

Acum, după ce a pregătit albinele de iarnă, apicultorul speră să avem o iarnă bună ca pe timpuri – fără umiditate și vânturi puternice. Grija actuală a apicultorului este să le ajungă hrană albinelor pe parcursul întregii ierni şi, desigur, să nu aibă păduchele Varroa. Susține că albinele nu se tem de ger. Iarna de anul trecut a fost bună, doar că prea devreme s-a încălzit și albinele au început să se trezească prea devreme, a concluzionat apicultorul. El este îngrijorat de schimbările climatice – iarna e cald, vara este frig, primăvara e cu ninsori și tot așa. Speră ca fiecare anotimp să aibă condițiile lui atât pentru bunăstarea albinelor, cât şi pentru a noastră, a tuturor. Desigur, nu în ultimul rând doreşte pace în lume.

Carolina Buimestru