Cine mai vrea să facă politică în Republica Moldova? (I)

Un sondaj de opinie efectuat recent de IMAS în RM indică revenirea socialiștilor și comuniștilor (BCS) pe pozițiile lor obișnuite în ierarhia preferințelor electorale, adică în capul listei. Partidul „Șor“, versiunea moldovenească a farsei populiste, a crescut și el vizibil pe drojdia nemulțumirii generale. Pe când PAS a fost depunctat de cetățeni: criza economică și sărăcirea bruscă a unei populații și așa nu foarte înstărite și-au spus cuvântul.

Unii afirmă că PAS s-a depunctat singur, prin decizii neinspirate, prin promovarea unor persoane nu foarte competente în funcții importante, dar mai ales prin soluționarea nesatisfăcătoare a problemelor economice. Ipoteza nu este lipsită de sens, întrucât am constatat cu toții (subsemnatul inclusiv) greșelile și gafele, destul de numeroase, pe care le-a comis guvernarea PAS. Pe de altă parte însă, ce partid din lume ar fi rămas în topul simpatiilor populare după un an ca acesta? Criza energetică, războiul din Ucraina, inflația determinată încă de modul în care s-au gestionat finanțele, local și internațional, în perioada pandemiei, pandemia însăși, cu toate ale ei ș.a.m.d. au lovit cel mai tare în statele cele mai slabe. Încrederea în guvernanți s-a zdruncinat chiar și în țările cu mult mai bine pregătite pentru cataclisme sociale sau naturale și pentru lungi perioade de declin economic – ce să mai vorbim de RM?

Ca să obții rețeta dezastrului e destul să ai un război în vecinătate și, concomitent, o enclavă separatistă la tine acasă. Iar dacă se declanșează și o criză economică pe care n-o prea poți controla și nici stăvili, e firesc să te aștepți ca orice guvernare, oricât de decentă, să devină impopulară. Tristul adevăr e că anul 2022 se vădește cu ghinion nu numai pentru PAS, ci și pentru RM, care, să recunoaștem, nu a avut niciodată o guvernare mai potrivită pentru ieșirea din mocirla posttotalitară ca acum. Cele aproape 60% din populație care își doresc azi revenirea la putere a dubioșilor politicieni de „stânga“, proruși și corupți, își pun, a câta oară, speranțele lor de viitor în trecut. Ei nu pricep că anulează, astfel, poate ultima șansă a RM de a păși pe un făgaș de normalitate și civilizație. Pur și simplu au nevoie de un vinovat care să poarte întreaga răspundere pentru toate insuccesele țării, dar și ale lor personal. Iar PAS e țapul la îndemână.

În cazul unora, eșecul de etapă al PAS confirmă o prejudecată mai veche legată de guvernările proeuropene, în cazul altora, infirmă o iluzie mai nouă în privința acestora. Nici vorbă însă ca cineva din aceste 55-60% să-și asume o responsabilitate personală pentru situația creată, căci, se știe, guvernările anterioare, inclusiv cele ale socialiștilor și ale comuniștilor, care au redus la maxim capacitatea RM de a face față unor crize majore, au fost votate de extratereștri, nu de ei, „dezamăgiții“ și „justițiarii“ momentului.

Problema cea mare, semnalată de sondajul IMAS, nu ține atât de cauzele fenomenului, cât de situația paradoxală căreia acesta îi dă naștere și care riscă să genereze un nou impas politic pentru alți ani înainte. Oricărui observator lucid din afară i s-ar părea acum bizară (ca să nu folosesc un cuvânt mai dur) opțiunea electoratului moldovenesc pentru politicieni care susțin, mai mult sau mai puțin deschis, agresiunea Rusiei și tot ce înseamnă aceasta: crime de război, distrugere, genocid, atentat la independența Ucrainei și, în caz de succes al Kremlinului, chiar la independența RM. Asta în condițiile în care țara a obținut statutul de candidat la aderare, iar populația este, majoritar și cel puțin teoretic, pentru integrare europeană, adică pentru ceva cu totul potrivnic instaurării unei noi guvernări Dodon-Voronin+/-Șor.

Vreau să cred că ciudatul și sucitul construct mental care rezultă din analiza sondajului nu se explică printr-o tulburare schizoidală în masă, ci prin alegerea limitată cu care se confruntă populația. Căci este evidentă absența unor alternative proeuropene viabile la formațiunea care guvernează în prezent, ca și a unor alternative sănătoase la formațiunile așa-zis de „stânga“. Electoratul moldovenesc ar avea nevoie de o ofertă politică ceva mai diversificată și mai calitativă. Din nefericire, evoluțiile politice din ultima vreme au simplificat și, totodată, au îngroșat cele două-trei culori rămase ale spectrului, care arată mai rudimentar ca oricând.

Segmentul proeuropean și reformist nu a dus niciodată lipsă de partide, dar cei care susțineau în 2020-2021 parcursul european și reformele au mizat atunci totul pe o singură carte, aproape ca la cazinou. La ruletă au ieșit însă alte numere decât cele scontate, de aici încercarea de a schimba mizele. Pe cine să mizezi însă? Aceasta pare a fi azi dilema alegătorilor care resping „soluția“ BCS-Partidul „Șor“, dar nu mai doresc să voteze pentru PAS sau ar vota numai ca să nu permită revanșa partidei proruse. Totodată, votanții respectivi nu mai pot ponta nici pe partidele de „dreapta“ cărora le-au acordat cândva o șansă și care s-au discreditat deja în ochii lor. Se știe că electoratul reformist își părăsește irevocabil fostele iubiri. Spre deosebire de cel conservator, care rămâne fidel primei lui pasiuni chiar și după cele mai crunte decepții.

(va urma)