Despre majorități și elite

935
0

Democrația este, indiscutabil, cea mai bună formă de organizare politică a societății. Într-un stat puternic, construit de o națiune mândră, educată și conștientă de sine, virtuțile democrației se văd cel mai bine. Dar democrația devine un viciu atunci când se practică într-un stat slab, formal sau chiar eșuat, fără națiune, aservit unor grupuri și interese înguste. Pe scurt, democrația este o unealtă: în mâini dibace și bine instruite, produce minuni; în mâini stângace și diletante, face prăpăd. Teza se argumentează ușor: e destul să comparăm cele mai bune democrații (statele anglo-saxonilor, cele scandinave, germanice) cu țări ca RM sau, mai rău, ca Rusia.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Faptul că democrația nu funcționează sau funcționează prost în anumite țări nu îi poate anula necesitatea. Căci nu democrația trebuie schimbată, ci chiar cei care o folosesc prost sau anapoda. Dar cum? Cum se poate obține, de exemplu, în RM, o majoritate mereu conștientă de nevoia unor reforme, standarde de drept, reguli corecte de joc etc.?

În cele trei decenii de suveranitate, cam jumătate (uneori mai mult, alteori mai puțin) din populația noastră a înțeles democrația ca pe un mijloc de revenire la trecutul sovietic, nedemocratic. Circa un deceniu, oamenii aceștia au sperat că s-ar putea întoarce în URSS, votând pentru promisiunea colhozurilor și a prețurilor sociale de altădată. Apoi, s-au refugiat în iluzia prieteniei, alianței sau chiar integrării cu Rusia lui Putin, care promitea de toate: și URSS, și gaz ieftin și haite colorate de câini cu colaci puhavi în coadă. Dar, mai ales, amâna în mintea nostalgicilor momentul întâlnirii cu adevărul. Căci cum ar putea accepta găgăuzii că izolarea și înapoierea pe care au mizat în toți acești ani s-a edificat pe un stereotip de manual sovietic despre români și România? Cum ar putea accepta rușii că venirea lor la Bălți sau Chișinău după război nu a fost un gest civilizator, ci colonizator? Cum ar putea accepta moldovenii că sunt altceva decât vor să creadă, că statul la care visează este, iarăși, un produs al propagandei sovietice, transpus grotesc în realitate de o clasă politică profitoare și oportunistă, gata să-și abandoneze „turma“ la primul semnal de alarmă? Cum ar putea accepta toți cei care votează strâmb pentru a trăi drept că au trăit și trăiesc în minciună? Că se autoamăgesc? Că sunt gata să primească cu brațele deschise o armată de invadatori, care a devastat deja o țară vecină și prietenă, doar pentru a fenta la nesfârșit un adevăr disconfortant?

Ca să ai permanent majorități normale, lucide și realiste – și nu majorități improvizate în jurul unor supărări sau decepții de moment –, trebuie să ai elite care să le formeze. Democrația în sine nu este capabilă să producă majorități sănătoase la cap. Dar poate fi un mijloc pentru elite de a le produce așa cum nu ar fi posibil, de pildă, în totalitarism sau într-un stat teocratic. Înainte de a deveni ce sunt, statele occidentale au beneficiat de niște elite care, în condiții, în fond, deloc propice democrației, au pus temeliile acesteia. Educând cetățenii în spirit democratic și lărgind, pe măsura educării, bazinul electoral, ele au realizat, timp de câteva secole bune, tranziția de la Magna Charta, de la votul cenzitar și de la democrația „stărilor“ la democrația universală și plenară de azi.

RM nu are nici acest răgaz temporar, nici aceste elite. Are un plebs care, ca tot plebsul, vrea pâine și show, și niște elite firave, ale căror visuri politice adevărate nu vor întruni majoritatea nici măcar în rândul susținătorilor, darămite în popor. Un pas salutar spre formarea elitelor și educarea unei majorități civilizate ar fi propusa reformă a sistemului universitar. Într-adevăr, la ce bun atâtea universități, dacă nu avem baremi o sută de pedagogi vrednici de statutul de universitari? Apoi, elitele nu pot fi multe, prin definiție. Pe de altă parte, cât putem să așteptăm apariția unor elite noi, adevărate? Își poate îngădui RM luxul acesta, la ritmul în care se depopulează și la situația în care se află? Să nu rămână cumva numai elite pe aici atunci când cineva va trebui să stingă lumina în vamă.

Concluzia se impune de la sine: misiunea elitelor moldovenești, câte există, este de a duce cât mai grabnic această țară, cu tot circul și haosul ei, într-o lume unde democrația s-ar putea învăța din mers, fie și prin elementară imitație sau chiar din obligație. Căci nu mai e loc pentru experimente. Nici cu țara, nici cu poporul ei. Cei care conduc azi RM sunt în situația paradoxală de a neglija vocea poporului, dacă-i vor cu adevărat binele. Orice concesie făcută acum sondajelor de opinie și stărilor dominante în societate ar putea zădărnici drumul nostru spre civilizație mai abitir decât un „Iskander“ rusesc.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE