Portretul lui Spiridon Vangheli de Aurel David – o capodoperă care se păstrează în colecțiile MNL „Mihail Kogălniceanu”

În anii `60-`80 ai sec. XX conducerea Muzeului Republican de Literatură „Dimitrie Cantemir” (azi Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”) practica adeseori comenzi de portrete ale scriitorilor, care erau achiziționate de la pictori sau de la Fondul Artiștilor Plastici, în funcție de cine executa comanda. Prețul achizițiilor era stabilit de o comisie internă, de comun acord cu executorii. De asemenea, muzeul își permitea să cumpere portrete, dar și tablouri tematice de la pictorii care veneau la muzeu și își ofereau spre achiziție operele. Important era ca acestea să nu fie în răspăr cu ideologia comunistă și, bineînțeles, să prezinte valoare artistică. În rest – opreliști de ordin financiar nu existau.

Pe calea achiziției a ajuns în patrimoniul muzeal și „Portretul lui Spiridon Vangheli”, o capodoperă executată de către talentatul și pe nedrept uitatul azi pictor Aurel David (1934-1984), cel care în deceniile șapte-nouă ale secolului trecut a fost puternic mediatizat, mai cu seamă pentru celebra stampă „Eminescu-arbore” (1969), al cărei original cu autograful autorului se păstrează, de asemenea, la Muzeului Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”.

Portretul a intrat în muzeu în baza Actului de achiziție nr.117 din 02.05.1980, fiind cumpărat cu 800 de ruble, sumă care în acei ani era foarte bună.

În prezent „Portretul lui Spiridon Vangheli” de Aurel David se păstrează în Colecția „Arte Plastice” a muzeului, cu numărul de inventar 2126. Este executat în ulei pe pânză și are dimensiunile de 86 x 94 cm.

Deși, când a pozat, scriitorul avea 48 de ani, în pânza lui Aurel David el arată mai în vârstă, explicația venind de la expresia feței, dar și de la „vârsta” mâinilor, asupra cărora pictorul stăruia în mod deosebit în tablourile sale. Anume prin acest detaliu portretele lui Aurel David sunt recognoscibile. Mâinile lui Spiridon Vangheli nu sunt ale unui artist familiarizat doar cu munca intelectuală, nu sunt „aristocratice”, ci sunt ale unui scriitor obișnuit și cu muncile fizice. Pictorul utilizează doar culori pastelate, predominante fiind griul, maroul, roșul pal. Numai gama cromatică a lăicerului de pe lavița pe care e așezat scriitorul este puțin mai vie, având motive ornamentale geometrice, specifice scoarțelor moldovenești, dar și covorului românesc în general.

Este de-a dreptul impresionantă maniera prin care pictorul a pătruns în forul interior al scriitorului, relevând o stare nu de moment, nu instantanee, ci permanentă, o stare ce ține de matricea lăuntrică specifică naturii maestrului. Urmărindu-i expresia feței, gândul te duce mai degrabă către nuvela de proporții „Copii în cătușele Siberiei”, decât către „Isprăvile lui Guguță”. Nuvela a fost scrisă mai târziu, în 2001, pe când Aurel David nu mai era demult în viață, dar, grație talentului și unei intuiții ieșite din comun, precum și capacității de a surprinde esențialul din universul imanent al omului, pictorul a descoperit și a scos în evidență fațeta dramatică a scriitorului, ce sălășluia latent, dincolo de aparențe, în forul lui interior. Posibil să-l fi ajutat în această alchimie chiar propriul destin, unul nu mai puțin dramatic. Tatăl pictorului, marele cărturar din interbelic Alexandru David, s-a stins din viață în mod tragic, pe când viitorul pictor avea doar un an (1935), iar mama – pe când avea nouă ani (1943). Aceste pierderi i-au marcat întreaga viață, copilul punându-și întrebări existențiale pe care nu și le pun, de regulă, copiii și la care nu găsea răspunsuri. În tumultul frământărilor sufletești, an de an, în el a crescut și s-a dezvoltat o sensibilitate profundă, din care s-a născut capacitatea de pătrundere în subconștientul omului, psihologul înzestrat cu certe aptitudini artistice.

Deși portretul lui Spiridon Vangheli a fost executat în manieră realistă, non-metaforică, un simbol, totuși, se remarcă. Este vorba de umbra scriitorului, conturată în formă de pasăre. O fi Pasărea Phoenix? O fi Pasărea Fericirii sau, poate, Pasărea Libertății, gata mereu să-și ia zborul spre înalturi? Iată câte întrebări poate provoca un detaliu simplu, ieșit însă de sub pensula unui mare artist.

În colecția „Arte Plastice” a Muzeului de Literatură se păstrează și alte portrete ale scriitorilor, executate de Aurel David, precum urmează: Alecu Donici, Petrea Darienco, Ion Bolduma, Alexei Marinat și Liviu Damian. Toate aceste pânze sunt încărcate de semnificații, pe care noi, muzeografii, ne-am propus să le revalorificăm, să le repunem în circuit și să le readucem în atenția celor interesați de cultura poporului nostru.

Veronica BOLDIȘOR, muzeograf