„Sper că Putin va avea parte de un proces ca la Nürnberg”

574
0

Interviu cu Cătălina Bălan, poetă, specialist în comunicare, București

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Dragă Cătălina Bălan, ai debutat cu poezie la 13 ani. Azi înțelegi, percepi, concepi, guști poezia cu totul altfel decât atunci? Ce schimbări esențiale s-au produs în tine, în raport cu vârsta aceea?

În primul rând, am trăit, m-am maturizat, iar asta, sper, se simte şi în poezie. Poate am pierdut ceva din candoarea şi din idealismul de la început, dar am câştigat în autenticitate. Dacă în copilărie am învăţat de la poeţii din jur cum se scrie, acum am şi despre ce să scriu.

Volumul de poeme „Cutii”, apărut în 2019 la editura Paralela 45, cucerește prin acuitatea observațiilor asupra realității, prin ironia caldă și umorul calm, prin sinceritatea mărturisirilor despre perioada plecării de pe malul stâng al Prutului și înrădăcinării pe malul drept. Felicitări pentru acest volum! Aș vrea să te întreb dacă mai ai și azi obsesia cutiilor de carton, a valizelor, bagajelor ce ți-au marcat adolescența „migratoare”?

Vă mulţumesc! Mă bucură faptul că, la aproape trei ani de la apariţie, cartea mea mai este citită şi apreciată. Cutiile au apărut înainte de sfârşitul lumii pe care-l trăim cu toţii de când a dat peste noi mai întâi pandemia şi, apoi, războiul. Este o carte despre o lume care astăzi nu mai există şi sunt bucuroasă că a apărut în noiembrie 2019, la Gaudeamus. Lansarea de la târgul de carte a fost, în acelaşi timp, un botez şi un ritual de despărţire de o carte, dar şi de un capitol din viaţă. Odată cu lansarea cutiilor în lume, m-am eliberat de constrângerea lor şi mi-am dat voie să explorez diferit spaţiul poetic. Astăzi mă raportez la mine însămi cu mai multă îngăduinţă şi blândeţe.

Figura mamei e foarte prezentă în cartea „Cutii”. Ce sfaturi literare ți-a dat mama ta, basarabeanca Diana Iepure, o poetă cunoscută în spațiul românesc? Care sunt diferențele între poezia ta și a ei? Există și asemănări?

Printre cele mai importante lucruri pe care le-am învăţat de la ea sunt să nu mă complac într-o zonă de confort aparent, să fug de mediocritate şi să fiu autentică. Eu nu cred că poezia noastră seamănă. Avem parcursuri de viaţă foarte diferite, iar asta sigur se simte şi în ceea ce scriem. Ea scrie despre experienţa ei de maturizare într-un spaţiu sovietic, despre dificila ei integrare într-un Bucureşti foarte diferit de Chişinău. Poezia mea este una citadină, în care războiul meu personal nu este cu oraşul. Deşi suntem amândouă marcate de spaţiile în care am crescut, iar geopolitica poetică este în poeziile noastre o miză, scriem, din fericire, foarte diferit.

Te-ai stabilit ferm la București? Ești mulțumită de acest oraș? Care sunt locurile tale preferate din București?

Am crescut la Bucureşti şi iubesc acest oraş. Nu mi-am propus niciodată să las Bucureştiul în urmă, ca să caut o viaţă mai bună în vest. Bucureştiul este un oraş al contrastelor, al aglomeraţiei, dar şi un oraş al oportunităţilor, cu librării minunate, cu spaţii de dezbatere şi de dialog, în care se întâlnesc scriitori, cu teatre, cu galerii de artă, cu târguri de carte, cu universităţi. Îmi place să mă plimb pe străzile din cartierele Cotroceni, Primăverii, Titan. Îmi place cartierul din zona Mănăstirii Antim, unde am făcut liceul. Cel mai mult îmi place să mă plimb împreună cu ai mei pe trasee culturale făcute de tata, pe urmele marilor scriitori. Un alt traseu pe care ni l-a alcătuit tata este în zona centrului vechi, în care ne-a ţinut o conferinţă particulară despre situaţia bisericilor româneşti în timpul comunismului. Aşa am putut vedea o biserică ce a rămas la locul ei, Biserica Sapienţei, o biserică mutată, Mihai Vodă, dar şi o biserică demolată şi reconstruită după Revoluţie, chiar în piaţa Naţiunilor Unite.

Îți pui în practică studiile la facultatea de Științe Politice? Unde publici articole?

După ce am terminat cei doi ani de master, care au fost la ASE, la departamentul de Diplomaţie în Economia Internaţională, m-am îndepărtat de zona de cercetare. Dar studiile de ştiinţe politice şi de diplomaţie m-au ajutat foarte mult în toate experienţele mele profesionale. După facultate, am lucrat mai întâi ca specialist în comunicare la o multinaţională franceză, apoi ca responsabilă de comunicare şi relaţii publice pentru Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Franceză în România. Cred că o parte a îndatoririlor unui profesionist în comunicare este să înţeleagă mecanismele politice, sociale, economice ale lumii în care trăieşte. Chiar şi în munca mea de astăzi, de la o editură, mă bazez foarte mult pe cunoştinţele de ştiinţe politice.

Vorbește-mi concis despre activitatea ta la Editura Paralela 45. Cu ce te ocupi?

Coordonez departamentul de marketing şi relaţii publice al editurii. Fac o mulţume de lucruri, de la promovare online şi community management, la evenimente, conferinţe, lansări de carte, branding.

Ați lansat de curând romanul „Albinele gri” al unui celebru scriitor ucrainean (de origine rusă), Andrei Kurkov. De ce-ți place romanul, ce ai descoperit în el?

Andrei Kurkov este unul dintre cei mai buni scriitori europeni de astăzi. Mi-a plăcut cartea pentru că este foarte bine scrisă, e un roman cinematografic despre războiul din Donbas, declanşat de Rusia după anexarea Crimeii. Mi-a plăcut umanitatea cu care autorul descrie efectele războiului asupra tuturor celor implicaţi în el, care suferă la fel de mult, indiferent de ce parte a baricadelor se află. Este un roman care poate fi citit şi ca manual despre războiul din Ucraina. O carte sfâşietoare, premonitorie şi extrem de utilă publicului occidental, care îşi doreşte să înţeleagă cu adevărat ce se întâmplă astăzi în Ucraina.

Care sunt gândurile, fricile tale privind războiul din Ucraina? Îi vezi capătul?

Cred în victoria Ucrainei şi a democraţiei. Din păcate, va fi o victorie plătită mult prea scump. Nu-mi vine să cred că, în secolul XXI, un dictator nebun mai poate, încă, omorî civili într-un război deschis. Sper că va avea parte de un proces ca la Nürnberg.

Ce poeți citești în momentul de față?

Întâmplarea face că am astăzi pe noptieră două romane scrise de poeţi. Citesc Anarchy in the UKR, semnată de poetul ucrainean Serhii Jadan, şi Letopizdeţul lui Alexandru Vakulovski. În teancul de cărţi pe care le citesc acum mai este noua carte a Simonei Popescu, Cartea plantelor și a animalelor, precum şi antologia La întretăierea drumurilor comerciale, poeme alese de Claudiu Komartin din poezia Marianei Marin.

– „iar acum să ne continuăm viața/ să ne continuăm viața/ ne continuăm viața”, scrii în unul dintre poemele din cartea „Cutii”. M-a emoționat acest laitmotiv! L-ai include într-un manifest personal al Cătălinei Bălan?

Da! Cred că aceste versuri se potrivesc vremurilor pe care le trăim.

Care ar fi mesajul tău pentru cititorii basarabeni?

Un mesaj de optimism şi de solidaritate. Sper să avem ocazia să ne intersectăm în contexte de pace, la cât mai multe târguri şi evenimente literare de pe ambele maluri ale Prutului.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT