O radiografie a militarilor ruși în Transnistria, după un expert ucrainean

Expertul Institutului Național de Studii Strategice din Ucraina, Artiom Filipenko, a realizat o radiografie a trupelor rusești din Transnistria și consideră că nu ar trebui să se exagereze pericolul pe care îl prezintă pentru securitatea națională a Ucrainei.

Rusia și Transnistria consideră militarii ruși din Transnistria drept „pacificatori”, care asigură pacea pe teritoriul unui conflict înghețat. Conform Dreptului internațional (confirmat de deciziile CtEDO), Transnistria este un teritoriu aflat sub controlul politic și militar al Federației Ruse.

Prin urmare, Moscova și Tiraspolul nu fac deosebirea dintre Grupul Operativ de Trupe Rusești (GOTR) și contingentul rusesc în operațiunea de menținere a păcii.

În prezent, misiunea de pacificare în Zona de Securitate a Republicii Moldova este alcătuită din 1.375 de militari: 431 ai Federației Ruse, 453 ai Republicii Moldova și 491 de militari transnistreni, precum și câțiva observatori ucraineni.

Contingentul militar ilegal, care staționează la Cobasna, GOTR, a fost creat din rămășițele fostei Armate 14 sovietice, care staționează aici de la începutul anilor 1990 și care a participat activ la conflictul transnistrean.

După spusele expertului militar ucrainean, prezența GOTR în R. Moldova a devenit motivul-cheie pentru care aceasta rămâne încă divizată.

Militarii țintuiți

Pentru a evalua orice formațiune militară, a subliniat Artiom Filipenko, mai mulți parametri sunt importanți – numărul de militari, armele, nivelul de pregătire, experiența de luptă și rezerva de mobilizare.

„Să începem cu numărul. În sine, GOTR este destul de numeros: două batalioane motorizate plus o unitate de comandă și control. În general, acesta este de 1.500–1.700 de militari ruși. Mai important e cine servește exact acolo. A numi toți soldații grupului operativ „militari ruși” este posibil doar formal. Cei mai mulți dintre ei sunt ruși cu pașaport, și nu mai mult”, a subliniat el.

Lucru știut, Filipenko susține că majoritatea covârșitoare a GOTR este formată din localnici care au cetățenie rusă.

„Specificul Transnistriei este de așa natură încât majoritatea tinerilor de aici au pașaport rusesc, așa că toată lumea poate să aplice pentru acest serviciu. Având în vedere lipsa locurilor de muncă din regiune, pentru mulți acesta este doar un job cu un salariu acceptabil și destul de sigur”, a explicat el.

Numai că, a relevat expertul, spre deosebire de restul personalului militar al Federației Ruse, militarii GOTR au o șansă minimă să meargă în alt punct fierbinte unde Rusia desfășoară activități militare. Până la urmă, a remarcat el, nici măcar nu au pregătire militară!

„Și acesta nu este un privilegiu, ci o realitate cu care Federația Rusă nu poate să facă nimic.”

După estimarea expertului, în stânga Nistrului nu există niciun aeroport capabil să primească avioane și, chiar dacă ar exista, Ucraina sau România ar refuza să ofere aeronavelor militare un coridor aerian.

„Așadar, acum militarii Federației Ruse sosesc prin Aeroportul Chișinău, iar sub actuala guvernare a R. Moldova, de regulă, sunt nevoiți să facă acest lucru ilegal, prefăcându-se turiști. Unii dintre ei sunt prinși de polițiștii de frontieră moldoveni și trimiși acasă.”

Evident, în astfel de condiții, rotația efectivului este exclusă.

Trupe rusești deghizate

Astfel, subliniază Filipenko, din GOTR se formează și unități de „pacificatori”, care servesc în zona de securitate a Republicii Moldova împreună cu contingentele moldovenești și transnistrene.

În același timp, a remarcat el, unitățile militare ilegale ale regiunii secesioniste sunt mult mai numeroase decât contingentul militar rus.

„Este clar că de fapt aceste formațiuni armate sunt trupe proxy rusești, controlul lor militar este efectuat de ofițeri ruși. De exemplu, în primăvara anului 2020, general-maiorul Vitali Razgonov, care a ocupat anterior funcția de șef al Școlii superioare de comandă militară din Novosibirsk, a apărut la Tiraspol, iar în Transnistria a devenit consilier al lui Vadim Krasnoselski și membru al așa-zisului consiliu de securitate.”

Numărul formațiunilor militare ilegale din Transnistria este estimat la 7.000-8.000 de persoane. Baza lor sunt patru brigăzi de infanterie motorizată. Două în sud – la Tiraspol și Bender, una în centru – la Dubăsari, una în nord – la Râbnița. Aceste brigăzi sunt însă incomplete.

Totul este la fel de dificil

În unele dintre ele, precizează expertul, numărul nu depășește 500 de militari. Pentru a fi dislocate ca unități de luptă cu drepturi depline, acestea vor trebui completate. Având în vedere atenția pe care Ucraina o acordă Transnistriei, va fi greu de ascuns activitățile de mobilizare.

Cu motivația și pregătirea de luptă a efectivului lor, afirmă Filipenko, totul este la fel de dificil ca și în GOTR, poate chiar mai rău.

„În esență, rotația efectivului are loc între trupele oficiale ruse din Transnistria și împuterniciții acestora din așa-numita armată transnistreană. Niciunul dintre ei nu are experiență militară. Pe lângă brigăzile de infanterie motorizate, există și regimente de artilerie și artilerie antiaeriană, batalioane de forțe speciale, batalioane de recunoaștere, tancuri, ingineri-geniști, de comunicații și reparații. De asemenea, puteți adăuga la unitățile militare efectivele așa-ziselor ministere de securitate și de interne, dar problemele nu dispar.”

Tehnologie există, dar…

Armata rusă și împuterniciții lor din zona ocupată a Republicii Moldova, estimează expertul, sunt dotați cu vehicule blindate ușoare, în principal, TAB-uri și BRDM-2, tunuri antitanc și mortiere.

„Există și arme ofensive – tancuri T-64 (oficial, 18 vehicule, dar martorii spun că mai puține) și instalații de rachete de tip Grad. Din 2014, numărul de exerciții și antrenamente – atât ale GOTR, cât și ale trupelor transnistrene – a crescut semnificativ, iar profilul lor indică mai degrabă că urmează să respingă atacurile din Ucraina (de exemplu, exersează respingerea atacurilor aeriene sau ale tancurilor, în timp ce în R. Moldova nu există nici una, nici alta), inclusiv sabotaj.”

Majoritatea exercițiilor sunt de apărare, subliniază el, deși există și unele ofensive, de exemplu, un batalion de tancuri se antrenează în mod constant. Cu toate acestea, nu au fost efectuate trageri cu rachete Grad.

S-a spus deja despre experiența de luptă, cea a GOTR, cea a trupelor transnistrene – este absentă.

Prin urmare, contingentul rus, inclusiv trupele proxy situate în regiunea transnistreană, concluzionează Filipenko, este net inferior din toate punctele de vedere unităților Forțelor Armate ale Ucrainei aflate în regiunea Odessa – atât ca potențial, cât și ca pregătire, motivație, ceilalți parametri.

Există amenințare?

Prin urmare, deschiderea „frontului moldovenesc” al atacului asupra Ucrainei din Transnistria este posibilă cu greu.

Cu toate acestea, admite expertul, acțiuni hibride din partea Rusiei, sabotaj, activități de informații etc. pe teritoriul regiunii Odessa nu sunt excluse, „nu în zadar cele mai antrenate formațiuni din Transnistria sunt unități de forțe speciale”.

„Un subiect aparte îl reprezintă depozitele uriașe de arme și muniții (în mare parte foarte vechi, dar încă periculoase) din satul Cobasna, lângă granița cu Ucraina. Fără îndoială, dacă activitatea hibridă a rușilor din 2014–2015 s-ar fi încheiat cu succes, anume Transnistria, cu stocurile sale de arme, ar fi stat la baza unor formațiuni proxy ale unei „Republici Populare Odessa”.

În consecință, afirmă Artiom Filipenko, amenințarea militară din Transnistria nu trebuie exagerată și cu siguranță nu trebuie echivalată cu cele care vin din alte direcții aflate sub controlul Federației Ruse. Sunt pur și simplu incomparabile.

De asemenea, el susține că nu este necesar să se estimeze situația Republicii Moldova după standardele ucrainene.

„La Chișinău, oamenii politici își amintesc uneori că Transnistria este parte a Moldovei, se insistă asupra retragerii contingentului militar rus etc., dar nici cele mai fierbinți capete nu discută opțiunea militară a revenirii Transnistriei. În acest sens, în Moldova există un consens.”

„Armata Naţională a Republicii Moldova, din punctul de vedere al eficienţei de luptă şi al dotării, poate fi considerată egală, sau în unele privinţe mai proastă decât formaţiunile armate ilegale ale Transnistriei.”

Ilie Gulca, după „Evropeiskaia Pravda”