Drumul lung spre succes al luptătoarei Iulia Leorda

„În cazul Iuliei succesul a găsit-o abia după 16 ani de muncă asiduă, răstimp în care viața profesională, dar și cea personală au fost subordonate în mare parte unui singur scop: performanța sportivă de cel mai înalt rang. Vedeți și singuri, uneori rezultatul se lasă așteptat mult timp, căci concurența la acest nivel este una acerbă, extrem de dură, iar condițiile de pregătire a rivalelor sunt cu mult peste ale noastre, incomparabile cu sărăcia de la noi. Așa că așteptăm din partea guvernării să acorde o atenție mai mare atleților noștri, să-i motiveze, căci sportul de performanță înseamnă foarte mari sacrificii pentru cel care îl practică, începând chiar de la debutul carierei. Altfel acești tineri vor renunța sau vor emigra, fenomen care deja a luat proporții”, a remarcat antrenorul Andrei Chiperi după ce Iulia Leorda și-a adjudecat titlul de vicecampioană la Campionatele Mondiale de lupte de la Oslo din luna octombrie 2021.

Despre această realizare de excepție subsemnatul a relatat în numărul din 8 octombrie al Gazetei de Chișinău. Ar fi de adăugat că între timp antrenorii Petru și Andrei Chiperi, tatăl și fiul, au fost decorați cu Ordinul Republicii, cea mai înaltă distincție de stat fiindu-le înmânată pe 15 noiembrie de către președintele țării Maia Sandu. Desigur că acest gest este un semn de apreciere a succeselor lor profesionale de-a lungul unei cariere întregi, apreciere care a venit după dubla izbândă obținută de discipolele antrenorilor emeriți la Mondialele ce au avut loc în capitala Norvegiei: aur pentru Irina Rîngaci și argint pentru Iulia Leorda.

Iulia Leorda: „Guvernarea ar trebui să treacă de la cuvinte la fapte în privința susținerii sportivilor”

Reamintim că în acest an luptătoarea Iulia Leorda a cucerit și medalia de bronz la Campionatele Europene de la Varșovia, obținând astfel timp de doar șase luni niște rezultate către care a mers întreaga-i viață. Are 27 de ani și năzuiește spre noi culmi, cea olimpică fiind de cea mai atrăgătoare strălucire. Despre amănuntele biruințelor obținute în anul ce se trece, dar și despre planurile ei de viitor aflăm în interviul de mai jos.

– Iulia, te rugăm să ne povestești despre începuturile carierei tale sportive.

Dragostea pentru lupte am moștenit-o de la mama, care practica și ea acest sport. Însă am început să mă antrenez sistematic când eram elevă în clasa a V-a a Liceului-Internat Republican cu Profil Sportiv din Chișinău, la vârsta de 11 ani. De fapt, unchiul meu m-a îndemnat să mă înscriu la această instituție.

– Ai avut un traseu competițional fulminant la Mondialele de la Oslo. Poți să ni-l descrii?

Mi s-a întipărit în memorie meciul cu reprezentanta Ucrainei, Kristina Bereza. Cu ea m-am confruntat și în 2019, când am câștigat cu 7-4. Așa că îmi era familiar felul ei de a lupta. La Oslo, când scorul era în defavoarea mea, la 4-10, ea a încercat pe final de partidă să mai execute un procedeu, la care eu am reușit să o blochez. După care am trecut-o în parter și am fixat-o cu omoplații pe suprafața saltelei de lupte, ceea ce îmi asigură victoria. Pe sportiva din Kazahstan, Assylzat Sagymbay, la aceste Mondiale am învins-o încă din prima repriză. Puțin mai dificil a fost meciul cu atleta din Canada, Samantha Stewart, însă am câștigat la scor și de acea dată (10-4). Iar în finală am cedat unei atlete din Japonia, Akari Fujinami, care la acest turneu a câștigat toate partidele la zero, nepermițându-le adversarelor să ia măcar un punct.

– Cum e să te afli pe podiumul mondial?

Simțeam o mare bucurie și eram fericită… Și mândră, căci la astfel de campionate vin cele mai puternice atlete din lume, respectiv nivelul de concurență este pe măsură. Mai trăiam și un sentiment de profundă recunoștință față de acele persoane care nu au încetat să creadă în mine chiar și în momentele mai grele ale carierei mele sportive, față de echipa în cadrul căreia lucrez zi de zi și umăr la umăr în sala de antrenamente. Mă gândeam și la drumul lung ce a durat peste 15 ani, cât am mers spre această performanță, spre obținerea acestui rezultat, de care să mă pot bucura împreună cu o țară întreagă.

– La revenirea acasă, te aștepta la Aeroport o întâlnire feerică, cu fanfară și exclamații de bucurie ale rudelor și suporterilor…

O asemenea întâlnire parcă îți dă aripi. A fost o surpriză colosală. Am mai fost întâlnită în mod similar doar când am revenit de la Jocurile Olimpice de Tineret, desfășurate în 2010 la Singapore, unde am cucerit medalia de argint. Le mulțumesc tuturor pentru aceste clipe de mare bucurie.

– În ce condiții te antrenezi în prezent?

Mă pregătesc în sala de la LIRPS. Utilajul de acolo este cam învechit, iar condițiile lasă de dorit, încăperea fiind destul de mică. Rezultatele frumoase se datorează în mare parte specialiștilor de mare clasă care activează acolo. Sperăm ca baza materială să se îmbunătățească cât de curând. În 2019, nu am avut niciun rezultat pe arena internațională, așa că nu mi s-a acordat atunci bursă pentru anul 2020 și a trebuit să trăiesc din indemnizația surorii mele, luptătoarea Maria Leorda, ca să pot continua să mă antrenez. În acest an am o alocație de 6 mii de lei lunar, din care trebuie să achit și chiria, căci nu am propria locuință. La noi în țară bursa se acordă doar în baza unor performanțe recente la competiții de cel mai înalt nivel. Pe mulți tineri de mare perspectivă, care încă doar aspiră la succes, acest lucru îi determină până la urmă să se lase de sport. Iar guvernarea ar trebui să treacă de la cuvinte la fapte, în vederea motivării sportivilor de a aduce performanțe și a susținerii generației tinere de atleți.

– Ce îți propui pentru viitor în primul rând?

Năzuiesc să obțin calificarea la Jocurile Olimpice de la Paris 2024. Pentru a obține o cotă olimpică este nevoie de foarte multă muncă și talent, dar și să ai norocul, pregătirea și abilitatea să eviți accidentările. Am avut și eu traume din cauza cărora era cât pe ce să mă las de sportul profesionist. Dar susținerea din partea antrenorilor, prietenilor și a suporterilor m-au ajutat să trec cu bine peste aceste momente. Cred că visul oricărui performer este să se învrednicească să evolueze la Olimpiadă și, ca o încununare a acestei realizări, să cucerească acolo o medalie.