„Este regretabil că la noi nu se pune preț pe munca unui sportiv”

816
0
Victor Ciobanu, încadrat de tehnicienii Mihail Cucul (în dreapta) și Tudor Cîrlan (antrenorul Anastasiei Nichita). Sursa foto: https://uww.org/ și Facebook

Luptătorul de stil greco-roman Victor Ciobanu a avut un parcurs remarcabil la Jocurile Olimpice de la Tokyo, în năzuința sa de a scrie istorie în domeniul sportului autohton. Mai cu seamă că pregătirea lui fizică și tehnico-tactică permite cu prisosință acest lucru. Însă doleanțele cu adevărat mari necesită nu doar talent și perseverență, calități pe care el le posedă din plin, ci și o anumită rezervă de timp, adeseori considerabilă, ca experiența prețioasă acumulată cu mari sacrificii – așa cum e de obicei în sport – să înceapă a da roade…

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

În primele sale două lupte desfășurate pe traseul olimpic, contra turcului Kerem Kamal și kirghizului Jolaman Șarșenbekov, compatriotul nostru s-a impus într-un stil de zile mari, prin superioritate tehnică, în categoria de 60 kg. În semifinale, el i-a cedat cubanezului Luis Alberto Orta Sanchez, iar în lupta pentru distincția de bronz a fost învins de vechiul și redutabilul său rival, rusul Serghei Emelin, pe care a reușit să-l surclaseze în precedenta lor întâlnire, din finala Campionatului European de la București 2019. Astfel, scorul dintre ei a devenit de 2-1 pentru reprezentantul Federației Ruse, Victor Ciobanu clasându-se pe un prestigios loc 5, la doar un pas de podiumul olimpic de premiere.

– Victor, ați fost primul reprezentant al luptelor greco-romane din Moldova la Jocurile Olimpice după o pauză de 25 de ani. Sunteți mulțumit de rezultatul obținut?

De fapt, nu am reușit să materializez acele intenții pe care le-am avut înainte de plecarea la Tokyo. Și nici nu am avut parte de niște lupte ușoare; din contra, acestea s-au dovedit a fi extrem de grele, cu adversari foarte buni.

– V-ați simțit cumva copleșit de atmosfera Jocurilor Olimpice?

Nu prea m-am lăsat influențat de atmosfera de mare rivalitate ce domina la Jocuri, am căutat în primul rând să mă concentrez pe desfășurarea competiției și să pun în aplicare ceea ce știu eu a face mai bine, să lupt. Pentru asta m-am pregătit intens, cu o atenție deosebită abordând partea psihologică a lucrurilor. De asemenea, am căutat pe parcursul întrecerilor să uit, să fac abstracție de atitudinea neglijentă și indiferentă a statului pe care o are față de propriii sportivi, și să nu țin cont de faptul că nu am beneficiat de nicio susținere înainte de Olimpiadă.

Este regretabil că la noi nu se pune preț pe munca unui sportiv. Vreau să subliniez în mod deosebit: rezultatul meu este rodul unei munci colective, a efortului depus de antrenorul Mihail Cucul și de echipa alcătuită din colegii mei. Ei se trezeau la 5 dimineața sau chiar mai devreme ca să mă asiste la antrenamente; în lipsa lor nu aș fi avut parte de o pregătire plenară, fără de care nu ai ce căuta la Olimpiadă.

– Din câte îmi dau seama, visul Dvs. olimpic nu este nici pe departe încheiat…

Așa este. Sunt ferm hotărât să revin, adică să mă calific la viitoarea ediție a Jocurilor, cea de la Paris 2024, pentru a-mi realiza visul din copilărie: de a urca pe podiumul olimpic de premiere. Este o aspirație adânc sădită în suflet, la care nu renunți cu una, cu două.

– La Tokyo ați reușit al doilea rezultat din cadrul delegației moldovenești…

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că-mi dă multă răbdare, putere și capacitate de concentrare. Mă bucur că a fost bătut recordul de vizualizări la TVR Moldova în timpul luptelor mele. Le mulțumesc tuturor susținătorilor noștri (cei dragi, prietenii, colegii de sală ș.a.), care ne apreciază și au încredere în noi. La un asemenea nivel de concurs, orice intenție bună te motivează, orice cuvânt de susținere spus de un manager sau chiar de colegul de cameră are o pondere aparte. Căci astfel de competiții se aseamănă cu un război, nu cu o joacă; toți caută acolo să se impună, să câștige cu orice preț o medalie.

Însă nu pot să nu vorbesc și despre partea proastă a situației în care au ajuns sportivii noștri. De exemplu, adversarul din Cuba – o țară extrem de săracă, de altfel –, Luis Alberto Orta Sanchez, căruia i-am cedat în semifinale, a beneficiat, spre deosebire de luptătorii din Moldova, de serviciile a câțiva antrenori, de psiholog, maseur și medic. Pe când noi am avut doar câte un singur tehnician, care era nevoit în timpul întrecerii să alerge cu sufletul la gură pentru a rezolva tot felul de chestiuni ce revin echipei administrative. Este o atitudine de-a dreptul jalnică și rușinoasă din partea unui stat care încă mai și aspiră la rezultate înalte.

– Ne puteți da mai multe detalii cu privire la acest subiect?

Vedeți și dumneavoastră, noi, sportivii, reprezentăm cu cinste țara la diferite întreceri internaționale de prestigiu, însă factorii decidenți ai statului nu ne reprezintă în niciun fel. Și acest lucru nu e corect: reiese că noi, atleții și antrenorii, ne facem lucrul în deplină măsură, iar așa-zișii „administratori” ai treburilor statale își neglijează completamente obligațiile.

Sportivii noștri fac tot ce-i posibil ca să creeze o imagine frumoasă a patriei, iar conducerea acesteia ne „ignoră” în cel mai regretabil mod: nici tu cantonamente, nici tu programe de recuperare, nimic. Astfel, omul de afaceri din Soroca, Damian Răileanu, stabilit în prezent la Timișoara, ne invită în mod regulat la tot felul de cantonamente și competiții, și asta pe cont propriu. Așa se face că o singură persoană, și încă din altă țară, ne ajută mai mult decât propria noastră republică: oare e normal acest lucru, oare doar atâta atenție merită sportivii noștri din partea statului pe care îl reprezintă? Vă promit că la timpul cuvenit am să fac dezvăluirile pe care le consider necesare, cu o descriere detaliată a tot ce se întâmplă în acest domeniu, ca toată lumea să știe în ce situație se află performerii noștri la noi acasă – acești adevărați eroi care, din spirit patriotic, au declinat oferte tentante venite din afara țării, iar acum se află în fața unor cioburi zdrobite ale unor doleanțe imposibil de îndeplinit în astfel de condiții.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE