„Teatrul românesc a rezistat la Chișinău datorită unor oameni cu spirit liber”

464
0
Petru Hadârcă, directorul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău

Interviu cu Petru Hadârcă, directorul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Felicitări cu ocazia celor 100 de ani pe care Teatrul Național din Chișinău îi împlinește toamna aceasta, stimate Petru Hadârcă. Îți propun să discutăm despre suita de manifestări consacrate centenarului Teatrului Național.

În primul rând, vreau să menționez că Programul evenimentelor culturale desfășurate cu acest prilej se bucură de dublul patronaj prezidențial – al Președintelui Republicii Moldova, Maia Sandu, și al Președintelui României, Klaus Iohannis. Este o onoare, bineînțeles, și este un semn de prețuire pentru domeniul culturii, mai ales în contextul grijilor, alertelor și crizelor generate de pandemie, când prioritățile s-au orientat spre problemele economice și sociale. Li se aduce astfel un omagiu și oamenilor de teatru, este un semn că nicio picătură din energia lor risipită nu a fost zadarnică. Că nu în zadar Victor Eftimiu și Octavian Goga, fiind în funcții de decizie, au semnat ordinul de înființare a Teatrului Național românesc la Chișinău, în 1921, că nu în zadar au venit aici și au pus umărul la consolidarea trupei. Nu în zadar, Ludovic Dauș, directorul din 1924-1926, a investit bani în decoruri și spectacole bune, a atras scenografi de talent, că nu în zadar Corneliu Sachelarescu, directorul din 1927-1928, aducea de acasă covoare, candelabre, mese ca să îmbogățească recuzita acestui teatru, nu în zadar l-a adus de la Cernăuți pe Aurel Ion Maican, regizorul reformator (numit un Meyerhold al României), care a trezit gustul pentru arta modernă. Nu în zadar au venit aici în turneu mari actori români, nu în zadar a venit aici Miluță Gheorghiu și în anii 30, dar mai ales în memorabilul turneu din 1957, după doisprezece ani de teroare stalinistă. Nu în zadar Valeriu Cupcea a montat spectacolul „Eminescu” în 1966 și nu în zadar a vărsat sânge, atunci când tâmpla i-a fost atinsă de un obiect greu aruncat de un spectator de la balcon.

Te rog să te referi și la alte câteva montări memorabile din perioada postbelică.

A fost un eveniment de excepție „Casa mare” de Ion Druță, montată în pofida celor care conduceau acest teatru. Să ne mai amintim cum s-au rupt ușile la propriu atunci când spectatorii au vrut să intre la spectacolul „Tata” realizat de Dumitru Matcovschi-Veniamin Apostol-Ion Aldea Teodorovici. Să-l pomenim neapărat și pe Andrei Băleanu, care a montat câteva spectacole din dramaturgia universală, în traducerea scriitorilor din România – aceste spectacole, la sfârșitul anilor 70, au fost scoase din repertoriu, pe motiv că ar fi fost subversive. De-a lungul anilor, actorii s-au zbătut pentru o pronunțare și o limbă română literară. Să ne amintim, bineînțeles, și de Leonid Cemortan, care a petrecut câțiva ani în Arhivele României, începând cu 1990, el a pus în circuit public documente imbatabile despre înființarea Teatrului Național românesc, chiar dacă și astăzi mai sunt unii care nu vor să audă de aceasta.

Pregătirea de centenar a fost o călătorie necesară în trecutul teatrului românesc din Chișinău?

Această aniversare ne-a oferit prilejul să ne oprim din graba și vârtejul problemelor și preocupărilor curente și să ne îndreptăm atenția asupra parcursului teatrului, să ascultăm amintirile colegilor noștri și să încercăm să înțelegem cu ce au trăit, în ce au crezut, ce le-a menținut vigoarea artistică. Privind în urmă, am înțeles că teatrul a trecut prin timpuri faste de strălucire și timpuri mai puțin faste, de declin, a avut directori dedicați și alții, profitori, dezinteresați de artă, a cunoscut sărăcia materială și prosperitatea, dar nimic din toate acestea nu e în măsură a distruge arta, atâta timp cât există oameni cu spiritul liber.

De-a lungul celor 100 de ani, cea mai mare cumpănă care a decapitat și aproape că a distrus teatrul a fost perioada stalinistă, cu principiul urii de clasă și al terorii de partid ridicat la nivel de politică oficială. A fost un dezastru și o catastrofă pentru oameni, pentru spiritul artistic și pentru teatrul românesc. Răsfoind pagini de presă, urmărind imagini video, m-am îngrozit la lectura unor articole în care, într-o limbă schimonosită, se varsă cuvinte de ură față de tot ce a însemnat cultura română.

Am putea spune că regenerarea și renașterea culturală și spirituală a fost un miracol. De fapt, nu a fost un miracol, ci a fost o luptă, o confruntare zilnică, plină de încordare, nervi, curaj, pentru fiecare piesă românească inclusă în repertoriu, pentru fiecare cuvânt rostit corect conform dicționarelor limbii române. Teatrul românesc și arta teatrală au supraviețuit și au regenerat prin eforturi umane. Am încercat și continuăm să valorificăm acest potențial uman și artistic, încercăm să-l salvăm de uitare. „Împotriva uitării”, anume așa se numea volumul lui Alexa Visarion, un mare om de cultură, un vizionar.

Cât de receptivă e societatea noastră la acest eveniment de maximă importanță – 100 de ani ai Teatrului Național?

Ne bucurăm că mai multe instituții au răspuns solicitărilor noastre. Pe parcursul anului am colaborat în mod eficient și creator. Astfel, Arhiva Națională a Republicii Moldova, Biblioteca Națională, UNITEM ne-au pus la dispoziție materiale documentare prețioase din istoria teatrului. Sunt în proces de lucru elaborarea și pregătirea pentru editare a unor cărți și albume, precum și realizarea filmului documentar și a emisiunilor televizate consacrate centenarului. Postul public Radio Moldova al Instituției Publice Naționale a Audiovizualului „Teleradio-Moldova” difuzează săptămânal (duminica și joia) serialul „100 de ani de istorie a teatrului românesc la Chișinău”.

Muzeul Național de Artă al Moldovei a pregătit o interesantă expoziție de Artă scenografică și le sunt recunoscător muzeografilor care au colectat și păstrat această colecție, domnului director Tudor Zbârnea pentru că a organizat-o în sălile frumoase ale muzeului.

Banca Națională a Moldovei va emite o monedă jubiliară de 100 de lei – „O sută de ani de la înființarea Teatrului Național din Chișinău”. Poșta Română Romfilatelia a emis în ianuarie 2021 un întreg poștal dedicat celor 100 de ani de teatru românesc la Chișinău. Poșta Moldovei pregătește pentru septembrie-octombrie emiterea timbrelor jubiliare cu personalitățile teatrului.

Teatrul Național „Mihai Eminescu” a participat la Festivalul Internațional de la Sibiu, pe 25 august 2021, cu spectacolul-document „Dosarele Siberiei” realizat în baza memoriilor victimelor comunismului. Cu același spectacol, „Dosarele Siberiei”, Teatrul a efectuat un turneu la Târgu-Mureș, la invitația Teatrului Național Târgu-Mureș, Compania „Liviu Rebreanu”, în data de 22 august.

Cu susținerea financiară a Institutului Cultural Român, regizorul Cristian Hadji-Culea de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași lucrează cu trupa Teatrului Național „Mihai Eminescu” la spectacolul Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal, de Matei Vișniec, care va deschide Reuniunea Teatrelor Naționale Românești din Chișinău pe 15 septembrie.

Ne bucurăm și îi suntem recunoscători echipei de creație de la Teatrul Național Radiofonic de la București, producătoarei Magda Duțu, care au fost și de data aceasta receptivi și solidari cu oamenii de teatru din Chișinău și ne-au oferit oportunitatea de a colabora în cadrul unui nou spectacol-document în două episoade: „Răsărit de soare” și „Revanșa memoriei interzise – Un secol de teatru românesc la Chișinău”. Premiera acestuia va avea loc în cadrul Reuniunii Teatrelor Naționale românești la Chișinău, ediția a VI-a. La noul spectacol radiofonic am lucrat cu o echipă de actori de la noi și de la București – Ion Caramitru, Rodica Mandache, Maia Morgenstern, Anatol Durbală, Ghenadie Gâlcă, Diana Decuseară, Gavril Pătru, Adrian Păduraru, Mircea Constantinescu, Annemarie Ziegler, Orodel Olaru. Așteptăm ascultătorii la audiții, care vor avea loc zilnic la ora 14.00, mai ales că accesul este liber.

Ce teatre vor participa la Reuniunea Teatrelor Naționale 2021?

Programul reuniunii din acest an cuprinde toate Teatrele Naționale din Republica Moldova, precum și Teatrul „Alexei Mateevici” și Teatrul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, care va veni cu o coproducție realizată cu Centrul de Cultură „George Apostu” Bacău – „America de-Acasă” de Mircea M. Ionescu, regie Tino Geirun.

Și acum despre oaspeții de peste Prut. Așteptăm Teatrele Naționale din Târgu-Mureș, Sibiu. Bunăoară, o vom vedea pe Ofelia Popii în „Felii” de Lia Bugnar și „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” de Edward Albee, regia Andrei și Andreea Grosu. De la Iași va veni și un spectacol de Silviu Purcărete, o premieră din această vară, „Plugarul și moartea” de Johannes von Tepl. Cel mai mare efort îl vor face cei de la Teatrul Național „Mihai Eminescu” de la Timișoara, care are de parcurs un drum foarte lung, de 800 km. Îi așteptăm cu „Povestea acelor oameni care într-o seară s-au adunat în jurul unei mese” de Radu Iacoban, regie Radu Iacoban.

Apropo, pentru spectatorii care așteaptă spectacolele lui Radu Afrim, am reușit să includem în programul Reuniunii câteva. E vorba de spectacolul Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași, „Orașul cu fete sărace” după nuvelele lui Radu Tudoran. Și Craiova vine cu „Inimă și alte preparate din carne” de Dan Coman, în regia lui Radu Afrim.

Un cuvânt aparte aș avea pentru o prezență de excepție în cadrul Reuniunii – un actor, un manager și un mare prieten al oamenilor de artă și al publicului de la Chișinău – Emil Boroghină. Cei care îl iubesc și îl prețuiesc pentru arta interpretativă sunt așteptați să-l vadă în „Divina Comedie”.

Cu o strângere de inimă am primit vestea că domnul Ion Caramitru, cel care a fost la fiecare Reuniune, este internat la spital, și noi toți ne rugăm să se facă bine și îi transmitem gândurile noastre pline de speranță. A trebuit să renunțăm la cele două spectacole planificate inițial în care joacă domnia sa: „Jurnal de România 1989 – jurnalul unei revoluții” , pentru care regizoarea Carmen Lidia Vidu a luat premiul UNITER din acest an, și „Neguțătorul din Veneția”, de Shakespeare.

Teatrul Național București va veni cu alte două spectacole: „D-ale Carnavalului” de Alexandru Dabija și „Adio, domnule Haffmann”, un text de Jean-Philippe Daguerre (pentru care autorul a obținut în 2018 premiul Molière în Franța) în regia lui Felix Alexa, cu partituri actoricești de excepție.

Vă anunțăm că pe 15 septembrie va avea loc premiera Teatrului Național din Chișinău „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal” de Matei Vișniec, regie – Cristian Hadji-Culea. Toată informația despre Reuniune este postată pe site-ul www.tnme.md, vă așteptăm la teatru.

Mulțumim și mult succes!

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here