„Nu m-am lăsat de muzică nici în momentele cele mai grele”

805
0
Compozitorul Vlad Mircos, Chișinău

Interviu cu compozitorul Vlad Mircos

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Dragă Vlad Mircos, dacă ți s-ar permite să te întorci pentru o oră în copilărie, cu cine și în ce loc ai vrea să-ți petreci acea oră?

Pe covorul verde de iarbă fragedă din curtea largă și umbrită de vița-de-vie a casei părintești din satul Antonești, raionul Cantemir, alături de părinți și sora Adelina.

Ce cântece auzeai acasă, în măhală sau la școală?

Întreaga zi în difuzorul instalat pe cerdacul din fața casei răsunau minunatele cântece interpretate de Anastasia Lazariuc, Ion Suruceanu, Nina Crulicovschi, Ion și Doina Aldea-Teodorovici, Ștefan Petrache, Olga Ciolacu, Iurie Sadovnic, Formația „Noroc” și mulți alții. La televizor vizionam, totodată, numeroase emisiuni muzicale difuzate de TVR. La școală cântam în corul condus de talentatul învățător de muzică Vasile Cociu, participam la festivaluri raionale și republicane.

Cine te-a sfătuit să urmezi Școala de Muzică din Cantemir?

Totul a pornit de la pasiunea nestăvilită față de muzică a tatălui meu, Chiril Mircos, profesor de fizică. El a învățat de mic să cânte la harmonică, iar în anii studenției a studiat baianul. Când am împlinit zece ani, tata mi-a cumpărat un baian mic, învățându-mă notele muzicale și câteva piese simple, ca la 12 ani să fiu admis la Școala de Muzică din Cania, raionul Cantemir, unde-am făcut naveta pe jos sau cu bicicleta timp de trei ani.

La ce vârstă ai început să compui muzică?

Compozitorul Vlad Mircos, Chișinău

La Școala de Muzică din Cania se organizau anual Concursuri ale tinerilor compozitori. Sub îndrumarea profesorului de specialitate Vladimir Sumatohin am compus câteva piese instrumentale care au fost apreciate de juriu. Am participat cu ele și la concursuri republicane organizate de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor, am primit diplome chiar din mâna compozitoarei Zlata Tcaci. Mai târziu, în timpul studiilor la Colegiul de Muzică din Tiraspol, n-am scris muzică. Inspirația m-a vizitat din nou la începutul anului 1991, după demobilizarea din rândurile Armatei Sovietice. Au început a-mi veni în minte melodii lirice pentru cântece de muzică ușoară, pe care le-am adus în fața spectatorilor alături de câțiva consăteni, foști colegi de școală, printre care Cristina Isac, Vasile Nemțanu, Iurie Nechit și alții. Cu ei am întemeiat o mică formație vocal-instrumentală, prezentând cu succes concerte în incinta Școlii medii din Antonești, actualmente Gimnaziul „Liubomir Chiriac”.

Cine dintre compozitorii basarabeni te-a îndrumat și te-a susținut?

La Academia de Muzică „Gavriil Musicescu” i-am avut drept profesori de orchestrație și citirea partiturilor pe reputații compozitori Vasile Zagorschi și Pavel Rivilis. Au fost importante și studiile teoretico-practice obținute la Conservator grație unor distinși profesori, precum Vladimir Axionov, Svetlana Țircunova, Felix Biriucov, Victoria Melnic, Constantin Rusnac, Galina Cocearova, Margareta Belîh, Elena Mironenco, Irina Ciobanu-Suhomlin, Ludmila Reaboșapca și alții.

În 1994, am reușit să pun pe muzică două poezii semnate de Mariana Vlaicu și Eduard Boboc – „E albă noaptea” și „Mă doare dragostea”. În primăvara aceluiași an, am început colaborarea cu poeta Galina Furdui, care a compus versurile la piesele „Doar tu” și „Cântă dorul într-o stea”. Am încredințat interpretarea și înregistrarea în studio a celor patru cântece Cătrinei Pâslaru, lansarea a avut loc în toamna aceluiași an la Radio Moldova, astfel s-a produs debutul meu în compoziție.

Pe parcursul anilor de studii am mai colaborat cu cântăreții Nina Crulicovschi, Vlad Negruzzi, Ina Apostol și Cezara, lansând, totodată, piesele instrumentale „Rătăcire”, „Nostalgie” și „Stea hoinară”. Am realizat, de asemenea, partiturile la piesa corală „Adio”, scrisă pe versuri de George Bacovia, și la liedul „Lacul”, compus pe versurile marelui Mihai Eminescu. În anii de după Conservator am muncit foarte mult de sine stătător, ascultând și analizând un număr mare de creații și autoinstruindu-mă mereu.

Ai avut perioade când grijile cotidiene te-au îndepărtat de muzică?

Bineînțeles, am avut și asemenea perioade, trebuia să mă ocup de soluționarea numeroaselor probleme de rutină cotidiană. Nu m-am lăsat, însă, nici pentru o clipă de creație, așternând pe note melodiile ce-mi veneau în minte și inițiind noi colaborări. Începând cu anul 2008, atunci când mi-am creat propriul mini-studio de creație, activitatea mea componistică s-a intensificat, reușind să colaborez pe parcursul anilor cu numeroși interpreți de muzică ușoară.

Cum ai îmbinat munca de pedagog cu activitatea de creație?

Destul de eficient. Am colaborat cu unii dintre elevii cărora le-am predat disciplinele muzical-teoretice la instituțiile de învățământ artistic unde-am activat pe parcursul a peste două decenii. Și la ora actuală mă bucur nespus să ascult în interpretarea discipolilor mei lucrări vocale și instrumentale, care răsună frecvent în cadrul concertelor, festivalurilor și concursurilor prezentate la Școala de Arte „Valeriu Poleakov”, dar și pe alte scene din Chișinău.

Ți-ai adunat creațiile în culegeri?

Doar piesele scrise pentru pian le-am reunit recent într-o culegere cu genericul „Visul stelelor”. Piesa cu aceeași denumire, dedicată soției Tatiana, am compus-o în anul 1997, imediat după absolvirea Conservatorului. Prima ediție a culegerii, scoasă de sub tipar anul trecut, din cont propriu, cuprinde 18 piese, iar cea de-a doua, realizată în acest an cu suportul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, conține 20 de piese. Prefața este semnată de Galina Furdui, de care mă leagă o colaborare prolifică de circa un sfert de veac. Cartea mai conține un amplu studiu muzicologic, semnat de compozitorul Adrian Beldiman, precum și opinii, reflecții cu privire la creația mea. Bineînțeles, numărul impunător de piese vocale, instrumentale și orchestrale, realizate până în prezent, ar putea fi înmănuncheate în mai multe albume pe CD, însă n-am ajuns deocamdată să mă ocup de aceasta.

Ce genuri ai abordat? Te rog să faci o clasificare a lucrărilor tale muzicale.

Am scris, în cea mai mare parte, piese vocale de muzică ușoară pentru copii, adolescenți și tineri. Am compus, de asemenea, 20 de piese pentru pian, câteva dintre ele având și versiuni orchestrale. Am realizat câteva lucrări corale, printre care una vocal-simfonică, înregistrate cu Orchestra Simfonică Națională și Capela Corală „Moldova” – colective artistice din cadrul Companiei „Teleradio-Moldova”. Am adaptat, de asemenea, unele din piesele mele vocale și instrumentale pentru vioară, flaut, nai, saxofon, chitară clasică etc.

Una dintre cele mai frumoase piese pe care le-am auzit în ultimul timp este o creație a ta, intitulată „Ochii mamei”. În ce împrejurări ai compus-o?

Mă bucur că această melodie a reușit să-ți răscolească sufletul, la fel și altor ascultători. Piesa „Ochii mamei” reprezintă versiunea instrumentală a cântecului „Ochii tăi, măicuță”, scris pe versurile Galinei Furdui și interpretat de Maria Codreanu. Melodia am compus-o acum patru ani, la solicitarea Mariei, care și-a dorit în repertoriul său un cântec dedicat celei mai scumpe ființe – mama. A fost ideea mea ca versurile să se axeze pe imaginea ochilor mamei, care ne privesc cu dor și ne vor urmări mereu cât vom trăi. Am lucrat cu multă inspirație la această piesă, prima persoană care a ascultat-o fiind, ca de obicei, soția Tatiana, care întotdeauna audiază noile mele lucrări, fiind ca o reprezentantă a publicului. Nu pot să nu amintesc aici că cea mai importantă realizare din viața noastră comună este fiul Cristian-Laurențiu, născut la 7 ianuarie 2005. Mă bucur mult că piesa „Ochii mamei” produce o impresie puternică asupra tuturor ascultătorilor.

Cum ai ales-o pe violonista Oxana Mardari pentru a interpreta „Ohii mamei”?

Cu Oxana Mardari suntem colegi de mai mulți ani la Școala de Arte „Valeriu Poleakov”, ea este profesoară de vioară și canto. Partitura la piesa „Ochii mamei”, scrisă pentru două viori și pian, a răsunat acum doi ani în cadrul școlii, fiind foarte apreciată. Directorul școlii, dl Mihai Rusu, mi-a mărturisit după unul din concerte că melodia conține în ea ceva magic, fermecător, înălțându-te parcă spre înălțimile celeste. La începutul acestui an Oxana Mardari a venit cu propunerea de a înregistra piesa la studioul reputatului regizor Andrei Lifenco, unde a suprapus pe rând trei partiții de vioară. De la finele lunii martie și până acum piesa a fost prezentată la mai multe posturi de radio și televiziune, interpreta reușind să realizeze și un frumos videoclip la ea. Am oferit piesa „Ochii mamei”, precum și videoclipul, mai multor posturi de Radio-TV care, sperăm, le difuzează. Totodată, poate fi oricând vizualizată și pe pagina mea de Facebook.

Îți vin în minte portative, sunete sau melodii?

Destul de frecvent, la orice oră a zilei, aflându-mă acasă, la școală, pe stradă sau în transport, îmi vin în minte diverse fragmente melodice, pe care le înregistrez la dictafon, revenind ulterior la ele, așternându-le pe note și perfecționându-le.

Oamenii de artă o duc greu în R. Moldova. Ce sfaturi le poți oferi ca să reziste?

Nu prea există rețete și povețe în această privință. Important, cred, e să trăiască în pace și armonie cu ei înșiși și cu lumea din jur. Să-și asculte mereu inima și cugetul, având alături oameni dragi și apropiați, cu care să împartă bucuriile, tristețile și nevoile, oameni de suflet, cărora să le pese de ei în momentele dificile. Să iubească cu adevărat arta, să trăiască cu demnitate, să muncească cu dăruire.

Dacă am dori să audiem piese de-ale tale, unde le găsim?

Pe canalul meu de Youtube, unde sunt stocate, de asemenea, și o serie de concerte, întâlniri de creație, interviuri oferite diferitor posturi locale de Radio-TV etc.

Îți mulțumesc, dragă Vlad, și inspirație în continuare!

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here