Cu(cu)iul lui Pepelea

Epigrame antologice

Ușa

Monumentală, te desfide,

Tăcută, rece, nepătrunsă;

Din când în când se mai deschide,

Dar numai dacă este unsă.

Alegerile

Campanii, presă, vâlvă mare,

Supervizori occidentali,

O agitaţie în care

Se-aleg rechinii de şacali.

In memoriam Cațavencu

Rugăm dar pronia cerească,

Acolo jos, sub postament,

De-a pururea să-l odihnească!

… Avem destui în Parlament.

Centura de castitate

Această veche ustensilă

Pe când părea un straniu scut,

Pe-atât era de inutilă;

Veghea un bun de mult pierdut.

Rectificare la geneză

Când pus pe fapte mari Preasfântul

Din haos a aprins scânteia,

Întâi a plăsmuit femeia

Şi-apoi a răsunat cuvântul.

Jean BUHMAN

Uneia

Doamna Ics – smerită faţă –

De când e, n-a dus-o greu,

Că s-a descurcat în viaţă

Încurcându-se mereu.

În compensație

Constat, adesea, când n-am treabă,

Şi prin localuri fac popas,

Că unde e mâncarea slabă,

E responsabilul mai gras.

Servilului

Smerit ca-n faţa unor moaşte,

Mereu încovoiat de trunchi,

Pe şeful său el nu-l cunoaşte

Decât din tălpi până-n genunchi.

Unui expozant

Ai pictură la Apollo,

Şi probabil e divină,

Că tot timpul, de acolo,

Iese lumea şi se-nchină!

La Herculane sunt vipere cu corn

Sosit aici, palavre nu vă torn:

M-am hotărât și hotărârea-i justă,

Să mă feresc de vipere cu corn

Şi mai ales de… vipere cu fustă.

Alexandru CLENCIU

Proză scurtă

Codul genetic

Lui Visarion i-a surâs mult așteptatul noroc. Vila sa de la marginea pădurii s-a dovedit a fi liberă-liberă! Soția plecase urgent într-o deplasare și avea să se întoarcă seara târziu… Nebun de bucurie, el a dat un telefon adoratei consoațe a șefului său, care într-un fel era și adorata lui, invitând-o urgent la o întâlnire de taină. Zis și făcut!

…Numai ei știu ce a fost acolo, numai ei în doi s-au scăldat în plăcerea marii iubiri. Și tot amândoi s-au trezit din vraja amorului și în sfârșit au pus picioarele pe pământ.

– Mâncăm ceva? – a întrebat-o el.

– Nu, răspunse ea.

– Poate un pic de șampanie?

– Nu, nu și iarăși nu! Vreau acasă. Ș-apoi, Doamne ferește de surprize…

– Ce fel de surprize? Vila e împrejmuită cu un gard de trei metri. Am patru porți, pe care nu le poate deschide nici cel mai iscusit hoț, dacă nu cunoaște codul.

Iubiții s-au îmbrăcat, s-au chitit și au ieșit afară. Ea – cu o gentuță din piele de crocodil, el – cu o telecomandă sofisticată.

– Pe care poartă dorești să ieși? a întrebat-o Visarion, zâmbind pe sub mustață. Pe prima? A doua? A treia? A patra?

– Pe care s-a deschide.

Parcă a zis-o într-un ceas rău. Visarion s-a apucat să apese butoanele, însă nu s-a deschis nici o poartă.

– Drăcia dracului! – a exclamat el. Parcă formasem corect codul.

– Mai încearcă.

– Dacă greșesc încă o dată, a treia e ultima – se blochează porțile și aici ne cântă cucul dimineața!

– Visarioane, glumești? Nu cumva ai uitat codul?

– Asta mă pune pe gânduri. L-am instalat împreună cu un prieten. La întrebarea care cifre să pun, el m-a sfătuit să aleg ceva ce nu se uită: anul nașterii mele, al soției, alt an memorabil.

– Și?

– Eram chercheliți, el mi-a instalat un cod și a zis că a pus anul Unirii. Și m-a întrebat dacă țin minte când a fost Unirea, iar eu i-am răspuns: „Cum să nu?”.

– Păi, formează anul Unirii!

– L-am format o dată. Nu-i acela.

– Doamne ferește! – a exclamat ea înspăimântată.

– Stai că acușica facem ceva, zise Visarion și iar a prins a forma cifre. Nici de data asta porțile nu s-au deschis.

– Drăcia dracului! A rămas ultima șansă… – și el s-a apucat de cap.

– Fă ceva, Visarioane!!! Telefonează-i prietenului, întreabă-l.

– Da de unde să-l iau? E plecat în România. Dar stai că mi-a venit o altă idee.

A scos telefonul mobil și a format un număr:

– Alo, Sergiu, știu precis că știi. E vorba de viață și de moarte! Spune în ce an a fost Unirea? Cum așa care Unire? Ce? Au fost mai multe? Tocmai două? Mie-mi trebuie numai una. Altfel mă prăpădesc!

După ce a notat ceva pe o foiță de hârtie, Visarion și-a pus fruntea pe palmă. Iar adorata aștepta înfrigurată verdictul.

– Deci? Sergiu a spus că au fost două uniri – una în 1859, iar alta în 1918. Din ele trebuie să alegem o variantă. Ce zici?

Văzându-și amanta încurcată de tot, el a zis și mai încurcat:

– Fie ce-o fi! Alegem 1918… – și a format cifrele.

Scârțâind, fără mare poftă, porțile s-au deschis.

– Ura-a-a! – a strigat Visarion. – Am nimerit, am ghicit anul Unirii! Porțile s-au deschis! – și a luat-o pe doamnă la un dans nebunatic de fericit.

– Acușica vine un taxi… Unde locuiești? – a întrebat-o el.

– Pe bulevardul Unirii, fu răspunsul.

– Drăcia dracului!

Igor GROSU

Cugetări

Din afurisismele pandemiei

• Când am vrut și eu să mă întorc la viața normală, ea nu mai era acolo.

• În sfârșit am găsit și mi-am procurat o mască cu cristale Swarovski!

• Cu această avalanșă de fake news-uri, dacă ești prost, mai bine să nu citești nimic!

• Și străbunii, pe timp de pandemie, se salutau cu pumnul sau cotul. De la ei, expresiile: „m-au luat la pumni” și „mă doare-n cot”.

• Unica veste bună din buletinul de știri TV este „Bună seara!”.

• La noi medicina-i gratuită, numai tratamentu-i cu plată!

• Sănătate în pandemie: Te doare tot corpul, dar mai găsești puteri ca să nu te duci la medic!

• Și, cum zicea un om mucalit, mulți s-au speriat de Covid, iar mulți nici n-au avut timp să se sperie…

• Cei convinși că nu-i manipulează nimeni au avut noroc; sunt pe mâini bune, de profesioniști!

• Oare morții care votează cu un partid anume se pot molipsi de Covid-19?

• Când restricțiile vor ajunge la „nu mai mult de doi oameni împreună”, ne vom simți ca Adam și Eva în rai…

• Toată viața vecinul meu i-a votat pe liberali, iar după moarte a început să voteze cu socialiștii.

• Aveți grijă să vă însănătoșiți mai înainte de a începe medicii tratamentul!

Ion DIVIZA

********************************************************************

Citate presupuse

Din gândirea lui …

ADAM: Mă chinuieşte o întrebare: cuvântul femeie are şi plural?

ROMEO: Cele mai proaste locuri din teatru sunt cele de la balcon.

MARX: Cred că am greşit atunci când mi-am investit Capitalul în Rusia.

DARWIN: Încă din leagăn eram intrigat de faptul că părinţii se maimuțăresc întruna în faţa copilului.

BUDAI-DELEANU: La români, buda-i în fundul curţii, iar la unguri e lângă Pesta.

BUREBISTA: Mi-am dat seama prea târziu că vinul se poate face şi din surcele.

DECEBAL: După ce n-aveam decât brânză, viezure şi varză, Burebista ne-a scos din dicţionar şi zaibărul.

LENIN: Am vrut să-i demonstrez lui Copernic că o revoluţie poate dura şi mai puţin de 365 de zile.

DIOGENE: Caut un om căruia să-i placă damful cugetărilor mele.

MOŞ CRĂCIUN: Mă întreb dacă şi la Capul Horn va trebui să intru tot pe horn.

RUDOLF: Pentru că sunt ren, românii m-au hrănit cu muşchi la grătar.

GUTENBERG: Eram nemulţumit pentru că pe vremea mea nu prea se făcea carte.

NAPOLEON: N-am reuşit să ocup Rusia, dar am reuşit să ocup toate ospiciile.

MUNCHAUSEN: Nu degeaba se spune că nemţii au fost cei mai mari inventatori.

ALZHEIMER: Una este să te uiţi la televizor şi alta este să te uiţi pe closet.

KOCH: Femeile cu pieptul mare mă bagă în boală.

PARKINSON: Sunt în căutarea unui dentist căruia să nu-i tremure mâna.

PASTEUR: Jur că n-am fost în viaţa mea microbist.

FREUD: Psihiatrul meu crede că sunt obsedat sexual.

BABEŞ: Habar n-am avut că mă cheamă şi Bolyai.

ESCULAP: Medicii români m-au rugat să le găsesc de lucru în Germania.

ROENTGEN: Personal, cel mai mult îmi plac filmele de dragoste.

Mihai FRUNZĂ, Brăila

********************************************************************

Fabulă

Găina și Porumbiţa

• La voi, spunea găinii, cândva, o porumbiţă,

Ce căuta prin curte un vierme, o bobiţă,

Relaţia cu soţul e tare primitivă,

Purtarea lui e dură, barbară, abuzivă!

Bărbatul meu e gingaş, e ca un copilandru,

E calm întotdeauna, şi liniştit şi tandru!

Eu sunt a lui pe viaţă şi el e tot ce am,

Pe când al tău e mare curvar şi poligam!

Se scoală de cu noapte sau dis-de-dimineaţă

Şi cât e ziulica vă calcă prin coteaţă,

Prin curte, prin grădină, pe un’ se nimereşte,

Pe urmă cucurigă triumfător, fireşte.

Mă uit câteodată de sus şi sunt mirată,

Cum poţi răbda ca proasta: eşti zilnic violată!

• Oi fi având dreptate şi tu, dar, negreşit,

De când mă ştiu pe lume, aşa m-am pomenit.

E vorba-aici de soartă, deci nu prea am ce face

Şi – cum spunea poetul – mă sperii, dar îmi place.

Deducem că, în lumea puţin evoluată,

Sunt cazuri când violul e dragoste curată.

Petru Ioan GÂRDA, Cluj-Napoca