Ion Iovcev: „Am fost filați și de Tiraspol, și de conducerea de la Chișinău”

3598
3
Ion Iovcev, octombrie 2018. Foto: Dumitru Emil

Ion Iovcev a condus liceul cu predare în limba română din Tiraspol timp de 29 de ani. A preluat conducerea instituției pe 27 mai 1992, în perioada Războiului de pe Nistru. GAZETA de Chișinău a stat de vorbă cu Ion Iovcev, ex-director al Liceului Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol, care a povestit cum a ajuns director și care au fost provocările prin care a trecut.

– Stimate Domnule Ion Iovcev, cum ați devenit director al Liceului Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol?

În 1987, eram inspector la Direcția de învățământ Slobozia. În 1988-1989, începuse Mișcarea de Eliberare Națională. Fiind din partea dreaptă a Nistrului, am fost tot timpul pentru schimbările care se așteptau în societatea noastră, eram foarte activ. În 1987-1988, aveam ore și la Institutul Pedagogic din Tiraspol, la catedra matematică și fizică. Un inspector de la Direcția de învățământ Tiraspol, fiind moldovean, vorbitor de limbă română, a venit la Slobozia și, auzind cum vorbesc, mi-a propus să accept postul de director de școală. De la început am refuzat, dar totuși am acceptat, la 27 mai 1992, să preiau conducerea acestei școli, deoarece era război, iar fosta directoare își schimbase locul de trai.

– În acești 29 de ani ați și predat?

Da, întocmai. În toți cei 29 de ani, am predat. La început matematica. De 25 de ani, predau numai fizica. Nu mai mult de nouă ore pe săptămână am predat la toate clasele, din a șasea până în a douăsprezecea. Am absolvit fizica și matematica și-mi plac foarte mult aceste discipline.

– Cum e să fii tot timpul filat și urmărit de separatiști?

Ei, cum să vă spun?… Tot timpul ești într-o stare psihologică încordată. Vă spun că nu doar din partea Tiraspolului. Pe parcursul anilor am fost filați și din partea conducerii din Chișinău, depinde ce regim era la conducere. Nu doar eu, dar și colegii mei din celelalte școli cu predare în limba română. Nu-i plăcea Chișinăului poziția pe care o aveam pentru apărarea a tot ce-i românesc: limba, istoria, tradițiile noastre românești.

Ion Iovcev, octombrie 2018. Foto: Dumitru Emil

Tot timpul am stat pe poziții. E foarte greu, dar ne-am deprins. Este o activitate foarte frumoasă și nobilă, pentru că ești printre copii și părinții care au mare, mare încredere în tine. Nu puteam să-i las în voia sorții. De-aceea nici n-am plecat. De-aceea eu și ceilalți colegi din școli, mai ales Benderul/Tighina și Râbnița, mereu am fost pe baricade și-am apărat tot ce puteam apăra. Fără forțe mari, dar am rezistat.

– Care a fost cea mai mare provocare la care ați fost supus?

A fost atunci când am fost luat de acasă și mi-au pus o grenadă în sân, într-o mașină. Când am fost scos cu automatele din sovietul orășenesc al deputaților, așa se numește „casa albă” din Tiraspol. Și când miliția transnistreană a intrat în biroul meu. Altă dată, la Parcani, am fost reținut și ținut împreună cu șoferul și contabila în ger, amenințându-ne că avem valută străină, care erau lei moldovenești – salariile profesorilor. Accidentele rutiere pe care le-am avut: și în 2003, și acum, pe 29 aprilie. Au fost multe provocări, dar din toate am ieșit cu bine și bunul Dumnezeu m-a salvat.

– Familia dvs. a fost supusă presiunilor?

Familia a suferit foarte mult. Cel mai mult m-am temut că am pus în pericol copiii mei, fetele mele. Astăzi fetele au plecat: una e în Italia, iar alta e la Brașov. De fapt, am jertfit și familia, rămânând aici la Tiraspol. Apartamentul cu două odăi din satul Caragaș și Liceul „Lucian Blaga” sunt locurile cele mai de suflet pentru mine.

– Dvs. aveți o casă sau un apartament la Tiraspol?

Nu, nu am un apartament la Tiraspol. Eu locuiesc în satul Caragaș într-un apartament cu două camere. Mi-am mai făcut acolo o verandă. Caragaș e la zece kilometri de Tiraspol, în r-l Slobozia. Din anii tinereții am rămas în Transnistria, ca și cum temporar, fiind de la sudul Basarabiei, din fostul raion Vulcănești, astăzi r-l Cahul.

– După mesajul de pe facebook pe care l-ați scris marți, 22 iunie, prin care anunțați eliberarea din funcția de director al Liceului, ați avut vreo reacție din partea autorităților de la Chișinău?

Nu m-a sunat nimeni. Nimeni nu m-a întrebat nimic. E tăcere. Reacții au fost din partea deputaților din opoziție, din partea unor ex-miniștri și ex-viceminiștri. M-au sunat, mă susțin. De fapt, cel mai dureros lucru nu e plecarea din această funcție. Înțeleg că în viață, dacă este un început, este și un sfârșit. Doare modul cum au procedat, atât de josnic și de neplăcut. Ordinul pe care l-a semnat dna Pogolșa nici măcar nu e bine ticluit. În primul punct se arată că e în legătură cu împlinirea vârstei de 70 de ani. Putea să scrie articolul cutare din Codul muncii. Dar așa îți sugerează cât de bătrân ești. Doamne, cu ce încurc lumii aici? Am încă destulă energie.

– Câți elevi învață acum la Liceul Teoretic „Lucian Blaga”?

Pe parcursul anilor, numărul lor a variat foarte mult. Era o tendință de creștere mare a numărului de elevi. Pe timpuri, erau 880. În Liceul „Alexandru cel Bun” erau peste două mii de elevi. Erau atâția doritori! Dar s-a făcut totul din partea Tiraspolului ca să-l închidă, iar Chișinăul nu prea ne-a ajutat să păstrăm aceste școli. Numărul elevilor a început să scadă după anul 2004, lovitura principală fiindu-ne dată când ne-au luat școala. Avem acum 194 de elevi. În acest an, 27 de tineri au susținut examenele de bacalaureat, iar alți 22 de elevi au absolvit clasa a IX-a.

Mă întorc iarăși la ordinul ăsta nechibzuit. Nefăcut la timp. Cum putea ministra să semneze așa un ordin care a paralizat activitatea școlii în întregime? Semnătura mea, dacă există așa un ordin, este nevalabilă. Trebuie semnate diplomele de bacalaureat. Trebuie semnate dispozițiile de plată, trebuie achitate serviciile comunale. Dacă va fi numit un director interimar, trebuie să meargă la Ministerul Justiției să schimbe semnătura. Sunt probleme grave la Tiraspol. Sunt atâtea nuanțe. Un om care n-a lucrat în asemenea condiții nu poate ști câte probleme sunt acolo.

– Dna ministră a ajutat într-un fel autoritățile neconstituționale de la Tiraspol.

Mă gândesc că s-a făcut totul intenționat. E un cadou Tiraspolului, deoarece Tiraspolul tot timpul punea problema să-l elibereze pe Iovcev din funcția de director.

Asta e o lovitură dată înainte de alegeri. E făcută la comandă. Mă pricep cam de unde vine. Nu-s nicăieri pe liste pentru funcția de deputat. Cum am fost pe poziții, așa rămân. Eu sunt pentru limba română, pentru istoria românilor și pentru reîntregirea neamului nostru. Am fost și rămân același Iovcev. Ăsta e sensul vieții mele. Asta e soarta mea. Asta e crucea pe care o duc. Am făcut-o bine, am făcut-o rău, nu știu, dar am făcut-o din inimă.

– Ați acceptat propunerea eurodeputatului Eugen Tomac de a-i fi consilier la Parlamentul European?

Mi-a telefonat foarte multă lume, la foarte puțini am răspuns. Mi-a telefonat și dl Tomac. La început am vorbit pe alte teme, dar mi-a telefonat peste o oră să-mi spună că are o propunere pentru mine. Am acceptat pentru că vreau să demonstrez că nu sunt un pensionar neputincios, cum mă consideră unii.

– Cum credeți, ce se va schimba în liceu după plecarea Dvs.?

Omul care va veni va trebui să treacă prin multe încercări. Mă tem că va suferi mult liceul nostru. Pe lângă funcțiile pe care trebuie să le îndeplinești într-un liceu din partea dreaptă a Nistrului, acolo trebuie să fii diplomat, să ai caracter, să știi cu cine vorbești, cum să vorbești cu organizațiile internaționale, cu cele pentru apărarea drepturilor omului. Vor fi probleme mari.

Vor fi consecințe și în celelalte instituții de învățământ. Consider că semnarea acestui ordin este o lovitură puternică dată școlilor românești din stânga Nistrului, inclusiv celor din orașul Bender care se află pe malul drept al Nistrului.

Folosindu-mă de ocazie, aș spune că, la masa de tratative pe care o are Chișinăul și Tiraspolul, nu trebuie să se pună problema cât costă serviciile comunale. Guvernul R. Moldova trebuie să construiască edificii moderne pentru aceste școli. Noi suntem aici cuiul lui Pepelea. Singurele organizații pe care le mai are Republica Moldova în stânga Nistrului. Nu se face pentru că nu se dorește. În Transnistria școli cu predare în alfabetul latin sunt foarte puține, le vor distruge și pe acestea. Va avea loc rusificarea definitivă, de 100%, a satelor din stângă Nistrului.

– Care-i satisfacția Dvs. cea mai mare la plecare?

Că am putut totuși să rup atâția tineri și tinere din ghearele ideologiei comuniste, șoviniste din Tiraspol. Au devenit buni specialiști. Au devenit cetățeni iubitori de limbă și neam. Sunt un om împlinit. După cum spunea istoricul Nicolae Iorga, preotul, actorul și profesorul n-au profesie, dar au vocație. Asta-i vocația mea. Școala este totul pentru mine. Acolo e sufletul și inima mea. E dureros, e foarte dureros.

– Dle Iovcev, vă mulțumesc pentru interviu. Vă doresc succes în următoarea etapă profesională.

Mulțumesc, dar lupta încă nu s-a terminat! Nu cedăm așa ușor! Nu suntem făcuți de azi. Am trecut prin atâtea!

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here