Nicolai Ambrosi, un nume asociat cu istoria Olimpismului național

La 26 martie curent Nicolai Ambrosi a rotunjit frumoasă vârstă de 70 de ani. A parcurs traseul vieții cu multă demnitate și seninătate, ghidat de asemenea calități precum cumsecădenia și dragostea față de muncă și față de oameni. A știut de mic prețul pâinii și a preluat de la părinții săi un buchet întreg de calități, cum ar fi: înțelepciunea, hărnicia, chibzuința, bunul-simț, omenia.

A străbătut calea de la elev al școlii din satul natal până la cea de doctor în științe economice, conferențiar universitar, lucrător emerit în domeniul culturii fizice și sportului din R. Moldova, deținător al Medaliei „Meritul Civic”, al Ordinului „Gloria Muncii”, al distincțiilor olimpice: trofeul Comitetului Internațional Olimpic (CIO) „Promovarea Olimpismului”, Ordinul Olimpic al Comitetului Național Olimpic și Sportiv. Nicolai Ambrosi trăiește pentru a fi de folos societății, oamenilor la care ține mult și pe care îi ajută ori de câte ori se ivește ocazia. Omenia este una din virtuțile sale, iar perseverența și tenacitatea – temelia succeselor sale pe plan profesional și familial.

Nicolai Ambrosi se poate considera un om norocos. Norocul lui însă nu are nimic comun cu Măria sa întâmplarea, și nici cu zeița Fortuna, sau măcar cu vreo ocazie ivită așa, pe neprins de veste, venită mană cerească, ca din senin. El se poate considera, totuși, un norocos, deoarece, la fiecare etapă a vieții, a avut alături sau a întâlnit în cale oameni adevărați.

Nicolai a avut norocul de a se naște în familia Verei și a lui Fiodor Ambrosi, sau, cum le mai spuneau consătenii, dezmierdător, Veruța și Fiodoraș. Oameni de o hărnicie proverbială, dar și de o frumusețe și deschidere sufletească cum mai rar întâlnești. Întreaga lor viață a fost legată de pământ, de muncile câmpului, de numeroasele griji pentru cei patru feciori pe care i-au ridicat și educat cu multă dragoste și responsabilitate părintească.

Primul în familia Verei și a lui Fiodor Ambrosi a venit pe lume Vasile (1948), urmat de Nicolai (1951), Grigore (1953) și Gheorghe (1958). Fiul mai mare a fost numit Vasile, în cinstea bunelului, Vasile Ion Ambrosi, gospodar de frunte, primar al satului între 1936-1940, decorat cu medalia Pentru contribuție școlară, înmânată de regele Mihai. S-a stins din viață în 1945, la vârsta de 75 de ani. A avut 12 copii.

Lumina cărții și sportul ca vocație

Nicolai și frații săi – ca de altfel întreaga cohortă de copii din acea perioadă din Țânțărenii Teleneștilor – au moștenit dragostea de carte de la pedagogi devotați profesiei: Tamara și Gheorghe Tacu, Vera Popa, Daria Cijevschi, Tatiana Doibani, Aculina Brădescu, Antonia Popa, Valentina și Petru Căpățină. Ei le-au descoperit tainele cunoașterii, le-au deschis în față, în toată plinătatea lor, viitorul, calea de urmat în ale lor destine. A fost și acesta un noroc pentru copiii satului, inclusiv pentru Nicolai.

După absolvirea școlii medii din Țânțăreni, Nicolai Ambrosi vine la Chișinău, unde peste puțin timp susține examenele de admitere la Institutul Pedagogic „Ion Creangă”, facultatea de educație fizică (1969-1973). Din 1973 și până nu demult, când s-a retras din activitate, viața lui Nicolai Ambrosi s-a contopit cu sportul, precum fructul cu pomul. Peste 50 de ani din cei 70 împliniți i-a consacrat activității pedagogice și sportive.

A deținut mai multe funcții – profesor la Colegiul de Medicină din Chișinău, la Consiliul Republican al Sindicatelor din Moldova, vicepreședinte al Consiliului Republican al Asociației Sportive de la Sate – până în 1991, când s-a format Comitetul Național Olimpic (CNO). De altfel, Nicolai alături de Alexandru Gheorghiță, Efim Josanu, Valentin Guțu, Gheorghe Cuharschi, Nicolae Juravschi, Tudor Casapu, Petru Comendant, Nicolae Piatac, Petru Caduc a pus bazele Mișcării Olimpice în R. Moldova.

La primul congres al CNO, desfășurat pe 29 ianuarie 1991, Nicolai Ambrosi a fost ales secretar general, funcție pe care a deținut-o până în anul 1997, după care a activat în calitate de director executiv al CNO (1997-2009). Apropo, Nicolai Ambrosi este autorul cu drept unic al siglei Comitetului Național Olimpic și Sportiv. A făcut parte din Statul Major al sportului olimpic național și a fost șef de misiune al delegației sportive a Republicii Moldova la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Lillihammer 1994.

Educarea tinerelor speranțe olimpice

Nicolai are un merit deosebit în educarea tinerelor speranțe olimpice pe care, în calitate de șef de misiune al delegațiilor sportive ale Republicii Moldova, le-a condus la cele 10 ediții ale Festivalului Olimpic al Tineretului European, cuprinse între anii 1993-2009. A participat la numeroase seminare, conferințe, congrese, simpozioane internaționale cu tematică olimpică. A fost director al cursului „Administrație sportivă”, licențiat de CIO. Nicolai putea fi văzut ținând lecții nu numai la „Muzeul Olimpic” pe care l-a adunat exponat cu exponat, l-a amenajat pe compartimente, dar și în multe școli din centre raionale și din sate.

În localitatea natală, Nicolai a cunoscut și primul fior al dragostei, aleasa sa, Leonida Dabija, provenind dintr-o familie de mari gospodari și oameni deosebiți. Ea a activat mulți ani la Universitatea de Stat din Chișinău, unde rector era Boris Melnic, iar Nicolai a avut relații rodnice de colaborare cu Grigore Popovici, două nume de referință ale neamului nostru. De la ei, dar și de la Grigore Eremei, Alexei și Ala Rusu, Dionisie Vasilachi, Andrei Negru, oameni de vază din țara noastră, tinerii Nicolai și Leonida au învățat ce sunt verticalitatea și dragostea de neam, simțul măsurii în toate și omenia. Lucruri sfinte pe care le-au transmis, la rândul lor, celor două fiice – Natalia, doctor în științe economice, conferențiar universitar, mamă a trei fete, și Violeta, stabilită în Statele Unite, mamă a două fete: cea mai mare joacă baschet, în acest an devenind campioană a Universiadei SUA. Are cinci nepoțele, ca cinci floricele, mândria și bucuria buneilor.

Ferice de asemenea oameni, care au știut nu numai să păstreze cu grijă și să urmeze povețele, tradițiile venite de la părinți, ci și să le transmită urmașilor lor spre a le spori și perpetua peste ani!

Autori: Pavel BRĂDESCU, Serghei BUSUIOC, profesor universitar, doctor în pedagogie