Cum poate fi salvată Republica Moldova? Putem oare deveni germani ori vietnamezi, sau rămânem în continuare nord-coreeni?

Cu cât mai mult ne îndepărtăm de anii adoptării Declarațiilor de Suveranitate (1990) și de Independență (1991), cu atât, probabil, rămânem mai puțin suverani și independenți, cu atât situația socio-economică și politică involuează mai accentuat din proastă în mai proastă.

De ce merg prost lucrurile la noi? Mai prost ca la alții. Cu mult mai prost. Potrivit cercetărilor socio-economice, cheia succesului unei entități (întreprinderi, organizații, firme, companii, asociații, gospodării, instituții etc.) e legată în proporție de 85-95% de conducerea ei, de calitatea ei profesională, intelectuală, morală, spirituală etc. Această concluzie este absolut corectă și referitor la funcțiile publice: deputat, președinte de comisie parlamentară, ministru, judecător, procuror, viceministru, șef de guvern, șef de departament, consilier de stat, președinte etc.

De ce merg prost lucrurile la noi?

Atunci când într-o structură lucrurile merg prost, nu sunt concediați angajații, ci se schimbă conducătorul/ decidenții cu altul/ cu alții, care anterior a(u) manifestat calități manageriale eficiente, recunoscute de specialiști. Nu orice lucrător bun poate deveni automat și un conducător bun. Poate deveni doar „cu anii”. Conducătorii buni reprezintă o mare bogăție națională. Aceștia niciodată nu-s prea mulți.

În R. Moldova „centrul puterii de stat” începe de la Parlament. În condițiile în care există o legislație deficientă privind „partidele politice” și „alegerile parlamentare”, în organul legislativ de cele mai multe ori nu nimeresc cei care ar merita, dar care în principiu există în societate.

Fiindcă poporul nu poate fi schimbat, doar instruit, iluminat treptat, pentru ameliorarea situației existente urmează a fi substituiți cei de la cârmă, care nu-s capabili să genereze rezultate publice palpabile, agreate de societate sau măcar de majoritatea ei.

Alegerile din 2019 au condus cu greu la formarea unei „alianțe” politice în ultima zi prevăzută de lege (a 90-a!). Timp de un an și jumătate (iunie 2019 – decembrie 2020) la noi au existat trei executive. În Parlament au existat tot atâtea „alianțe” etc. Calitatea parlamentului este o consecință directă a mecanismului prost de selectare a candidaților respectivi. Fără perfecționarea mecanismului, calitatea următorilor 101 deputați nu va fi mai bună, din contra.

Așadar, căile principale de asigurare a stabilității politice și de ameliorare graduală a situației socio-economice, de salvare a R. Moldova, țin de calitatea pretendenților și modul de alegere a organului legislativ, care ulterior numește guvernul, guvernatorul BNM etc.

Pot fi numite partid câteva mii de „mâzgălituri”?

Pentru a genera un organ reprezentativ mai calificat, responsabil, este nevoie obligatoriu de câteva acțiuni importante.

1. Stabilirea de urgență prin lege a unor cerințe înalte de calificare pentru funcțiile de bază publice, începând cu cea de parlamentar. Candidați calificați, experimentați, sunt puțini (studii superioare, experiență cu merite/ rezultate recunoscute ale activității pre-parlamentare, calitatea de a vorbi corect și argumentat, de a gândi sistemic, de a elabora documente publice de interes național, cunoașterea obligatorie a unei limbi europene etc. Deci, nu poate fi admisă situația în care activitatea de muncă a „politicienilor” începe cu cea de… deputat, ministru, ambasador, șef de departament etc.).

2. Modificarea Legii privind partidele politice. Partid înseamnă „parte a societății”. Însă o societate (cca. 1600 de localități cu o populație în continuă scădere) nu poate avea circa… 50 (!) de părți (?!), constituite din câteva „mii de semnături”. La alegerile din 2014 sau din 2019, unui deputat îi reveneau efectiv circa 15,0 mii de alegători. Este absurd ca numărul de membri (de fapt, semnături formale) necesari pentru înregistrarea unui „partid” să fie de 3-5 ori mai mic decât numărul real de voturi aferente unui deputat. Pot oare fi numite partid câteva mii de „mâzgălituri”? Aceasta doar dispersează societatea (rușine autorilor proiectului respectiv de lege!). Partid ar însemna și vector de dezvoltare: putem vorbi despre posibila mișcare „cu succes” a R. Moldova în vreo 50 de direcții?! Concluzia e evidentă: e urgent nevoie de modificarea legislației în vederea reinventarierii formațiunilor politice, care trebuie să aibă, cel puțin, numărul de membri aferent unui deputat (adică 15 mii, în Federația Rusă sunt doar 30 de partide la 145 mil.). În felul acesta, societatea va putea fi treptat coagulată, „sus” vor putea fi generate anumite echipe relativ calificate, ulterior și „alianțe”. Reducerea substanțială a entităților politice va conduce și la economisirea fondurilor publice, destinate finanțării acestora. Respectiv, se va micșora substanțial (de vreo 3-5 ori) și numărul „șomerilor” politici în urma dispariției (din registre) a peste 30 de pretinși lideri.

3. Modificarea urgentă a legislației electorale, scrutinul trebuie să aibă loc pe 101 (sau 100) de circumscripții teritoriale în două tururi. Schema utilizată în 1990 a demonstrat că organul legislativ poate fi creat din persoane mai competente, integre. Alegerile pe liste reprezintă doar alegeri ale liderului formal, și nu ale alegătorilor. Partidele reformate pot promova candidaturile lor (dacă le au) în aceste circumscripții cu stabilirea relațiilor directe dintre alegători și aleși. (Știu că unii pretinși „lideri” în cazul acesta nu dispun de „garanții” electorale, însă dacă ei prezintă cu adevărat valoare, dar nu pot convinge alegătorii, vor activa în structurile executive, suficiente ca număr).

4. Aplicarea „principiului vinovăției” față de persoanele plătite din bani publici. Această normă este recomandată de ONU și se folosește în statele civilizate (de ex. în Franța). Esența ei constă în următoarele: nu statul trebuie să-i demonstreze „hoțului” că acesta fură, ci invers, cel suspectat de hoție trebuie să dovedească că „nu-i hoț”. Cei „cu musca pe căciulă”, suficienți la număr, evident se împotrivesc afirmând: „Prezentați probe”. Dacă „tovarășul hoț” are salariul de 15,0-20,0 mii lei (moldovenești)/lună, însă casa/ casele, vila/ vilele, loturile, terenurile, automobilul/ automobilele, călătoriile din „Moldova în Maldive”, contul/ conturile etc. „de pe loc”, precum și cele de peste hotare valorează „X” mil. unități monetare, toate acestea oare nu-s „probe”? Aritmetica aici nu-i prea complicată. Dacă mai adăugăm că vechimea de „muncă” adeseori este una simbolică (cazul inspectorului fiscal principal cu vârsta de 35 de ani), vedem că sute de oameni însușesc rezultatele câtorva sute de mii de angajați. Reducerea la minim a fraudelor economice ar permite creșterea substanțială (de cel puțin două ori) a salariilor, pensiilor, burselor, indemnizațiilor etc. Într-un termen foarte scurt, cele menționate ar permite transformarea treptată a Parlamentului dintr-o sursă de protejare a businessului, loc de jocuri politice, într-un organ real de gestiune eficientă, credibilă a R. Moldova.

5. O direcție sigură de ameliorare a situației constituie creșterea calității învățământului de toate nivelurile prin sporirea și eficientizarea finanțărilor în cauză. Cheltuielile pentru învățământ reprezintă cea mai bună investiție pe termen lung.

Evident că pentru a realiza propunerile noastre ele trebuie conștientizate, asimilate, acceptate. Pentru aceasta este nevoie de multă responsabilitate, inteligență și credință în Dumnezeu. Și în toți sfinții, începând cu Sf. Vasile și Ștefan și terminând cu Sf. Nicolae și Andrei.

Câte modele avem din cele câteva sute de deputați și miniștri?

Persoanele publice, începând cu deputații, trebuie să reprezinte modele (pozitive) pentru tineri, pentru societate. Din 101 de deputați sau dintre miniștrii de azi – câte modele avem? Sau câte modele avem din cei peste 20 de prim-miniștri și câteva sute de miniștri etc.? Pentru mine personal un model atractiv de demnitar de stat a fost și rămâne Lee Kuan Yew, ex-premierul Republicii Singapore (etnic chinez, de origine evreiască), care timp de peste trei decenii (1959-1990) a fost în fruntea statului, comparabil ca număr al populației cu R. Moldova, dar cu mult mai mic ca suprafață (cât un raion de-al nostru). A reușit să transforme acest stat, mic ca suprafață, într-o putere economico-financiară regională, cunoscută în toată lumea: mare producător de fructe și legume, cu circa 100 de bănci, majoritatea străine, cu unul dintre cele mai mari porturi din lume, cu o monedă liber utilizabilă, cu importante rafinării de petrol, cu o piață financiară regională performantă, cu un învățământ competitiv, cu conducători devotați și patrioți. Vom genera noi oare un Lee Kuan Yew?

Unirea ar fi cea mai scurtă și eficientă modalitate de soluționare a tuturor problemelor. Însă din acel milion de deținători de pașapoarte românești ale basarabenilor până în prezent nu a fost posibil de identificat, cel mult, o sută de patrioți (sau cca 0,01% din numărul total al beneficiarilor) care ar respecta întocmai jurământul depus la redobândirea cetățeniei. A fost oare sincer jurământul sau în scop meschin? Putem oare deveni germani ori vietnamezi, sau rămânem în continuare nord-coreeni?

Autor: Mihai Patraș

P.S. În acest material am încercat să generalizez modesta mea activitate de conducător pe parcursul a peste trei decenii în diverse structuri științifice, didactice, politice, publice, obștești (șef de laborator și de secție în cercetare; șef de secție la CSP/ funcționar public, echivalentul funcției de viceministru; șef de comisie parlamentară permanentă, cea mai numeroasă; șef de catedră; președinte-fondator al organizației obștești/ AEM etc.) M.P.