Eleganța unui caracter

Nu mai țin minte când ne-am întâlnit pentru întâia oară, la fel cum nici nu prea îmi amintesc cu ce ocazie. Să fi trecut de atunci vreo 15, poate 20 de ani? De fapt, precizarea momentului anume nici nu prea contează. Ceea ce mi s-a întipărit bine în memorie este că alături de Sergiu Busuioc te simți confortabil, de parcă te-ai afla sub aripa protectoare a unui părinte.

Cred că același sentiment nutresc și aceeași părere împărtășesc și mult stimații mei colegi de la ziarul „Sport Plus”, publicație care o vreme și-a avut sediul într-o primitoare sală din vechiul edificiu al Institutului, astăzi Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport din Chișinău (USEFS).

Veritabili prieteni ai ziarului

Aici am simțit din plin susținerea unor specialiști de forță în materie de educație fizică și sport, în bibliologie, dar și a unor inspirați condeieri: Panfil Sava, Sergiu Busuioc, Tamara Cotoman, Ana Ciumașu, Teodor Grimalschi, Alexei Postolachi, Liliana Cotiujanschi, Mariana Cociu și alții, care au diversificat și îmbogățit tematica săptămânalului nostru. Atunci s-a stabilit o legătură de suflet între noi, ziariștii, și dl Sergiu Busuioc, cadru didactic la instituția sus-menționată. În acea perioadă l-am și cunoscut mai îndeaproape. Bine legat și viguros, cu chipul luminos și cu un ușor surâs în clipele de voie bună, el ne dispunea pe toți la muncă, contribuia într-un fel la intervenirea acelui climat fertil de creație.

„Am o proaspătă informație pentru ziar. Ce ziceți?”, ni se adresa el uneori. „O dăm la cititor, cum să nu…”, îi răspundeam imediat, căci știam că subiectele furnizate de dumnealui trezeau un viu interes, luând în captivitatea lor adevărații iubitori ai sportului. De la știri despre succesele sportivilor noștri, dânsul și alți colegi au trecut la materiale de analiză, la portretele unor antrenori și sportivi de valoare, în special din domeniul luptelor. Fiecare articol în parte și toate per ansamblu vădeau o profundă cunoaștere a tainelor acestei discipline. Altminteri nici că se putea.

De o viață în lupte

Sergiu Busuioc era și este de o viață în lupte, în meseria de antrenor, de arbitru. A început să practice luptele greco-romane la 10 ani, sub îndrumarea reputatului tehnician Ion Dobrovolschi. La 19 ani a devenit maestru al sportului din URSS. A participat la numeroase competiții republicane, unionale și internaționale. A reușit locuri pe podium, premii și trofee. Este un nume sonor la nivel național. Este și un bun antrenor. O spun colegii de la Catedra Probe Sportive Individuale a USEFS, dar și studenții care practică luptele la aceeași instituție, cărora Sergiu Busuioc știe să le cultive marea sa pasiune pentru respectivele genuri de sport. Și a făcut-o și o face ani în șir cu multă iscusință și dăruire, cu o totală tragere de inimă.

Oriunde a activat, în orice funcție – președinte al Federației de lupte greco-romane din Republica Moldova, secretar general al Federației naționale de lupte, antrenor-profesor la Școala Sportivă Republicană Specializată de Lupte „Andrei Doga”, director adjunct la Clubul Sportiv Republican „Olimpia”, director al Liceului Internat Republican cu Profil Sportiv (LIRPS), lector, șef de catedră, decan al Facultății de Pedagogie a USEFS, secretar general și apoi președinte al Federației de luptă națională „Trânta” –, pretutindeni a dat dovadă de atitudine serioasă față de obligațiile ce-i reveneau, de perseverență, de respect față de colegi și, mai ales, a manifestat o deosebită grijă și atenție în raport cu elevii, studenții, discipolii săi. Pe scurt, și-a făcut datoria.

Când a deschis o secție de șah la LIRPS, unii nu i-au agreat ideea. El însă a insistat și a avut dreptate, căci luptele sunt într-un fel tot un șah, întrucât reclamă minte analitică și acțiuni prompte. În calitate de decan știa să-i susțină pe studenți în momentele mai grele, dar și să-i dojenească când era necesar. O făcea calm, cu mult tact, cu o toleranță ce acoperea parcă duritatea eventualului verdict, pe care i-l aducea direct, pe față, celui cu pricina.

Consecvență de pedagog

Ca președinte de Federație „Trânta”, Sergiu Busuioc a organizat, împreună cu colegii de la Catedra Probe Sportive Individuale USEFS, conduși de Angela Polevaia-Secăreanu, zeci de concursuri pentru copii, elevi, studenți, desfășurate în capitală, dar și în alte localități din republică. Poate fi văzut arbitrând o întrecere de luptă cu ocazia Hramului orașului Chișinău sau la sărbători cultural-sportive desfășurate în satele noastre, precum și cu prilejul Zilei Mondiale Olimpice, un turneu în memoria eroilor căzuți în războiul pentru integritatea țării.

Are suficiente titluri (Antrenor Emerit al Republicii Moldova, Om Emerit), inclusiv științifice (doctor în pedagogie, profesor universitar), distincții de stat (Ordinul „Gloria Muncii”). Nu le reproducem pe toate, căci ar lua prea mult spațiu. Esențial e că Sergiu Busuioc și-a păstrat intactă eleganța unui caracter, consecvența unui pedagog care cunoaște prea bine ce are de făcut, ca să-și vadă obiectivele atinse și, mai cu seamă, are dragostea pentru copii și sport, pentru studenți, prieteni și colegi, pe care o poartă cu maximă responsabilitate și dăruire peste ani. Iar anii, de…, ca anii vin și trec, se adună, fără să existe forță în stare să-i stăvilească. Sergiu Busuioc a adunat în acest făurar 65 la număr, dar, zău, că nu-i dai atâția. Până și chipul său, senin și elegant, pare să sugereze, că la mijloc nu e decât o glumă, o eroare de calendar. Nu ne rămâne decât să-i dorim să arate, la o adică, la fel și la… 95 de ani!

Autor: Pavel BRĂDESCU