Angajații și pasagerii nu își pot imagina viața fără trenuri. CFM: pe cale de a deraia

Trenurile interurbane de pasageri vor circula în continuare, chiar dacă angajații Căii Ferate din R. Moldova nu-și primesc salariile din octombrie. Acestea au rămas doar patru: Chișinău-Ungheni, Chișinău-Bender (Tighina), Bălți-Ocnița și Bălți-Rogojeni.

Sectorul feroviar din republică este într-o stare deplorabilă. Datoriile Î.S. „Calea Ferată din Moldova” (CFM) față de angajații săi depășesc 35 de milioane de lei. GAZETA de Chișinău a fost la gară pentru a afla cum vor fi afectați călătorii în cazul în care va fi încetată circulația trenurilor, din ce trăiesc lucrătorii CFM și ce cred aceștia despre situația gravă în care a ajuns întreprinderea de stat.

Am venit la Gara Chișinău marți seara. Pe peron, zeci de persoane, majoritatea femei, așteaptă trenul care le duce zilnic acasă la Cornești, Bahmut, Sipoteni și alte localități de pe traseul Chișinău-Ungheni. Trenul este singurul mijloc de transport accesibil ca preț, cu care acestea se deplasează de la serviciu spre casă. Un bilet de tren costă 16 lei, iar unul la microbuz – 50 de lei.

„Nu cred că poate fi așa ceva (n.r. – sistarea trenurilor). Asta-i imposibil!” Atâta lume din sate lucrează la magazine, spitale și școli din Chișinău. Suntem 500-600 de oameni care în fiecare zi venim și ne ducem”, spune Maria de la Cornești.

„Ferească Dumnezeu să se întâmple așa ceva! Dvs. socotiți, noi ăștia care venim cu trenul, avem acasă copii de școală. Sunt familii care au câte doi studenți. Noi cu asta (n.r. – munca la Chișinău) ne hrănim. Salariul e două mii de lei. Ăsta-i salariu?! Te bucuri că-l scoți din bancomat”, explică trei femei din Bahmut.

„Și noi suntem oameni!”

Șuieră un tren în gară. A sosit garnitura care pleacă spre Ungheni. Oamenii aleargă spre tren și urcă grăbiți în vagoane, ducând genți pline, sticle de plastic, fiecare ce are nevoie la gospodărie. „Hai, dă mâna!”, strigă o femeie. Dinspre Gară merge agale altă femeie. Are în mână câteva vase de plastic de cinci kilograme. Tanti Iulia spune că „are trei băieți care lucrează la CFM, iar din octombrie n-au primit banii. Toți sunt căsătoriți și au copii”.

Cu lacrimi în ochi, femeia se întreabă retoric: „De ce își bat joc de oameni? Bandiții și hoții! Cum să trăiască omul?! Cu ce să se ducă la muncă?!”. O întreb ce le spune angajatorul fiilor ei. „Șefii nu spun nimic. Ei nu gândesc. De furat au furat. Câte trenuri s-au vândut? Dar banii la oameni n-au dat”, răspunde, necăjită, femeia.

Urc în tren. Aproape toate locurile sunt ocupate. După ce mai discut cu oamenii, fac fotografii, fug pentru a-l intervieva pe mecanicul de locomotivă. „Noi plecăm acasă. Suntem de la Ungheni. La ora șapte dimineața venim la Chișinău, iar acum ne întoarcem acasă”, spune Andrei. „Din ce trăiți?”, îl întreb pe mecanic. „Care și cum”, îmi răspunde stânjenit Andrei. Înțeleg că nu vrea să discutăm despre salariu. Totodată, mecanicul de locomotivă afirmă că „s-a anulat închiderea curselor de tren”.

Responsabilitate față de oameni

Trenul Chișinău-Ungheni pleacă din gară. E ora 18:05. Pe peron mai sunt doar câțiva angajați ai gării și călătorii care se duc la Tighina. Trenul e modernizat. În timp ce fac fotografii, se apropie de mine un bărbat care spune că pleacă la Varnița, de 20 de ani merge cu acest tren. Bărbatul n-a fost deschis spre comunicare, dar m-a îndemnat să discut cu controlorul de bilete. Întreb controlorul de ce continuă să lucreze dacă nu-și primește salariul de patru luni. „Lucrez din responsabilitate pentru oameni. Pentru țara noastră. Dacă eu nu-s la muncă, trenul cum rămâne, cum vor pleca oamenii?!”, răspunde cu încredere Anatolie.

„Noi toată viața am lucrat aici (n.r. – la CFM). Ne întreține fiica de peste hotare. Dacă nu ne-ar fi ajutat ea, nu știu ce avea să se întâmple. Chiar de ne ducem undeva, cine să ne ia la muncă?! Eu am 25 de ani lucrați la CFM. El are 35 de ani lucrați. Vrem, nu vrem, așteptăm, poate se va schimba ceva spre bine”, intervine în discuție Marina, soția lui Anatolie, care e și ea controlor de bilete.

„Noi lucrăm, dar nu primim salariile. Ați mai văzut asta undeva în Europa?! Asta-i debandadă! Așa ceva nu-i în nicio țară. Am fost în Germania. Dacă nu se dau salariile câteva zile, vine procuratura. Responsabilitate! Calea Ferată e un punct strategic militar. Dacă nu va fi Calea Ferată, nu va fi Republica Moldova. Calea Ferată contribuie la dezvoltarea economică a statului. Oficialitățile trebuie să cugete asupra acestei situații grave”, susține Anatolie.

În 2020, CFM a sistat cursele internaționale pentru pasageri. În februarie, a fost formată o Comisie parlamentară care va analiza situația de la CFM.