Are nevoie Republica Moldova de alegeri anticipate?

De un deceniu și ceva, anticipatele au devenit laitmotivul vieții politice din Republica Moldova. În tot acest răstimp, țara a fost într-o criză politică aproape permanentă, pe care a întrerupt-o doar scurta și autoritara domnie a lui Plahotniuc. După experimentul PDM, clasa politică și cetățenii au hotărât că instabilitatea în democrație e, totuși, mai acceptabilă decât stabilitatea în autocrație și, astfel, s-a revenit la situația creată încă de primul AIE.

Raportul de forțe din Parlament dictează cu necesitate noi alegeri. Din cel puțin două motive: Unu. Legislativul actual nu mai este reprezentativ, fiind modelat, în mare măsură, prin manipulare și fraudă de un regim care nu mai există. După destrămarea de facto a partidului puterii, foștii deputați PDM au reconfigurat radical harta politică. Pe această hartă, nu se mai regăsesc nici alegătorii democraților, nici votanții partidului care a intrat în Parlament, dar a dezamăgit (PPDA), și nici susținătorii formațiunii care nu a putut obține niciun fotoliu de deputat în 2019 (Partidul Nostru). Doi. S-au schimbat nu numai starea de spirit a cetățenilor, așteptările și preferințele lor politice, dar și situația politică propriu-zisă, atât din țară, cât și de peste hotare, inclusiv din imediata vecinătate a RM. În formula lui actuală, Parlamentul nu are cum să se adapteze la toate aceste schimbări.

Concluzia e la suprafață: deși are legitimitate juridică, legislativul moldovenesc de azi nu mai are legitimitate morală și nici nu mai pare a fi funcțional pe termen lung. Alcătuirea lui eterogenă e o sursă de nesecat de crize constituționale și de moțiuni de cenzură. Toate partidele, mai puțin foștii și actualii „democrați“, ar trebui, prin urmare, să-și dorească anticipate. Cel puțin ipotetic, un vot național marca 2021 ar reflecta noua realitate socială și politică și ar lăsa pe tușă câțiva jucători de prisos.

Oricât de naturale ar părea acum anticipatele, nimeni nu se arată însă foarte convins de necesitatea acestora. Sondajele favorizează clar patru formațiuni, PAS, PSRM, Partidul Șor și Partidul Nostru, dar probabil doar ultimele două privesc cu seninătate și, poate, cu râvnă, la ideea de alegeri. Primele două, dimpotrivă, sunt conștiente de riscurile pe care le implică o nouă configurație parlamentară, cu majorități simple imposibile și cu coaliții de guvernare implauzibile.

Cu toate acestea, toți sunt conștienți că starea actuală de lucruri nu mai poate continua și că trebuie făcut ceva. Sentimentul general e că partidele lui Sandu și Dodon vor prefera să schimbe o criză veche pe o criză nouă, fie și numai pentru a scăpa de foștii concurenți sau aliați politici, dar și în speranța că ar putea obține un rezultat surpriză care să înlesnească o coaliție și o guvernare de (ceva mai) lungă durată.

Cel mai dezavantajat, în situația dată, este, aparent, PAS-ul Maiei Sandu, întrucât poate obține primul loc pe țară, dar mai mult ca sigur ajunge în opoziție. Totuși, nu e rău fără bine. Până acum, cam toate crizele parlamentare au fost generate de neînțelegerile dintre partidele așa-zis proeuropene ajunse la cârmă. A venit momentul, cred, să lăsăm partidele proruse să se pună pe harță și să demonstreze, astfel, alegătorilor că instabilitatea nu este doar efectul secundar al democrației de tip occidental și că nu doar formațiunile proeuropene pot genera criză politică în RM. Poate că așa se mai lecuiesc de o iluzie cei care votează cu partidele proruse, cine știe?