Recidiva propagandei ruseşti

Trăiam o senzaţie stupidă. Parcă aş fi revizitat timpuri şi tărâmuri de coşmar, în care agresivitatea verbală era la ordinea zilei. Cu nişte simulacre gonflabile din Maski-show (de fapt – n-o să mă credeţi! – cu aceiaşi protagonişti caricaturali: Soloviov, Kiseliov i proci…), pe care le credeam dispărute definitiv (mă mir cum de-i rabdă conaţionalii lor!).

Bine, nu sunt consumator de televiziuni, dar fac câte un tur de orizont al buletinelor de ştiri (le aleg pe cele succinte, exacte, încăpătoare ca substanţă, nu logoreice, care îmi răpesc timp), iar uneori – tot mai rar! – urmăresc dialoguri „vii” (din păcate însă, talk-show-urile sunt tot mai moarte). Turul posturilor e, uneori, scurtă ochire analitică: ce s-a mai inventat (ca artă) în materie de televiziune? Aplaud profesionalismul şi detest deopotrivă incompetenţa, amatorismul, agresivitatea verbală, dar şi sforăitoarele discuţii pretins savante.

Şi iată aşa, din post în post, dau peste emisiuni despre care credeam că au dispărut definitiv din viaţa noastră. Precum e propaganda rusă, readusă în spaţiul nostru de consum cu votul socialiştilor şi al fugarilor. La prima vedere, lucrurile arată simplu, „democratic”. Ai grila şi alegi ceea ce-ţi place din sutele de posturi. Eşti propriul critic, cenzor şi consumator. Ca în toată lumea. Cu o precizare, totuşi: posturile de televiziune străine (şi alte resurse mass-media) respectă regulile deontologice şi legile comunităţilor cui se adresează. Excluzând mesajul de ură, discriminare, propagandă şovină etc. (până şi în spaţiul anarhic şi nepretenţios al reţelelor de socializare mesajele nocive sunt penalizate).

Convenţia europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră impune reguli simple. Posturile de televiziune din ţările care nu au semnat-o (d.e., Rusia) nu au acces pe piaţa comunităţilor care se conduc de principiile acestei Convenţii. Exista şi la noi o decizie a parlamentului moldovenesc care solicita respectarea Convenţiei europene. Dar socialiştii, împreună cu deputaţii devotaţi lui Plahotniuc (tocmai cei care acum câţiva ani „interziceau” – indirect – propaganda rusă!) au redeschis vama mediatică pentru contrabanda cu produsele alterate ale propagandei ruseşti.

Explic: e suficient să urmăreşti câteva emisiuni de care ne dezobişnuisem, ca să înţelegi cât de nocivă este această agresivă propagandă de stat, urmând punctual modelul ideologic sovietic & nord-coreean. Or tocmai asta iese în evidenţă: „ştirile” şi emisiunile ca şi cum „analitice” sunt mostre de propagandă pură. Te îngrozeşti cât de mult se îndepărtează această ţară de Europa contemporană, revenind, cu paşi siguri, în zona războiului rece, în epoca zidurilor berlineze şi a cortinelor de fier. Brrr!

Igor Dodon vorbea cu însufleţire despre dreptul consumatorului de a alege sursa din care să se informeze, dar în cazul televiziunilor ruse numai de alternative nu e vorba. Or nu au fost readuse posturile de analiză economică gen РБК sau cele de opoziţie faţă de Kremlin, precum Dojdi, ci emisiunile posturilor oficiale, cele care fac pură propagandă în favoarea altui stat, deloc cel mai prietenos faţă de noi. Or aceste emisiuni sunt purtătoarele de mesaj oficial al administraţiei din Kremlin, cu o tematică ce alunecă mereu în discursul de ură faţă de toată lumea ce nu agreează politica Kremlinului.

Treaba Rusiei şi a ruşilor dacă le place această imagine de ţară-monstru, răstindu-se la toţi, pe care i-o creează televiziunile ruse oficiale. Mă interesează însă spaţiul nostru. Nu vreau ca cineva să sperie oamenii. CCA ar trebui să ia act: propaganda rusă e penalizabilă, chiar şi în contextul legislativ actual. Dar e nevoie şi de o intervenţie fermă a Curţii Constituţionale, care a fost sfidată prin votul nocturn al promotorilor politicii ruse din parlamentul moldovenesc, atentând la securitatea informaţională a RM în favoarea altui stat.

Există o decizie a CC din 4 iunie 2018 (Hotărârea CC nr. 16, Dosarul nr. 2a /2018): răspunsul Curţii la solicitarea fostului preşedinte Dodon de a se pronunța asupra constituţionalităţii Legii nr. 257 din 22 decembrie 2017. Nu ştiu toate cutumele comunicării cu CC, dar aici situaţia e limpede şi curtea ar trebui să se autosesizeze. Iar dacă adresarea la CC o va face un grup de deputaţi, ei au argumentul la îndemână: nu atât modificările făcute în 2017 (împreună, bineînţeles, cu Nota explicativă), cât decizia Curţii înseşi din 4 iunie 2018, cu argumentările de rigoare, sunt dovada neconstituţionalităţii legii nocturne.

P.S. E suficient să urmăreşti comportamentul isteric al politicienilor „noştri” abonaţi la televiziunile oficiale ruseşti, ca să observi cât de grave sunt consecinţele propagandei TV agresive asupra psihicului uman.