Valeriu Racu, mereu viu în inimile noastre

La 15 septembrie curent, Valeriu Racu ar fi împlinit 73 de ani. Ar fi împlinit, dacă nu se stingea subit în acel decembrie 2011. A plecat dintre noi acum nouă ani, dar rodul muncii sale a rămas pentru totdeauna în serviciul breslei amatorilor jocului de dame și jocului de șah, întrucât Maestrul V. Racu era împătimit în egală măsură de ambele sporturi ale minții. Înalt și suplu, de o inteligență deosebită, mereu ancorat în vâltoarea vieții, înțelept, comunicativ, dornic de a face bine, înzestrat cu o voce fermecătoare și nedespărțit de fidela lui chitară, așa a rămas în memoria noastră, și peste ani, maestrul Valeriu Racu.

Valeriu s-a născut în Unchiteștii Floreștilor. Elev fiind, a învățat jocul de dame de la fratele său mai mare, Boris, pe care adesea îl ruga să-i arate vreo combinație, să joace cu el vreo partidă-două. Prindea cu ușurință tainele jocului și, în scurt timp, a ajuns să-l egaleze, iar apoi să-l și întreacă pe primul său îndrumător. Sigur, pasiunea pentru sportul minții nu-l împiedica deloc, ci, dimpotrivă, îl ajuta și la carte. Cele mai dragi obiecte pentru el erau matematica și literatura. Matematica l-a adus ceva mai târziu la Institutul Politehnic din Chișinău, iar literatura i-a deschis frumusețea cuvântului scris și rostit, cartea ocupând, inclusiv cea de șah și jocul de dame, un loc aparte în biblioteca, dar și în inima sa.

A făcut Școala de 11 de ani în satul Cuhureștii de Sus. A participat la Olimpiadele republicane ale elevilor la matematică și la literatură, fiind mereu premiant. A absolvit în 1965 școala cu medalia de aur. Și în același an a susținut cu brio examenele (scris și oral) la matematică, devenind student.

Maestru al sportului în doar doi ani

Nici de vechea sa pasiune – jocul de dame și șahul – proaspătul student nu a uitat. Ea l-a și adus la secția jocului de dame de pe lângă Consiliul orășenesc al Asociației „Moldova”, condusă de Iosif Funk, maestru al sportului. Sub îndrumarea reputatului tehnician, Valeriu Racu a parcurs în doar doi ani calea de la sportiv de categorie la maestru al sportului din URSS. Iar la Campionatul Moldovei, V. Racu furnizează surpriza cea mare. Îl învinge pe A. Dunaevschi din Bender, unul dintre cei mai puternici jucători din republică, un nume sonor în toată Uniunea Sovietică. În aprilie, același an, Valeriu evoluează reușit la întâietatea unională de juniori a Sindicatelor, iar în iulie participă în componența lotului Moldovei la Cupa URSS pe echipe, disputată la Odesa.

Promotor al sportului minții

Valeriu Racu a fost un om complet, desăvârșit. Atât în materie de joc de dame și șah, cât și în calitatea sa de conducător al Federației Jocului de Dame, antrenor și promotor energic al sportului minții. Destinul lui i-a scos în cale asemenea somități ca Zinovi Țiric, multiplu campion al URSS la jocul de dame, și Mihail Botvinnik, campion mondial la șah, doctor în științe tehnice. Acesta din urmă s-a aflat în aprilie 1972 la Chișinău într-o deplasare de serviciu la uzina „Luci”, la care era angajat Valeriu Racu. Vorba e că la uzină se producea și blocul de alimentare BP-3 pentru programele electronice de șah la care muncea de mai mulți ani M. Botvinnik. Valeriu l-a însoțit mereu pe înaltul oaspete în perioada aflării acestuia în Moldova. Firește, campionul mondial a fost primit regește, cu multă căldură și simpatie. S-a întâlnit cu conducerea Federației de șah a republicii, a susținut simultane și a acordat numeroase autografe. „Ar fi trebuit să faci la modul cel mai serios șah”, îi spunea atunci ilustrul șahist conaționalului nostru.

În calitatea sa de președinte al Federației Jocului de Dame din R. Moldova, V. Racu a depus o muncă enormă, alături de antrenori și sportivi. Astfel, reprezentanții noștri s-au impus la cele mai mari competiții, devenind campioni mondiali și europeni, premianți ai unor concursuri internaționale de anvergură, la juniori, tineret și seniori.

Dar Valeriu Racu a mai fost și un mare promotor al jocului de dame în rândul amatorilor acestui sport din republică. El putea fi văzut nu numai la Campionatele naționale, dar și la competiții organizate pentru copii, persoane cu dizabilități, concursuri rezervate ziariștilor sportivi, spartachiade desfășurate la Vadul lui Vodă, universiade republicane la jocul de dame.

Indiferent că arbitra un campionat al URSS, o competiție pentru copii sau un simplu turneu desfășurat în Aleea de pe str. Independenței din sectorul Botanica al capitalei pentru numeroșii amatori ai jocului minții, atitudinea lui era una și aceeași: prima acuratețea, operativitatea, punctualitatea, obiectivitatea și corectitudinea.

De menționat că aleea, făcută cu aportul decisiv al maestrului V. Racu și cu susținerea plenară a preturii sectorului Botanica, adună zilnic zeci și zeci de amatori ai sportului minții, care și azi îi poartă respectul și își amintesc de marele lor îndrumător.

Darul de pedagog

A activat în ultimii ani în cadrul Academiei de șah a Marelui Maestru Internațional Viorel Iordăchescu, deținând o funcție de conducere în cadrul acesteia. Avea un dar deosebit de a-i atrage pe copii în lumea fermecătoare a jocului minții. Știa să le explice simplu lucruri complexe ale șahului, să le capteze atenția și să le mențină interesul. Știa ca nimeni altul să-i conducă prin labirinturile acestui minunat joc. Pe scurt, era un antrenor cu har de la Dumnezeu, dar și cu capacități organizatorice deosebite.

Astfel, a inițiat la ziarele Timpul (împreună cu Ion Carcea, maestru la jocul de dame), Țara, Sport Plus o serie de concursuri de dezlegare a problemelor de șah și jocul de dame, la care participau amatori ai sportului minții din toate colțurile republicii.

Valeriu Racu era un om cu un simț fin al umorului, cânta la chitară și avea o voce extraordinar de catifelată, puternică și expresivă. Însăși simpla sa prezență în cercul prietenilor crea o atmosferă aparte de comuniune și destindere sufletească. Se așeza în fața tablei, te privea în ochi și-ți dorea un sincer: „Succes”. O urare și o strângere de mână pe care mulți dintre discipolii lui le simt și le păstrează în inimi și astăzi, peste ani.

Autor: Paul BRADU